KorAP: Find »[drukola/base=mâncare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...904 >

22,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

fel de cort scund, Împletit din trestii și ramuri, care proteja perfect de soare, și sfîrși prin a Înlocui ultimele două bănci cu patul pe care Îi obligase pe Souza și Ferreira să-l aducă din peștera de pe faleză. Încărcară mîncarea, apa, armele și sacul greu care conținea bijuteriile și banii găsiți la bordul lui Madeleine, al Mariei Alejadra și al lui Río Branco și la apusul soarelui totul fu pregătit pentru plecare, cu toate că Înainte de asta Oberlus trebui să Înfrunte o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la maximum de către Oberlus, hotărît să-i țină În viață pe acei oameni chiar Împotriva voinței lor. Ar fi trebuit să vîslească zile, săptămîni sau chiar luni Întregi, nu-i păsa de timp, și singurul lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să-i rupă o coastă și o obligă să scoată un geamăt. - Spre răsărit! repetă răgușit. Dacă nici pentru asta nu ești bună, o să te arunc și pe tine În mare. N-am de gînd să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa, apucă timona, se uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fii sigură că, Înainte să ajungă la noi, v-aș trimite pe amîndoi pe fundul mării. Ți-am atras atenția... N-am de gînd să mă las prins... - Dar e singura noastră speranță! Îl imploră ea. N-avem nimic de mîncare, peștii nu mușcă momeala, apa ni se sfîrșește. - SÎntem aproape... - De unde știi? - Pentru că vaporul se Îndreaptă spre nord... Spre Guayaquil sau Panama, probabil, și prin urmare trebuie să meargă pe lîngă mal pentru a profita de curentul care vine dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și de oboseală, se străduia Încă, de cele mai multe ori zadarnic, să țină direcția... Spre răsărit... Mereu spre răsărit, cu toate că era deja convinsă că răsăritul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

