3,668 matches
-
constituirea Școlii franceze de analiză a discursului (Jean Dubois, Maurice Tournier, Michel Foucault), imediat după 1968. La intersecția a trei direcții de analiză: (a) tradiția filologică, ce asociază studiul textelor și istoria; (b) practica școlară a "explicării textului"; (c) perspectiva marxistă asupra textelor scrise și a condițiilor lor de producere, analiza discursului devine interdisciplinară, situîndu-se în domeniul științelor umaniste și sociale. Școala franceză de analiză a discursului s-a dezvoltat în jurul "obiectului de analiză", fiind deja recunoscute două generații: (1) prima
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca avînd trei surse de bază: 1) analizele gramaticale concepute de G. Guillaume, ce vizează o concepere dinamică a proceselor lingvistice, dar care sînt orientate într-un cadru realist, 2) abordarea filozofică a practicii de către fenomenologie și analiza de către dialectica marxistă a proceselor de producție, 3) accepțiunea dată de psihanaliză subiectului discursului. De la primul din aceste curente, au fost reținute, pe lîngă propunerile particulare (precum cele privind analiza determinanților sau tipurile verbale), o problematică ce favorizează cercetările care privesc modalizarea și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Sorbonne nouvelle, Paris, 2006; (în colab. cu Rosier, Laurence) La langue française. Passions et polémiques, Vuibert, Paris, 2008; Langage et morale. Une éthique des vertus discursives, Lambert-Lucas, Limoges, 2013; Le discours pornographique, La Musardine, Paris, 2014. Michel PÊCHEUX (1938-1983), filozof marxist francez, continuator al lui Louis Althusser, specialist în analiza discursului. Lucrări de referință: Analyse automatique du discours, Dunod, Paris, 1969; Les Vérités de La Palice, Maspéro, Paris, 1975; (în colab. cu Gadet, Françoise), La langue introuvable, Maspero, Paris, 1981. Charles Sanders
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ajunge să se mântuiască prin imaginație, ca funcție mito-poetică ă (cf. lat. poesis, gr. poiesis = crea: "Imaginându-și propriile posibilități, omul acționează ca profet al propriei existențe [...]. Schimbându-și imaginația, omul își modifică existența"18. Deși fraza are un iz marxist, Ricoeur nu se referă doar la imaginație ca proces psihic cognitiv, ci la imaginația generată de imaginea/chipul lui Dumnezeu în om, legată intrinsec de libertatea sa de a alege a se asemăna cu Creatorul său sau nu. "Dumnezeu însuși
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în care diminuarea rolului social jucat de religie a apărut doar ca o consecință firească a procesului de modernizare, în țările central și est europene, aflate sub influența sovietică în secolul XX, persecuțiile religioase și încercarea de impunere a ideologiei marxiste au contat foarte mult în evoluția câmpului religios. După cel puțin cinci decenii de ateism impus de puterea comunista, religia joacă un rol diferit în societățile din Centrul și Estul Europei. Astfel, în Cehia și Germania de Est secularizarea este
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
cazul țărilor europene și o infirmă. Dincolo de efectul secularizării și de cel al liberalizării pieței bunurilor religioase, ridicarea restricțiilor impuse de regimul comunist asupra religiei este de așteptat să fi avut un impact asupra religiozității individuale. Căderea regimurilor de orientare marxistă a dat posibilitatea manifestării în plan public a religiozității și a deschis calea pentru educația și propaganda religioasă. Apariția discuțiile pe teme religioase în mass-media, precum și instituirea unui învățământ religios au permis penetrarea la nivelul populației a cunoștințelor legate de
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Clivajele precedă astfel nașterea partidelor și nu invers, cum s-a afirmat, de obicei, într-un sens comun. Pentru a defini sursa conflictelor structurale, trebuie sondat un teren foarte haotic, fapt permis de existența unor unelte teoretice prețioase: conceptul hegeliano marxist al contradicțiilor. Această muncă a fost întreprinsă în mai multe rânduri, inclusiv pentru a integra cazul țărilor Europei Centrale și Orientale. Cel de-al doilea comentariu se impune aproape de la sine: conceptul de clivaj se înscrie în mod evident în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
partide pe care mulți analiști politici le confundă cu "partidele europene", chiar dacă nu prezintă nici unul dintre caracterele distinctive ale unui partid. La originea amintitelor federații, regăsim internaționalele istorice. Inițial, acestea pornesc de la dinamica istorică a Mișcării muncitorești, care, sub impulsul marxiștilor și anarhiștilor, s-a organizat adesea la nivel internațional, înainte de a fi actualizată în partide naționale competente. Începând cu secolul al XIX-lea, a II-a Internațională a intervenit deseori în viața partidelor membre și s-a aflat la baza
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
