2,384 matches
-
permisiune din partea autorităților bisericești (catolice), dar dacă cineva încheie astfel de căsătorii fără o astfel de permisiune, dacă celelalte condiții sunt îndeplinite, căsătoria este considerată validă, dar ilicită. Puritanii, deși aveau o mare prețuire pentru căsătorie, o considerau o treabă lumească („civilă”) mai degrabă decât „religioasă”, fiind „sub jurisdicția tribunalelor civile”. Ei au ajuns la această concluzie deoarece în Biblie nu există niciun exemplu de căsătorie încheiată de un cleric și nicio mențiune că rolul clericilor ar fi și acela de
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
un creștinism care îl pune deoparte pe Iisus, cu crucea și învierea Sa.” Acesta este „pericolul ce stă în fața creștinilor din zilele noastre. Fiul lui Dumnezeu nu poate să fie redus la o serie de proiecte bune sancționate de mentalitatea lumească”. „Există valori absolute, precum bunătatea, adevărul, frumusețea. Cei care le percep și le iubesc, îl iubesc de asemenea pe Christos, chiar dacă nu știu, pentru că El este Adevăr, Frumusețe și Dreptate”. „Există valori relative, precum solidaritatea, dorința de pace și respectul
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716), și-a exprimat admirația față de "Hayy bin Yaqzan", căruia i-a acordat un interes deosebit. Nu numai partea spirituală a acestei opere a fost fructificată de a lungul vremii în diverse culturi, ci și partea materială, lumească, care a fost sursa de sursa de inspirație pentru celebrul roman de aventuri a lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe (1719) și a operei lui Rudyard Kipling, "Cartea Junglei".
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
e o dizertație asupra Perșilor lui Eschil (o lucrare de seminar publicată în foiletonul literar al Adevărului din 1904, condus de Radu Rosetti). Criticul a debutat, așadar, ca... ploieștean. În studiile sale clasice, tînărul moldovean, copleșit prematur de ideea zădărniciilor lumești, aflase o preocupare spirituală potrivită temperamentului său. Critica aduce cu sine un spirit activ în contradicție cu inerțiile morale ale omului. De la întîiul rînd despre contemporani, criticul a trebuit, așadar, să se disocieze, să înăbușe aspirații de alt ordin și
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
a biografiei romanțate, preocuparea la E. Lovinescu de a surprinde o dramă metafizică în circumstanțele vieții comune. Pusă mai mult teoretic, acestei drame nu i se află totdeauna expresia literară adevărată, și cartea împinge curiozitatea noastră spre alte lucruri mai lumești, cum ar fi iubirea pentru Mite Kremnitz, ușoara rivalitate a lui Maiorescu, pasiunea pentru Veronica Micle sau pasiunile adiacente, pasagere, pe care poetul nu le disprețuia. Astfel de întîmplări, pe care legenda poetului le-a dat un caracter aproape sacru
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
de neeludat în scris ale consecuției, ar dori ca toate aceste modificări din zona expresiei să fie executate și mai repede decît sînt. Dacă s-ar putea, să se manifeste toate odată: o veritabilă nevropatie a simultaneității. Scriitorul contrapune puterii lumești (politice și sociale) acest soi de demiurgie a creatorului de literatură, capabil - simte el - de concomitenta și ubicuitate. S-a putut astfel avansa teza că românele lui Bălăiță ar reprezenta cel mai bogat inventar de procedee și proceduri stilistice din
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
Lumea în două zile" este lumea cu două fețe: domestică și infernala. Trăite pe rând de Antipa, ele sunt în fond inseparabile. Românul se bazează pe această parabolă a sufletului uman, dublu și contradictoriu: banal și extraordinar, supus și revoltat, lumesc și diavolesc. Rareori un romancier a zugravit cu mai mult talent atmosferă și bucuriile domesticității decât George Bălăiță în primele două sute de pagini ale "Lumii în două zile". Câțiva ani după acest român, Gunter Grass a evocat în "Der Butt
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
învățături ca fiind incomplete și oferă doctrina complementară a unei Individualități pure (ipostaza eternă, deși nesubstanțială, a lui Buddha) care nu mai generează karma și care există pentru eternitate în tărâmul Nirvana, din sfera căruia poate fi trimis ajutor ființelor lumești suferinde sub forma unor diverși Buddha fizici tranzitorii ("nirmanakayas"). Deși corpurile acestor Buddha întrupați sunt pradă bolilor, degradării și morții - ca toate lucrurile nepermanente - Tathagata salvatoare sau Dharmakaya din spatele lor este întotdeauna liberă de neputință, nepermanență sau mortalitate. Este acest
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