aia-i altcineva în fiecare săptămână. Imediat după-aceea sora Katherine începe să-mi facă lipeli. Ca să mă salveze de Brandy Alexander, mi-l oferă pe avocatul fără nas. Îmi oferă un dentist alpinist ale cărui degete și trăsături faciale sunt mâncare de degerături, rămânând doar mici gâlme dure și roșiatice. Un misionar cu pete întunecate, subcutanate, de la mai știu eu ce ciupercă tropicală. Un mecanic care s-a aplecat peste o baterie în momentul când a explodat și acidul i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mai-puțin-decât-viața mea. Nu voiam să mă simt mai bine pentru faptul că eram încă-n viață. Să-ncep să compensez. Voiam doar să mi se repare fața, dacă era posibil, dar nu era. Când e timpul să mă reintroducă pe mâncare solidă, din nou cuvintele lor, îmi dau piure de pui și morcovi pasați. Mâncare pentru bebeluși. Totul pasat sau pulverizat sau zdrobit. Ești ceea ce mănânci. Infirmiera îmi aduce anunțurile matrimoniale dintr-un buletin informativ. Sora Katherine se uită peste ochelari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-n viață. Să-ncep să compensez. Voiam doar să mi se repare fața, dacă era posibil, dar nu era. Când e timpul să mă reintroducă pe mâncare solidă, din nou cuvintele lor, îmi dau piure de pui și morcovi pasați. Mâncare pentru bebeluși. Totul pasat sau pulverizat sau zdrobit. Ești ceea ce mănânci. Infirmiera îmi aduce anunțurile matrimoniale dintr-un buletin informativ. Sora Katherine se uită peste ochelari și citește: Băieți caută fete subțirele, aventuroase, pentru distracție și romantism. Și, da, e-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
sânge pe tampoanele de vată. Un doctor, cel care vine în fiecare dimineață ca să-mi verifice pansamentele, zice că rana încă-mi lăcrimează. Ăsta-i cuvântul lui. Încă nu pot să vorbesc. Nu mai am carieră. Pot să mănânc doar mâncare de bebeluși. Nimeni n-o să se mai uite vreodată la mine ca și când aș fi câștigat un premiu important. nimic, scriu în carnețel. nu-i nimic. — N-ai jelit încă, zise sora Katherine. Trebuie să plângi o dată bine și-apoi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
si vuv, zic. Xidi cniwuw sis sacnc! Atunci e momentul, chiar atunci când un băiat spune: — Uite! Toți cei care nu se uită și nu vorbesc rămân cu respirația în gât. Băiețelul zice: — Uite, mami, uită-te acolo! Monstrul ăla fură mâncare! Toți se fac mici de rușine. Capetele lor se lasă între umeri, de parcă s-ar uita la niște gândaci. Citesc titlurile din tabloide mai atenți ca niciodată. Fata Monstru Fură Pasărea Sărbătorii. Și uite-mă pe mine, friptă cum scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Râd. nu mi-au putut pune maxilarul la loc pentru că pescărușii îl mâncaseră. Și m-am oprit din râs. — Fato, scrii îngrozitor de urât, zise Brandy. Acuma spune-mi restul. Și-ncep să plâng. restul, scriu, e că trebuie să mănânc mâncare de bebeluși. nu pot să vorbesc. n-am carieră. n-am casă. logodnicul m-a părăsit. nimeni nu se uită la mine. Tot prietena mea cea mai bună mi-a distrus toate hainele. plâng. Și mai ce? zice Brandy. Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
porc ce trăiește sub chiuvetă. Toată mobila lor făcută din oase și pietre și abajururi din piele de tigru. Wilma aspiră cu un pui de elefant și umflă pernele de piatră. Și-a numit copilul „Pebbles“ Iată aici viitorul nostru: mâncare pe bază de brânză și propulsoare cu aerosol, polistiren și Club Med pe Lună, friptură de vită servită într-un tub de pastă de dinți. — Zbang, zice Seth, știți, mic dejun cu astronauții. Iar acum oamenii vin aici purtând sandale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Dumnezeu, zice. Ce nu i-am zis niciodată lui Brandy e că am crescut la o fermă. Era o fermă de porci. Daisy St. Patience se întorcea acasă de la școală în fiecare după-amiază însorită și trebuia să le dea de mâncare porcilor, împreună cu fratele ei. Dă-mi dor de casă. Flash. Dă-mi nostalgii chinuitoare din copilărie. Flash. Care-i cuvântul opus lui glamour? Brandy n-a întrebat niciodată de ai mei, dacă sunt în viață sau au murit, și de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
aș putea, te rog, să stau la ea și să am grijă de casă? Când a venit să mă ia, în carnețel am scris: ăla-i topul meu? să știi că mi-l lărgești. — O să trebuiască doar să dai de mâncare la pisică, zice Evie. nu-mi place să stau singură așa departe de oraș, scriu. nu știu cum poți locui aici. Evie zice: — Dacă ții o pușcă sub pat nu-i ca și când ai locui singură. Scriu: cunosc fete care zic asta despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mergem cu barca - e-aceeași voce. Tunsori diferite, dar întotdeauna același păr negru și des de cățelandru sexy. Seth Thomas este Manus. Manus m-a înșelat cu Evie, dar încă-l iubesc atât de tare c-o să-i strecor în mâncare o cantitate impresionantă de estrogen conjugat. Atât de tare că aș face orice să-l distrug. Ați crede că acum ar trebui să fiu mai deșteaptă după - câte? - o mie șase sute de credite universitare. Ar trebui să fiu mai deșteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cu unghii de porțelan și zice: — Eu sunt Pio Rhea. — Eu sunt Dia Rhea, zise alta, aproape de combina stereo. Cea cu țigara, Pio Rhea, zice: — Astea-s numele noastre de scenă. Arată spre a treia Rhea, de pe sofa, care mănâncă mâncare chinezească dintr-o cutiuță de carton. — Cea de colo, zise și arătă cu degetul, pe această domnișoară Mănâncă Până Crăpi, ei îi poți spune Gono Rhea. Cu gura plină de nimic din ce-ai vrea să vezi, Gono Rhea zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
linia potrivită a părului. Noi am plătit pentru răzuirea frunții ca să scape Domnișoara Mascul de puntea osoasă pe care o avea deasupra ochilor. Noi i-am plătit conturarea maxilarului și feminizarea frunții. — Și, zice Gono Rhea cu gura plină de mâncare chinezească mestecată, și de fiecare dată când s-a întors acasă de la spital cu fruntea ruptă și realiniată sau cu mărul lui Adam rașchetat și redus la un nimic feminin, cine crezi că s-a îngrijit de ea în ăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
corpul tău fizic, toate celulele tale vor fi înlocuite în următorii opt ani. Piele, oase, sânge și organe se transplantează de la o persoană la alta. Până și ceea ce e deja înăuntrul tău, coloniile de microbi și bacterii care-ți mănâncă mâncarea în locul tău, fără ele ai muri. Nimic din tine nu e întru totul al tău. Totul în tine e moștenit. — Relaxează-te, zice Brandy. Orice ai gândi, gândesc un milion de alți oameni. Orice faci, fac și ei, și nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
că încă se mai poate pișa pe fiecare copac. Genul ăla de putere oglindă-oglinjoară. Restul îl știți deja. Sari la noi pe drum, după spital, după surorile Rhea, și eu continui să strecor hormoni, Provera și Climara și Premarin, în mâncarea și băutura lui. Whisky și estradiol. Vodcă și etinil-estradiol. Era așa de ușor că era de speriat. Arunca încontinuu ocheade de taur în călduri spre Brandy. Cu toții fugeam de ceva. Vaginoplastie. Îmbătrânire. Viitor. Sari la Los Angeles. Sari la Spokane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

Lua masa zilnic la Capsa, unde invita după un program bine stabilit și strict respectat tot felul de deputați și subsecretari de stat, despre care știa atît de multe, încît niciodată nu greșea atunci cînd alegea vinul sau felul de mîncare. Locuia în trei case, dintre care una, lucru cunoscut, avea două intrări pe două străzi diferite. Acolo se juca poker o dată pe săptămână și invitații trăgeau mașina exact în dreptul ușii încastrate în zid, ușă care se deschidea înlăuntrul curții. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un fel ușurat, pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar decît era. Făinaru fiind spînatec arăta mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sub supravegherea vizuală a sergentului de serviciu, rufăria avînd aceeași măsură și mirosind a creozot, putînd fi schimbată de la unul la altul fără nici un fel de grijă, pedepsele colective dacă vreun elev nu îndeplinea "întocmai și la timp" ordinul, aceeași mîncare în fiecare zi, aceleași linguri, aceleași blide, același urlet dimineața "deștep-ta-rea!", toate acestea avînd același scop, arătat limpede în prima inspecție, arătat și neexprimat, ci înțeles deplin de fiecare în parte. Iar cînd a ajuns să se supună, cînd n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]