2,918 matches
-
poezia. Era între zi și noapte. Se mijea de ziuă. Am început să scriu automat parcă: Preaslăvita ta icoană/ Făcătoare de minuni. până la ultimul vers al celei de-a șaptea strofe: dă-ne-n inimă credință/ca toți să ne mântuim. Am pus creionul jos și m-am liniștit. Maica Domnului mă iertase pentru îndoială. Ceea ce mi s-a întâmplat a fost un exemplu pentru ca nimeni să nu se mai îndoiască de ochii Maicii Domnului de la Giurgeni”, mărturisește. „Temă de rezolvat
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Să ne fii ancoră tare Când naufragiem în larg, Să ne stai pe-a vieții mare Sus ca steagul pe catarg! Să cădem cu pocăință Și din suflet să-I grăim: Dă-ne-n inimă credință Ca toți să ne mântuim! Preot Bocănescu Marian - imn închinat Maicii Domnului de a Giurgeni SCURTĂ MONOGRAFIE ISTORICUL MĂNĂSTIRI I Mănăstirea Giurgeni din comuna Giurgeni, actuala comuna Valea Ursului , inițial județul Roman - raionul Negrești, actual județul Neamț , a fost la început schit de călugări, înființat
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
acestora - de a confunda mântuirea individuală cu Întreaga mântuire a neamului!... De altfel, ni se pare fals și deplasat acest concept de „mântuire a neamului” prin ortodoxism, cum o afirma el; neamul românesc, ca neam și conștiință de sine, se mântuise deja prin acoperirea aproape Întreagă a teritoriului locuit de Români, de armată, de administrație și de școală românească și apoi prin cultură, literatură, mai ales, și filozofie, formele cele mai Înalte ale conștiinței de sine, specifice și istorice, ale unui
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fără a dori să-l sfâșie, ci doar să-l țină pironit, răstignit în punctele cardinale. Și totuși, ne arată Theodor Codreanu, aceasta nu este o dramă eternă: sunt mulți intelectuali, mai ales scriitori, care au optat și s-au mântuit. Ei au o singură patrie limba română și se exprimă în istoria și prezentul literaturii române. Desigur, ei se întâlnesc, în aceasta patrie dobândită, cu fenomenul respingerii din ierarhii, dar au, cel puțin, sensul luptei. Partea a doua a cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zgomotoase rivalități / animozități, îndelung exersate în turbulenta viață literară, continuă, modificând în timp imaginea unui simbol național; interesul, se înțelege, nu va fi cantonat în spațiul strict textual, oferindu-se îmbietor exegezei. "Fiindcă noutatea oamenilor mari scria Iorga nu se mântuie niciodată". Oricâte contribuții se vor ivi (unele ambiționând chiar a oferi "rezultate definitive", cum observa caustic D. Vatamaniuc; vezi, 1993), instaurând, poate, altă "dictatură hermeneutică", căutările continuă pe harta eminescologiei și, din fericire, aventura se anunță fără sfârșit. Ca dovadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iv) legionarismul, care, amalgamând elemente prelevate din diversele curente de extrema dreaptă aflate în circuitul intelectual al interbelicului, s-a concretizat într-o vibrantă mișcare socială de masă animată de idealul înfăptuirii revoluției naționaliste, în urma căreia neamul românesc ar fi mântuit ca rezultat al "împăcării României cu Dumnezeu" - după expresia "Căpitanului" Corneliu Zelea Codreanu (Ornea, 1996, p. 220). Dincolo de rivalitățile și inamicițiile precipitate de competiția pentru impunerea propriei formule a concepției despre lume, societate și viață în cadrul consensului naționalist, rivalități care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
De adevărul mântuirii colective a neamului românesc prin ortodoxie, "tânăra generație" a lui '27 s-a pătruns sub efluviile mistice ale Profesorului, cuprins la rându-i de "apokathastasis, de acea înfiorată nădejde a lui Origen, că oamenii nu se pot mîntui decît toți laolaltă..." (ibidem). Nodul central al acestui sistem de credințe este convingerea nestrămutată că ortodoxia constituie destinul României întru salvare. Contopirea indisociabilă dintre românism și ortodoxie în conștiința națională românească, promovată intens de Stăniloae, a fost preluată și transpusă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