neputință, nepermanență sau mortalitate. Este acest Dharmakaya-Buddha transcendent și totuși omniprezent cel care este prezent în anumite sutre Mahayana importante și prezentat ca fiind inșanjabil și etern și este legat foarte strâns de însăși Dharma. Conform Mahayana Mahaparinirvana Sutra, ființele lumești nu reușesc să vadă eternitatea lui Buddha și a Adevărului său (Dharma). Buddha comentează acolo: "Eu spun că cei care nu știu că Tathagata Buddha este etern sunt cei orbi din punct de vedere congenital." Această opinie, trebuie notat, este
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
familiei: „Pre Constantin Vod de l-au prins,<br> Și fără-a nimănui sfat<br> La moarte l-au judecat<br> Și numele lui l-au stins<br> Cu a feciorilor lui l-au prins,<br> Scoțându-i din viața lumească<br> Cu sabia cea turcească.” În fapt aceste versuri nu reflectă însă și realitatea, întrucât nici numele familiei nu a fost stins, fiind continuat pentru încă un secol, cu atât mai puțin sângele. Martiriul constantinopolitan a fost fixat în mai
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Asceza (din limba greacă ἄσκησις, „exercițiu”) (numită și „ascetism”) este un stil de viață caracterizat de abstinenta de la unele plăceri lumești. Sunt de asemenea, în limbajul religios, un ansamblu de exerciții fizice și spirituale, considerate purificatoare, efectuate de unii călugări. Opusul ascezei este libertinajul. Se poate face diferența între asceza individuală și cea colectivă, un exemplu de asceza colectivă fiind ramadanul
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
caracterizeze și pe conducătorii laici. După acest moment, în special în Sfântul Imperiu Roman, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către împărat. Inițial, această reformă a urmărit să purifice biserica de bunurile și influențele lumești, dar, după ce a intervenit Papa, reforma a urmărit mărirea puterii papalității. Controversa investiturii reprezintă o perioadă de lupte între împărații germani și papii de la Roma pentru conducerea și supremația în Sfântul Imperiu Roman. Conflictul a început în anul 1075, când
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
al omului înțelept așa cum a fost el desenat de stoici. Prin urmare, el își sfătuiește cititorii să-și scuture lanțurile cărnii cât mai repede posibil, să trăiască de parcă ar fi deja în afara trupului și, astfel, să se ridice deasupra lucrurilor lumești. El este un grec adevărat prin prețuirea pe care o arată pentru moderație; dar cel mai înalt ideal de urmat rămâne mortificarea tuturor sentimentelor care pot tulbura sufletul. Pentru Clement, calea de unire cu Dumnezeu (îndumnezeirea) este calea Bisericii. Credința
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
lui, Caroline. Acest lucru nu s-a întâmplat; la trei zile după nașterea Charlottei, George și-a făcut testamentul unde a scris că soția lui nu va avea nici un rol în educarea copilului lor și a lăsat toate bunurile sale lumești doamnei Fitzherbert. Mulți membri ai familiei regale au fost nepopulari, cu toate acestea, națiunea a sărbătorit nașterea Charlottei. La 11 februarie 1796, a fost botezată Charlotte Augusta, după bunicile ei, regina Charlotte și Augusta, Ducesă de Brunswick-Lüneburg, la Palatul St
Prințesa Charlotte Augusta de Wales () [Corola-website/Science/319620_a_320949]
-
fost de părere că „Parachute” este „un cântec bine calculat, care a fost cu siguranță scris pentru a face ce doresc toți; să-i facă pe oameni să danseze și să intre în mințile lor”, deși „probabil are cel mai lumesc refren, din punct de vedere al versurilor”. Sam Shepherd de la "Music OMH" a afirmat faptul că înregistrarea include cea mai bună interpretare vocală a lui Cole de pe album, felicitând totodată „producția abil orchestrată”, în timp ce Andy Gill de la "The Independent" a
Parachute (cântec) () [Corola-website/Science/319156_a_320485]
-
1763 s-a născut fiica lor, care a fost numită Sarah, după mătușa lui Priestley. Toată cărțile publicate de Priestley în timpul șederii sale la Warrington au accentuat plăcerea studiului istoriei; Priestley a considerat aceasta ca fiind esențial atât pentru succesul lumesc cât și pentru dezvoltarea religioasă. El a scris lucrări despre istoria științei și creștinătății, în efortul de a dezvălui progresul omenirii și, în mod paradoxal, pierderea creștinătății pure și „primitive”. În "Essay on a Course of Liberal Education for Civil
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
mai multe tradiții literare romantice, cum ar fi comedia de moravuri, povestea gotica și eroul byronian. Limbajul românului parodiază stilurile de scriere ale secolului XIX, așa cum sunt cele ale lui Jane Austen și Charles Dickens. Clarke descrie supranaturalul cu detalii lumești și combină istețimea spiritului cu ciudățeniile de anticar. Autoarea a suplimentat textul cu aproape 200 de note de subsol ce povestesc lucruri din trecut și adaugă citate dintr-o enormă bibliotecă fictiva de cărți de magie (inventate de autoare). Clarke