perioadă a comunismului. Elitele comuniste dependente de Moscova au fost contestate de opoziția anticomunistă, mai ales prin slogane prooccidentale, idei de unitate a Poloniei cu Europa Occidentală și imagini idealizate ale democrației, ale bogăției și superiorității culturale a Occidentului. Ideologia marxistă a guvernării comuniste, cu sistemul său economic de redistribuție recentralizată, a trebuit să facă față viziunii de superioritate a Europei Occidentale, regiunea cea mai civilizată și cea mai bogată din lume. Economia de piață liberă era garantul prosperității sale. Prin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
este evocat ca un monopol politic al unui partid unic50. De obicei se presupune că ansamblul sistemelor de producție, de circulație și distribuție a bunurilor simbolice în societate se găsește sub controlul, draconic și centralizat, al partidului comunist. Potrivit modelului marxist al monopolului, această dominație monopartită ar fi trebuit să aducă ierarhiei comuniste un profit maxim și exclusiv. Iar pentru a realiza aceasta, partidul unic trebuia să împiedice deodată abandonul și luarea de cuvânt. Totuși, există și un alt model de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
o istorie proprie, topindu-și existența în istoria organică și premonitorie a poporului român. Se afirmă că partidul și-a sacrificat ideologia proprie în profitul triumfului definitiv al revoluției naționale. Modelul Hirschman ar putea sugera o ipoteză explicativă. Generația militanților marxiști și internaționaliști care dirijase partidul în anii '40 și '50 și care avea origini și experiențe sociale în primul rând proletare a fost masiv înlocuită în perioada 1964-1968, de noi efective de activiști și militanți proveniți din zona rurală pentru
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
comuniști au fost nevoiți să adopte ca strategie luarea de cuvânt pentru a-și face auzită vocea în cadrul partidului. Ce altceva reprezintă Scrisoarea celor șase militanți istorici (printre care și un vechi secretar general) din 1987 dacă nu dovada că marxiștii internaționaliști ai anilor '50 deveniseră o categorie minoritară și marginală în cadrul monopolului de partid? Desigur că nici abandonul, nici luarea de cuvânt în formele complexe pe care le-au luat sub comunism, nu se numără printre elementele care au amenințat
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
acestei ambiguități naționale generează o sub-utilizare a altor linii de conflict care traversează societatea românească, cum ar fi opoziția dintre marii proprietari de terenuri și o mică aristrocrație care se îmburghezește, o opoziție între o minoritate intelectuală progresistă de inspirație marxistă care încearcă să însuflețească politic un proletariat puțin vizibil și luări de poziție conservatoare, o opoziție între o mare masă populară rurală, o slabă clasă de mijloc citadină și o elită economică puțin numeroasă. Într-un anumit fel, supraevaluarea etichetei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
obscură în 1903 [Die Neue Zeit]. Reprodus în Karl Marx-Friedrich Engels, Uber Kunst und Literatur, sub îngrijirea lui M. Lifschitz, Berlin, 1949, pp. 21-22 [în românește: Karl Marx-Friedrich Engels, Opere, voi. 13, București, 1962, p. 684]. In acest pasaj poziția marxistă pare să fie amendată. Există și alte afirmații prudentei de pildă în scrisoarea lui Engels către Starkenburg (25 ianuarie 1894) : "Dezvoltarea politică, juridica, filizofică, religioasă, artistică etc. se întemeiază pe dezvoltarea economică. Dar toate acestea acționează, totodată si una asupra
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
ca și pentru sensul receptor, văzut ca emițător către alți receptori 41. Modelul lui Schramm este asemănător, emițătorul, plasat sau nu în poziția receptorului, este luat în considerație și prelucrat în mod real42. Fie că este vorba încă de teoreticieni marxiști ca H. Shiller, care denunță imperialismul comunicării prin mass-media, sau de lucrări de succes, ca Persuasiunea ascunsă de Vance Pakard, preocuparea constantă rămîne controlul exercitat de către emițător asupra populației. Cum afirmă Lasswell, funcțiile emițătorului sînt esențiale: supravegherea, punerea în acord
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aristocrației. Ideea că întotdeauna guvernează o minoritate datează din scrierile clasice. Această remarcă nu diminuează cu nimic construcțiile magistrale ale lui Mosca și Pareto. Construcții care nu au fost considerate decât mai târziu drept "paradigme" elitiste, capabile să contracareze paradigma marxistă. Pareto a atras mai mult atenția sociologilor pentru că era deja cunoscut pentru celelalte lucrări ale sale, mai ales în domeniul economiei politice, pentru că teoria sa despre elite era mai deschisă la comparații, și deoarece cartea lui a fost publicată într-
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
psihologie socială sau economie par etnocentrice și falacioase. Cei mai mulți dintre cei care folosesc cuvântul "paradigmă" îl aplică unui anumit domeniu și nu întregii discipline. De exemplu, explicația elitistă este considerată de unii teoria cea mai seducătoare ca alternativă la ideologia-paradigmă marxistă. În domeniul economiei politice, "alegerea rațională" este ridicată de partizanii săi la rangul de paradigmă, constituind ceea ce Kuhn numește o comunitate științifică; alții percep această comunitate ca pe o sectă. Mulți psihiatri sunt mobilizați în jurul conceptualizării (sau paradigmei) freudiene. Competiția
