5,997 matches
-
nici unul nu se gândea să se întoarcă. Merseseră ore bune spre locuri necunoscute până atunci, fără să îndrăznească să se gândească la ce urma să fie. După ce Zogru și Ghighina porniseră trăsura, Mihnea reușise să-și scoată o mână din mâneca hainei, dar își dăduse imediat seama că se afla la o înălțime prea mare ca să sară. Nu putea să se prindă cu nici un chip de vreo ramură, căci ciotul în care stătea agățat era destul de lung și depărtat de trunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Departamentul Anexelor, de fapt, două camere: una cu trei birouri mici și cealaltă cu biroul lui Andrei Ionescu. La una dintre mese stătea Ancuța Goianu, iar în fața ei era așezat un bărbat tânăr, aranjat ca pentru interviu: cămașă albă, cu mânecă scurtă, cravată și tuns proaspăt. - Bună ziua, spusese Giulia, zâmbind, cum se zâmbește când intri într-o încăpere ca aceasta. Sunt Giulia Colceru și îl caut pe Andrei Ionescu. - E ieșit puțin, dar se întoarce în câteva minute. Luați loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
XXI, ba, din contră, mi-a creat o stare de disconfort și nefericita impresie că mă aflu în fața unui al unui film de groază nereușit, creat de un individ fără talent, care nu o are nici în clin, nici în mânecă cu regia, dar s-a găsit în treabă! E ca și cum ai dansa rock în cimitir, pe lespedea unui mormânt, cu muzica urlând la maximum! Arheologia, vestigiile istorice au o sacră și misterioasă pioșenie, care impune respect și de care nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oprit și luna era singura lumină de pe cer, am adormit și am început să visez. Eram îmbrăcat elegant, aveam o pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna dreaptă și, în stânga, sacoul pe care mi-l
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rușine că mai fac și gură, dar nu-i nimic, mi-a notat el numărul matricol, nici măcar nu m-am sinchisit să mă uit înapoi, știam că nu putuse să-l noteze pentru că dinadins îmbrăcasem paltonul fără numărul matricol de pe mânecă, ci am alergat spre casă, cu florile în brațe, având grijă să nu se rupă, corolele se loveau între ele, atingându-mi din când în când obrazul, frunzele late foșneau și mirosea ca atunci când se cosește iarba, numai că mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a doborât, i-a făcut leoarcă hainele, dar am văzut că-și dă silința, totuși, să bea cu gura larg deschisă, cred că din cauza presiunii mari apa-i pătrunsese și în nas, iar când s-a șters pe față cu mâneca hainei, a spus că n-are rost, că-i o tâmpenie, plămânii ar fi trebui până acum să-l doară, însă el nu simte nimic, nici metoda asta n-o să țină, dar să încerc și eu, poate că eu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de mult se bucură c-am venit, s-a aplecat doar și m-a pupat pe obraji, mânjindu-mă iarăși cu cremă, când s-a dus la poartă s-o deschidă, mi-am șters fața, atât cât am putut, cu mâneca de la cămașă, însă tot degeaba, pentru că simțeam pe mai departe mirosul ăla dezgustător de lavandă. Ca de obicei, în curte era mare dezordine, înainte ca partidul să le dea lor casa, locuise în ea un sculptor care folosea garajul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am fabricat și noi muniție bine ascuțită pentru suflătoare, dintr-aia cu ace de gămălie la capăt, eu mi-am confecționat și o armură pentru spate, din carton și staniol, am și încercat s-o îmbrac pe sub tricoul meu cu mânecă scurtă, după care l-am rugat pe Puiu să mă împuște în spate, ca să-i testăm eficiența, însă el n-a vrut, mi-a zis să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat când am vrut să vedem dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe ceafă, până la subsuori, și atunci m-am gândit că dacă mai trebuie să stau mult acolo, în plin soare, atunci o să mă fac ca o zebră, și la gândul ăsta m-a umflat râsul, Puiu m-a tras de mânecă, întrebându-mă în șoaptă ce m-a apucat de râd așa, iar eu i-am făcut semn că nimic, apoi am mai înaintat puțin și mi-am mai scos o dată capul din grâu, porumbeii tot mai planau pe deasupra postului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înfipsese în pământ, la picioarele lui, uitându-mă mai bine, am văzut că lama era plină de sânge, a văzut pesemne și tatăl lui Prodan, căci s-a aplecat, a smuls-o din pământ, a șters-o de una din mânecile cămășii, întrebând apoi pe unde dracu’ s-au ascuns procleții ăia de frați Frunză, iar Prodan a făcut semn spre pădure, zicând c-au fugit, și atunci tatăl lui Prodan a șters încă o dată baioneta, după care s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum stătea acolo în maioul lui de atlet, sub capul de leu cu gura căscată, pe care-l ținea cu o mână, încercând să-l pună la loc, pe perete, și în același timp vârându-și furios celălalt braț în mâneca de la cămașa descheiată, chiar că nu puteai să nu te strâmbi de râs, și atunci mama s-a uitat la mine, am văzut că-i curge sânge din nas și fardul pe obraji, iar ea mi-a spus să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vezi, un copil, să fi avut vreo șapte ani, de-aia nu-l văzusem, abia dacă ajungea până la butonul soneriei, purta uniformă, iar haina era cu cel puțin șase numere mai mare, de-i ajungea până aproape de genunchi, și avea mânecile tăiate cam pe-acolo unde înainte trebuia să fi fost cotul, și copilul era încărcat cu umerașe și cuțite și linguri de lemn, avea cel puțin o sută de umerașe la el, și avea și făcălețe, iar în jurul taliei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu lapte și i-a umplut cana, iar ăsta mic a apucat-o strâns, cu amândouă mâinile, dându-l pe gât dintr-odată și