Jonathan Strange amp; Mr Norrell () [Corola-website/Science/315559_a_316888]
-
supranaturale (de exemplu, deva, din care multe sunt discutate în scriptură budista), el nu atribuie puteri, în sensul tipic de Vest, pentru crearea, salvare sau de judecată, pentru a " zeilor ". Ele sunt considerate ca având puterea de a afecta evenimentele lumești, în același fel de mult că oamenii și animalele au puterea de a face acest lucru. Așa cum oamenii pot afecta lumea mai mult de animale, devașii pot afecta lumea mai mult de oameni. În timp ce zeii pot fi mai puternici decât
Dumnezeu în Budism () [Corola-website/Science/318752_a_320081]
-
pentru cu totul alt plan etc.. Așa a fost și în familia în care s-a născut Ilie Borz. O familie modestă, dintr-un cătun pierdut la o margine de codru, dovedind încă o dată că în planurile lui Dumnezeu însemnătatea lumească a unei localități nu înseamnă nimic, El stabilind locul de naștere al fiecăruia după cu totul altă motivație și împărțind darurile Sale după cum vrea, indiferent că pruncul se naște într-un cătun sau într-o metropolă. Viitorul preot chemat la
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
un epitaf, ce conține și o strofă din poemul ""Inscripții"": <poem>""Aice se odihnesce CONSTANTIN NEGRUZZI "născutu in 1808 "reposatu in 25 Augustu 1868 "Eu nu am fostu ca alții de-aceea’n suferință "Am petrecut ș'in lipsa plăcerilor lumesci, Dar cugetul îmi spune că n'om ave căință " C'am fostu și eu unealtă la rele omenesci. "SOȚIA și FIII recunoscetori "Septemvrie 1868.""</poem> Deasupra mormântul lui Leon C. Negruzzi (1840-1890) și a Annei L. Negruzzi (1849-1929), se află
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
încercat să înăbușe dezvoltarea Francmasoneriei după 1738. În anii următori eforturile antimasonice s-au continuat în Bavaria în 1784; Austria, în 1795; Baden, în 1813 și Rusia, în 1822. Un timp, Biserica Romano-Catolică a reprezentat o putere spirituală dar și lumească care nu admitea ca oameni de credințe si religii diferite să interacționeze cu catolicii, pentru a nu da naștere unor erezii. Biserica Romei percepea această confruntare de idei, precum și promovarea liberului cuget (libertății conștiinței), ca fiind cea mai periculoasă destabilizare
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
Luther a introdus noțiunea separării vieții obișnuite a oamenilor, de viața spirituală. În separarea bisericii de stat trebuie văzută originea "pietismului protestant", care s-a definit ca o compartimentare a vieții, astfel ca, într-un fel să fie tratate chestiunile lumești, și într-altul viața spirituală. ul reprezintă o concentrare pentru cultivarea vieții spirituale lăuntrice și retragerea din sfera publică, apreciată a fi un mediu păcătos, dominat de rău. Pietismul a apărut ca o reacție la tendința laicizantă a calvinismului și
Pietism () [Corola-website/Science/323026_a_324355]
-
Nebunul întru Hristos este, în primul rând, un tip de ascet ortodox, caracterizat printr-un comportament radical anume: acesta simulează uneori nebunia pentru a încerca să reziste la ceea ce în optica anumitor creștin-ortodocși reprezintă tentațiile lumești, sau pentru a-și putea permite să emită profeții și să critice dintr-o perspectivă morală - precum profeții biblici făceau - mai-marii zilei, fie ei persoane importante din ierarhia politică și aristocratică a țării lor, fie persoane importante din ierarhia bisericească
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
în ei și dați-le lor din bogăția lui Allah pe care v-a dat-o vouă. Și nu obligați sclavele voastre să se prostitueze, dacă ele vor să fie caste, pentru a urmări [prin asta] interesele temporare ale vieții lumești. Dacă le va sili cineva, atunci într-adevăr, Allah este [pentru ele], conform obligării lor, Iertător și Milostiv..” (Qur'an, 24:33) Masturbarea, ca orice altă formă de sex în care sunt eliberate fluide seminale sau vaginale, rupe postirea unui
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
să se pregătească educațional și spiritual pentru a-și urma dharma proprie (datoriile societale, ocupaționale, parentale, etc.) și karma (acțiunile pământești corecte); doar când ajung în stadiul de Grihastya sau „gospodar” își pot urma kama (plăcerile fizice) și artha (realizările lumești, prosperitatea materială) prin vocația lor. Plăcerea sexuală este parte din kama, unul din cele patru scopuri ale vieții. Totuși, celibatul (Brahmacharya) este unul din fundamentele hinduismului iar masturbarea este una din impedimentele purității sexuale din timpul fazei de Brahmacharya a
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]