4,696 matches
-
În schimbul unui dezastru total, a unei inutile vărsări de sânge...!!” Tony Pavone insistă. „În legătură cu rușii...?” „Rușii...? - silabisi strâmbând din nas fermierul. Aici e o altă poveste...” „Oare Hitler a subapreciat imensitatea pustiului, a iernilor rusești...? Dacă se avea În vedere mărețele Înfrângeri a unor temerari comandanți de oști, se impunea să acționeze cu mai multă prudență. Dece n’a făcut’o...?!” „Ehei...oftă prelung fermierul - Dv. credeți, nu s’a avut În vedere acest amănunt?? Ba din contră. Pot afirma cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un activist de partid care precis nu a terminat nici școala elementară...!?” Șeful Șantierului făcu o confidență. „Sunt membru al Pardidului Comunist Român În urmă cu peste treizeci de ani. Am intrat În rândurile acestui partid călăuzit fiind de promisiuni mărețe care În cele din urmă s’au dovedit a fi demagogice!! Acești aventurieri, au acaparat puterea cu ajutorul tancurilor sovietice - ce de fapt era producție americană ca mai târziu să reușească să Îngenuncheze țara Întreagă. În visurile tinereții mele vedeam o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Salonul principal era capitonat cu catifea roșie Împodobit cu multe steaguri naționale În timp ce era agățat pe un perete din intrarea rezervată numai gradelor superioare tabloul dictatorului român,Nicolae Ceaușescu ce cu privirea lui vicleană părea suspectectând activitatea protectorilor săi. Acest măreț palat ce pe vremuri fusese reședința de vară a unor vestiți domnitori ai țării românești, fusese transformat de comuniști Într’un luxos restaurant unde nu avea acces decât ofițerii care asigurau paza și liniștea dictatorului Nicolae Ceaușesu ce acaparase puterea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la Încercare cu o secure, zdrobind țeste de bătrâne. Cavalerul Credinței, capabil să taie gâtlejul Isacului său pe altarul lui Dumnezeu. Iar acum ideea că Îți poți recupera sau stabili o identitate prin ucidere, devenind egal astfel oricui, egal celor măreți. Un om Între oameni știe cum să ucidă. Un patrician. Clasa de mijloc nu formase nici un fel de standarde independente de onoare. Astfel, nu avea nici o rezistență În fața atracției de vedetă a ucigașilor. Clasa de mijloc, eșuând În a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Era și bateria de energie a scopurilor nobile. Lătrând, sâsâind, sporovăind ca maimuțele și scuipând. Dar erau momente când Iubirea părea a fi marele arhitect al vieții. Sau nu erau? Chiar și prostia se putea uneori făuri drept un cadru măreț pentru marile acțiuni. Sau nu se putea? Dar pentru aceste slăbiciuni și maladii persistente, existau cu adevărat leacuri? Uneori ideea leacurilor i se părea lui Sammler ea Însăși vătămătoare. Ce se vindeca? Puteai rearanja, puteai orchestra tulburările. Dar să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Și când aveam să părăsim toate astea și să ducem viața umană În spațiu? Domnul Sammler era gata să creadă că ar putea avea un efect de dezmeticire asupra speciei, În acel moment extrem de tulburată. Violența putea să scadă, ideile mărețe puteau să-și recapete importanța. O dată ridicați deasupra condițiilor telurice. Rolls-ul avea un bar arătos; luminat de un mic bec În interiorul decorat cu oglinzi. Wallace Îi oferi bătrânului alcool sau un Seven-Up, dar nu voia nimic. Încadrând umbrela Între genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să-l atragă și să-l aducă Înapoi, să-l lege și să-l țină În lume alături de ea. Halal lume! Halal ea! Înălțarea lor avea să fie o Înălțare comună. Ea Îl va sprijini, iar el va realiza lucruri mărețe În domeniul culturii. Pentru că ea era kulturnaya. Shula era așa de kulturnaya. Nimic nu era mai potrivit decât acest cuvânt rusesc filistin. Kulturny. Poate că se lăsa În genunchi și se ruga ca o creștină; poate Îi făcea figura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe care femei precum Antonia se grăbesc să i-o întrețină. — O, Bill, făcu Antonia din nou, strângându-și fusta în jurul coapselor. — Nu-ți face griji, se întoarse Bill spre Sheba, o să te