înghițind cu zgomot, apoi a așezat cana pe masă și s-a șters la gură cu mâneca uniformei, iar când mama a pus la loc în frigider sticla cu lapte, Marius a fixat cu privirea tunelul de castane care era acolo, pe unul dintre rafturile frigiderului, l-a și arătat cu un deget, în timp ce întreba ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mare bai, m-am ales cu un șut, o zdrelitură la genunchi, și o cărămidă-n coaste, o nimica toată, m-am făcut eu bine și după bătăi mai serioase, mai grav e că mi s-au rupt pantalonii și mâneca de la haină, și-o să afle mama că iarăși m-am bătut, deși îi promisesem că n-o să mă mai bat niciodată. La care Csákány mi-a spus că în vremurile astea n-ai voie să promiți așa ceva, și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare, eram atât de surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină, Csákány, fără o vorbă, mi-a luat-o, iar mărunțișul din buzunare a început să zornăie. Csákány a examinat ruptura, și-a vârât mâna în ea, întorcând-o pe dos, a pipăit căptușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de ceață calzi și umezi, și simțeam că mă apucă durerea de cap. Apoi păsările au obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se distingeau din nou voci izolate, atunci Csákány a oftat din greu, s-a șters cu mâneca la ochi, s-a uitat la mine și, arătând spre păsări, mi-a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta între ele, și de-aia cântă, zău, iar ceea ce noi luăm drept o muzică înduioșătoare, în realitate este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar spuma albă, bunicul și-a lăsat mâna jos, credeam că o s-o arunce mai departe, dar i-a dat drumul lângă noi, și-a săltat haina pe un umăr și mi-a spus să mergem, și-a tras o mânecă și a pornit spre dubă, cealaltă mânecă a hainei flutura în aer, în timp ce încerca s-o pună pe el din mers. M-am uitat în jos, pământul absorbise toată berea, se mai vedeau doar niște pete negre printre smocurile verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâna jos, credeam că o s-o arunce mai departe, dar i-a dat drumul lângă noi, și-a săltat haina pe un umăr și mi-a spus să mergem, și-a tras o mânecă și a pornit spre dubă, cealaltă mânecă a hainei flutura în aer, în timp ce încerca s-o pună pe el din mers. M-am uitat în jos, pământul absorbise toată berea, se mai vedeau doar niște pete negre printre smocurile verzi de iarbă, pe locul unde stătuserăm, iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea a chipului invizibil. „Blestemato... Pleacă, blestemato...“ Cu o mișcare bruscă a mînecii largi, izbi brațul Mariei, făcînd să-i zboare arma la cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei luară locul gîndurilor, anihilate de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
PM deja plîngea cu sughițuri. - Nu aveam nici măcar zece ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu voiam... Închise ochii În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul mînecii. - Nu tu ai ucis-o. PM Întredeschise ochii, descumpănit. Fratele lui Îl amăgea? Vorbele lui sunau totuși adevărat. Speranța se Întoarse, firavă, plăpîndă. Poate că pînă la urmă n-avea să moară. - Lui Mary i-a tăiat gîtul cineva, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta ? Mă uit la Trish în tăcere preț de câteva clipe. Undeva, sub toată această stare de confuzie și de șoc, revine ușor la viață vechea Samantha. Îmi simt ambiția adânc înrădăcinată ridicându-și capul și amușinând aerul. Suflecându-și mânecile și scuipând în palme. Nu sunt în stare să bat nu știu ce fată-cu-diplomă-în-cordon-bleu ? N-am picat la nici un interviu în viața mea. N-o să încep acum. — Deci. Trish se uită pe listă. Te pricepi la spălat toate felurile de rufe ? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mă. — Nu vrei să vorbești despre asta, nu ? — Nu prea. Nu. Nu vreau. În clipa în care ridic privirea, citesc în ochii ei că mă înțelege. — Nici o problemă. Ridică un cuțit. Așa, hai să ne apucăm de treabă. Suflecă-ți mânecile, leagă-ți părul la spate și spală-te pe mâini. O să te învăț cum se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fără să mă ia cu leșin. O să... arunc doar o privire. Da. Ca să-mi ies din păreri. — Acum platca. Iris răsucește cămașa pe scândură și încep iar să calc. Foarte bine... acum, manșetele... Ridic scândura mai mică pentru a călca mânecile și, în clipa în care fac asta, ridic, accidental-cu-intenție, ochii. Sfinte Hristoase. Nu sunt sigură că tot planul-meu-cu-ieșitul-din-păreri o să funcționeze, până la urmă. — Samantha ? Iris îmi ia fierul din mână. Vezi că arzi cămașa ! — A ! Îmi vin în fire. Scuze. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel le arată ceva cu un băț. Mă grăbesc în baie, dau dușul la maxim și stau sub jet treizeci de secunde. După care îmi iau o pereche de bikini, o pereche de blugi curați și un top sobru cu mâneci lungi. Îmi dau chiar și cu puțin ruj. După care îmi trag o pereche de espadrile, cobor scările și ies în grădină. În acest moment, Nathaniel și Geigerii tocmai se întorc spre casă. Tocurile lui Trish se afundă în iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
genul ăsta ? — Ăă... nu, murmur, cu fața în flăcări. Trebuie să spun ceva. Haide. Zi ceva. Dar ce ? Cu ce să încep ? — Samantha, am nevoie să-mi calci cămașa asta până diseară. Melissa intră în bucătărie cu o bluză fără mâneci, cu imprimeu. Și să ai mare atenție la guler, OK ? adaugă ușor agasată. Ultima bluză pe care mi-ai călcat-o avea cute. — A. Am înțeles. Îhm, îmi cer scuze, spun. Du-o te rog în uscătorie. — Și te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]