orice neam. Cu Doamne ajută, răzbește prin orice. Doamne ajută a fost în viața românească secretul succesului, cheia biruinții și a rezistenții" (p. 92). Iar acum, că românii s-au izbăvit prin credință de dușmani, tot prin credință se pot mântui și cultural: prin ortodoxie "noi putem fi [...] poporul cel mai iubit și mai admirat în Europa". Ortodoxia, sădită de divinitate în forma națională eternă a românismului, conține în sine și sămânța desăvârșirii existențiale. Ortodoxia românească include în sieși premisele perfecțiunii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lovit însă de rezistența ortodoxă, sub scutul căreia a fost prezervată naționalitatea română: "Din fericire masa cea mare a poporului român din regatul catolic își păstră cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lucra de zor la plămădirea civilizației moderne" (Constantinescu, 1928, p. 120). Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe infideli. Pe lângă faptul că este prezentat ca un unificator al românității ("el spera să apuce Maramureșul întreg, leagănul domniei moldovene, și să ajungă chiar Voevod al Transilvaniei"), Petru Rareș trebuie să rămână în memoria colectivă europeană prin "ideea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ajunge mesianismul polonez în versiunea lui Adam Mickiewicz (pentru care Polonia suferindă era portretizată metaforic ca fiind "Christosul națiunilor") sau mesianismul rusesc în versiunea lui Feodor Dostoievski (cu a sa credință nestrămutată în rolul mesianic al poporului rus de a mântui omenirea), mesianismul național românesc este unul particular, putând fi caracterizat mai adecvat prin noțiunea mai slabă de misionism istoric. Misionismul național face pereche cu eshatologia politică românească, prezentă în două ipostaze: a) sub formula naționalistă a eshatologiei politice românești, în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dar nu așa cum te aștepți tu. - Eu știam că Miron Barnovschi voievod a început zidirea bisericii în 1629 - anul mazilirii lui - și că din această cauză n-a reușit s-o termine. Meritul îi revine lui Eustratie Dabija voievod, care mântuiește înălțarea bisericii între anii 1661-1665. Dealtfel, Dabija vodă și fiica sa Maria își au mormintele în această biserică. Pe marmora de pe mormântul lui Dabija vodă, doamna Eufrosina-Dafina a scris în slavonește: „Această piatră o făcu și înfrumuseță Doamna Dafina Domnului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
râvnă, carnea este neputincioasă“ (Matei, 26, 41). Dacă Iisus ar fi ales moartea „demnă“, în accepțiunea de azi a termenului, ar fi intrat în impunătoarea galerie de sinucigași de elită, de la Socrate la Petroniu și Seneca, însă n-ar fi mântuit pe nimeni. Moartea „demnă“ e monumentală, dar sterilă. Aseptică. Dimpotrivă, abia din perspectiva sumbră a morții tragice, exasperante, nemiloase, explozia Învierii îți capătă strălucirea și prețul adevărat. Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oamenilor care se întreabă, speră, se revoltă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în speranța că nu-l va supăra indiscreția mea: „Din postura spectatorului, îmi vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
anumit halou de idolatrie, cu pasiunea ei pentru „madonizarea“ femeii, cu echivalarea constantă a îndrăgostirii cu „vasalitatea“. Rezultatul era un soi de destrupare trăită trupește. Dar îndrăznesc, domnule Stângă, să suspectez nițeluș de idolatrie și imaginea dvs. despre „femeia iubită“: „mântuită de accesoriu, de penumbre incomode“. Nu ne putem îndrăgosti de statui. De esențe. De lumini incoruptibile. Idolatria, cum știm, înseamnă și a lua un lucru drept altceva decât este. Față de idolatrie, iubirea e un miracol de realism: ea celebrează ființe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
uman - și, mă tem, a lumii de mâine - se explică prin diminuarea sau absența vieții interioare și prin înlocuirea ei nereflectată cu o exterioritate vidă. „Războiul nevăzut“ e suspendat. Totul se consumă în afară. Vinovatul e întotdeauna acolo. Agresorul e mântuit! Rândurile de mai sus nu au pretenția de a lămuri integral și definitiv cutare fenomen social. Vor doar să aducă în discuție și o altă dimensiune a lucrurilor, cu care „specialiștii“ nu mai găsesc de cuviință să-și piardă vremea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o prezență cât se poate de agreabilă, eu n’am dat de ea decât o dată. Și bine, adică pe post de soacră. À propos: La mulți ani! Și Încă o dată, cu ce am să te plictisesc deîndată ce-am să mântui acest preambul. Și, ca să găsesc cât de cât un capăt de ață În ghem - așa face și pisicuța mea - am să neg ordinarul, adică părerea Încetățenită - chiar documentată - asupra originii ebraice a numelui, la mintea cocoșului știind cine l’a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tencuiala, menită a Înlocui ieftin placarea, mozaicul, fresca care până aici netezea zidul. Grație ei, zidăria poate fi oricât de neglijentă, iar cutremurul de acum doi ani a dezvăluit consecințele. Cât despre zeu... Ce să facă el cu o biserică mântuită Într’un an, În raport cu catedrale la care s’a lucrat secole? Epuizat de grija hegemoniei mondiale, asaltat de tot mai mulți beneficiari cu pretenții de zei, omul apelează la falsuri: tavane, pereți, orice, așezate pe o structură zisă de rezistență