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
în mâinile cadrelor privilegiate ale unui regim aflat în plină metamorfoză. Suntem siliți să admirăm inteligența și înțelepciunea cadrelor Chinei așa-zis "comuniste", care au reușit să asigure o tranziție liniștită și o creștere economică nemaiîntâlnită prin exploatarea, în sensul marxist al termenului, a sute de milioane de țărani dezrădăcinați. Acești noi proletari urbanizați concentrați în uzine enorme vor deveni însă conștienți de condiția lor paradoxală, conform modelului în patru pași descris acum mai bine de jumătate de secol de către Daniel
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
datoria de a prelua frâiele conducerii societății; cu „riscul” ca „În prima perioadă” să dărâme cu brutalitate drepturile (și demnitatea!Ă individului, prin „dictatura proletariatului”. În treacăt fie spus, În nici una dintre numeroasele țări În care a fost aplicată utopia marxistă - observăm Încă o dată cum frumoasele, poeticele, „umanele” utopii se transformă iute În nedreptăți atroce și În crime, de Îndată ce o mână de aventurieri, așa-ziși revoluționari, le aplică În practica socială! - nu a condus „proletariatul”, ci o mână de așa-ziși
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale Estului european - și nu numai! -, dar și pentru că În Franța, probabil și prin alte culturi, reînvie interesul pentru Marx și marxism. Care Marx?! Și... până unde... marxism?! Nu avem nimic de obiectat contra cercetării sociologice sau economice a științei marxiste, dar nu ne putem Împiedeca de a observa că, odată cu aceasta, se pare că se reanimă și fascismul și Încă una dintre fețele sale cele mai antiumane - nazismul! „Umbra criminală” a „marxismului aplicat” În secolul trecut, o „simetrie”, recunosc, blestemată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
amplu În universități, la Heidelberg, În primul rândă În ’79 -’80 am urmat un curs de germanistică la Universitatea din Göttingen și am iritat pe nu puțini profesori arătându-mi dezacordul față de programa școlară - stabilită de un grup de tineri marxiști de la Universitatea din München -, În care pătrunseseră binișor ideile „militantismului marxisto-sovietic” și unde, În loc de a-i studia pe marii moderni germani sau francezi, erau analizate texte ale scriitorilor sovietici sau mediocri din R.D.G., simplista Christa Wolf, de exemplu. Am fugit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și pe voință tradițională, coumună, ci pe excluderea „celuilalt”! Acest „celălalt” era exclusiv privilegiul Celui din vârf de a statua; și, dacă În vremea brutală, sângeroasă, a lui Dej, așa-numitul stalinism, „celălalt” se confunda oarecum cu profilul sau profilurile marxiste militante, sovietizante (aristocratul, financiarul, marele burghez sau țăranul avut, intelectualul reacționar și incorigibil!Ă, sub cea de-a doua dictatură, ceaușistă, „celălalt” a luat diferite fețe; el era În primul rând „străinul” - imperialist sau nu -, iar În cele din urmă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au mai fost capabile să descifreze sau să definească unele boli și manifestări umane, individuale sau colective decât sub semnul condiționării de mediu sau al variației speciilor. Mișcarea legionară românească, timp de o jumătate de secol, manipulată de propaganda primitiv marxistă, a fost, după părerea mea, o astfel de „bucurie nestăpânită, excesivă”, destructivă și auto-destructivă, a unei generații care a numărat, cum știm, minți și energii de excepție, urmare a unei Întregiri teritoriale a unei „populații” care a vegetat secole, multe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
secol sau două Înainte, oricum, de o creație majoră, absolută, În zone fundamentale ale conștinței și științei - filozofie, artă, muzică, literatură și știință -, producând piscuri ce vor fi cu greu egalate În viitor! Istoria „burgheză”, pozitivistă, ca și materialismul istoric marxist s-au grăbit - și mărginit! - de a explica aceste „fenomene bizare”, cum au fost nazismul sau legionarismul românesc, ca produse ale unui dezechilibru social-economic, ale crizei sau crizelor economice sau ale malversațiilor imperiilor „capitaliste”. Noi credem că cele două mișcări
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acțiunii, demonicul, inteligentul Durban și roșcovana, insațiabila Donia păstrându-ni-se multă vreme în memorie. Autorul își plasează narațiunea în satul de azi, în care lupta pentru un profil moral mai pur este în plină ebuliție. El pledează de pe poziții marxiste împotriva tendinței unora de a transforma funcțiile cu care au fost învestiți de obște în "feude" bine-lucrative pentru interesele lor. Eroul principal rostește cuvinte dragi inimii noastre: "Eu cred că toți suntem, într-un fel, suplinitori, fie și numai fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]