obișnuiești cu întunericul. Apoi îi zâmbi mărinimos - mărețul domn care îi dădea voie să pătrundă în mica enclavă a prieteniei sale. Și, în timp ce o măsura din ochi, am observat cum preț de o clipă îi pierise zâmbetul de pe față. Atunci când femeile se uită la alte femei, au tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și vanitatea lui Richard erau părți componente necesare ale inteligenței lui - defecte ale caracterului său care îi dădeau patos și-l făceau „uman“. Crescuse cu un tată ca Donald Taylor. Regulile de a fi femeia în casă pentru un bărbat măreț, pompos, erau mai mult sau mai puțin instinctive la ea. Părea că într-adevăr o doare când purtarea lui Richard trezea reacții ostile la ceilalți. O dată, după o cină în timpul căreia el fusese în mod special nesuferit și diareic, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aveam nici o altă alternativă, ea era gata să ne lase să stăm în casa ei, dar nu mai mult de o lună. Am închis telefonul teribil de încântată de mine. De atunci, au mai apărut ceva fisuri în planul meu măreț. În primul rând, nu știu dacă termenii din cauțiunea Shebei îi permit să călătorească așa departe. Și dacă poate, totuși, Sheba va refuza să meargă cu mine. Am încercat să mă pregătesc pentru această posibilitate, dar gândul era de nesuportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fără chiloți. Ahmad s-a uitat peste umăr și-a zâmbit. Pentru prima oară. De parcă frumusețea locului îl dezarmase și pe el. Khidr Bătrânul cel Verde mi-a fost tovarăș, a spus el încet. El m-a învățat Numele cel Măreț al lui Dumnezeu. Nu fusese chip ca venirea lui Ahmad să fie refuzată. El era condiția pe care Naji o pusese ca s-o însoțească pe Irene în excursie, iar Jina ar fi făcut orice pentru Irene. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să ai o femeie frumoasă desculță pe soare timpul parcă-i o senzație de migdală înlăuntru e tot să păstrăm pleoapele deschise chiar dacă amețim vom reinventa un nou sor îl vom încolăci în îmbrățișarea de toate zilele și va fi măreț ca acest colind îmbrăcat în tine Trandafir SÎMPETRU <biography> S-a născut la 19 aprilie 1962 în comuna Jirlău,Jud Braila. Este prezent în dicționarul ligii scriitorilor din România. Este pezent în dicționarul scriitorilor brăileni. Membru al ligii scriitorilor din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai existe. Atunci a fost momentul când s-au creat sutele de mii de revoluționari, prin actele lor „eroice” de a intra buluc în sediile goale ale consiliilor locale ale PCR, înjurând portarul și femeia de serviciu. Ooo, ce moment măreț, ooo, ce epopeee națională! Și așa țara noastră mică, dar tristă s-a mai îmbogățit cu 300.000 de revoluționari cu certificate și acte în regulă, iar aceștia au reprimat repede memoria acelor ore de încleștare și mare eroism. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Credeți că există un subiect mai important în lumea asta? Ea râse, iar el tăcu. Vedeți dumneavoastră, nimic nu se poate fără ea. Nu știu dacă mă înțelegeți. Vorbesc de dragoste în general; este necesară pentru orice lucru bun. Nimic măreț nu se împlinește altfel, în toate trebuie suflet. Să vă întreb: dumneavoastră n-ați iubit niciodată? - și râse cu o deschidere copilărească a feței: - Știu eu? probabil că da, rostii șovăielnic, pentru că în clipa acelui răspuns, abia atunci, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
timp la unele evoluții ale tinereții lui, în segmentele petrecute în această Grădină și surâdea acelor amintiri fără mărturisiri către soție, întrerupt își ridică privirea spre noi și, adresându-se Anei și fiicei sale, rosti înviorat: - Nu-i așa că-i măreț? - În adevăr, răspunse Ana, spre încântarea nereținută a domnului Pavel, cutremurat de un nostalgic patriotism local. Doamna Pavel, zâmbind, mai mult pentru a-și marca participarea, fiind atentă în realitate la mesele vecine, sperând să întâlnească vreo cunoștință oarecare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale florilor sălbatice. Capu-i cu ochi negri dintrodată tresări în oglinda apei, la mal. Se lăsă jos, trudită, cu puteri puține. Sta mută cu privirile ațintite spre apă, în tăcerea măreață a codrului. Parcă asculta, parcă se gândea, și din când în când era străbătută de un tremur care-i alerga pe sub piele. Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vârfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am luat undițele de crap și, cu niște buni tovarăși, m-am transportat la o baltă a fluviului. Cetățenii României cunosc Dunărea din planșele geografice sau o văd din fuga unui vaporaș. Puțini au cercetat-o în cotloanele ei misterioase. Măreața ei îmbulzeală de ape, colectată dintr-o jumătate de Europă, se alină în această blândă margine a șesurilor și în aburul ei apare apa morților, cu năluciri de vis. Gârlele ei au îmbrățișat, din veacurile cele mai vechi, bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orizontul unde locuiește steaua noastră polară, ci s-au mărginit între aromele cuhniei și miresmele haremului, amestecând în ele și izul sângelui. Virusul bizantin a mai primit și adaosul vicleniei europene. Astfel istoria celui mai mare sultan turc, Soliman cel Măreț, a avut țesute în ea cele mai crude tristeți și turpitudini. Stăpânitorul acesta de noroade a putut coborî în türbeaua lui, încredințat că a stat pe putere și slavă. Totuși nu stătuse decât pe putreziciune. IVtc " IV" Hoardele turcomane în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în juru-i. Zâmbetul ei a devenit destul de enigmatic atunci când a fost înfățișată lui Soliman-Sultan. De două veacuri generațiile succesive de roabe împărătești izbutiseră a da lumii cele mai splendide exemplare bărbătești. Au fost sultani frumoși ca niște zei. Dintre acești măreți feciori se ridicase Soliman. Venețiana i-a zâmbit cu plăcere și a avut ambiția să-l cucerească. Era un destin de împărăteasă. —Ce dorești? a întrebat-o împăratul. —Prea strălucite domn, i-a răspuns ea, aș dori să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să se bucure de priveliștile împărăției noastre ca de niște jucării ce nu vor fi niciodată ale lui. —Vai... a suspinat doamna Roxelana. —Mângâie-te, a zâmbit Soliman căci partea lui în această lume nu e cea mai rea. Coconii măreți sunt mai în primejdie decât acest prunc cu care soarta n-a fost darnică. E destul de ascuțit la minte, ca să-ți spuie tot ce va vedea. Luând deci cu sine pe mezinul său prea iubit Gingir, slăvitul sultan a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă. I-a umplut haznaua, i-a dăruit sfetnici potriviți și oșteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în căsătorie pe o frumoasă circaziană de care se înamorase, fiica unui ofițer din garda sa. Sultanul Egiptului, întristat, zice-se, de moartea prințului, s-a aflat în fruntea celor ce au rostit rugăciunea pentru cel dispărut. Funeraliile au fost mărețe, cu atât mai remarcate cu cât se desfășurau potrivit obiceiurilor otomane, prea puțin cunoscute pe atunci la Cairo: caii lui Aladin mergeau în față, cu coada tăiată și cu șaua întoarsă; pe targa funebră, deasupra corpului, erau puse turbanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o visez. Cu toate astea, sunt gata să-i consacru viața și banii mei. A face în așa fel ca toți oamenii să se poată înțelege într-o bună zi nu reprezintă oare cel mai nobil dintre idealuri? Acestui vis măreț, acestei minunate nebunii, tipograful saxon îi dăduse un nume: Anti-Babel. ANUL REGELUI FRANȚEI 931 de la hegira (29 octombrie 1524 17 octombrie 1525) Friguroasă mesageră a morții și a înfrângerii, zăpada a căzut peste drumul meu, în anul acela, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dispreț, care crede că poate obține asemenea virtuți în schimbul banilor. Am înapoiat darurile pentru că femeile noastre nu se împodobesc cu bijuteriile romanilor și nu se îmbracă în mătăsurile lor. — Dar banii, i-ai refuzat? — Las în seama altora asemenea gesturi mărețe - Julius puse pumnalul pe masă. Romanii m-au învățat că banii sunt folositori. Îi voi folosi ca să lupt împotriva lor cu orice mijloace. Luă săculețul de piele pe care-l lăsase jos când intrase și i-l întinse hangiului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]