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Altfel spus, sunt obligat să suport consecințele acțiunii mele: N’aveam decât să fiu cumpătat dacă voiam să mai am ce admira În blid. Bineînțeles până ce alții, vreun mucegai, ar face același lucru, „regretând“ și ei apoi că l’au mântuit. Desigur, pentru că spre deosebire de acel mucegai am rațiune, mă cufund În meditație, spre a drege noua situație, blidul gol. Și aflu, de pildă, că am Înfulecat prea repede În raport cu abilitatea mea de a reumple blidul. Cam așa funcționează suprema rațională, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dimineața Sorcovei - să fie semănat. Dar, pe vremea În care au fost instituite aceste obiceiuri, nicăieri nu existau culturi de toamnă. Cam așa ceva. Și mă gândesc la ce fac nepoții prietenilor tăi egipteni acum, după ce, prin barajul de la Assuan, au mântuit cu revărsările Nilului. Desigur, au Învățat și a Îngrășa ogorul și a-l ara, pentru a da oxigen „geniștilor“. Dar, ei, „geniștii“, au nevoie de echipament de protecție. Aici e aici, căci pe la noi e frig, și numai grija deminatului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tău spre Zamolxe. Doar că... Doar că acea lampă, care era un fel de opaiț, dar cu fitilul băgat În măcar 100 de litri de ulei, se stingea după doar câteva ore, cel puțin așa știu din chimie, adică când mântuia oxigenul din acel spațiu etanș. Îi credeam pe chinezi mai deștepți. Dar ce te face, Cristi, să crezi că nu știau și altceva? Precum că așa se elimină tot oxigenul În folosul bioxidului de carbon, iar hoitul Împărătesc este astfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci În fond a făcut ce-a făcut tot pentru bani, a „uitat“ să localizeze castelul teribilului lui personaj. Nu-i bai. O faceți voi, pe considerente la fel de Încâlcite precum vă este viața. Dar turistului care ar vrea să-și mântuie vacanța și banii În compania lui Dracula, Îi este indiferent dacă amplasamentul acelui ipotetic castel e unul de care Natura e mai puțin interesată. În principiu, nu vă Înțeleg În Întreprinderea voastră; dar, dacă tot vreți s’o faceți, barem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să construiască un forum cu columna de rigoare, dar să lase imperiul În aceeași ruină financiară În care Îl moștenise. Așa Încât, curând, acei nesățioși au fost nevoiți să caute aurul În munte, săpând filoanele. Câte au mai rămas le-au mântuit austriecii, lăsând canadienilor care dau acum târcoale locului doar să spulbere munții și tot ce mai e pe acolo, case și păduri, În căutarea unui fir-două de aur. À propos: cred că am devenit dator cu o explicație. Anume
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ungară de către revizorul școlar de pe atunci Váró Bény, acesta îl întrebă : -«No, cum plecut asta la tine Kerțane ?» - »Ce mă mai întrebi asta domnule ! Dacă prea cucernicul nostru părinte Vulcan făcea o sfeștanie la care să aud cum se cântă Mântuiește Doamne poporul Tău...,iar copiii mi-ar fi cântat un Deșteaptă-te Române..., apoi știu că mi-ar fi fost haznă, dar hondromăneli din astea ungurești din care nu am înțeles aproape nimic, n-am de ce să mai auz pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se simte inspirat: Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi116; întocmai ca după rugăciune, inima-mi de-adânc o liniștește,/ Ca răsărirea stelei în tăcere 117, pentru cea pe care o numește icoana ce-a iubit 118. Singura care poate mântui durerile iubirii este Moartea care vindec-orice rană/ Dând la patime repaos 119. Nici măcar Kamadeva, zeul indic, Fiul cerului albastru/ Ș-al iluziei deșerte 120, nu i-a adus alinare. Poetul meditează adânc la singurul lucru prin care toți muritorii trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]