2,991 matches
-
exact la intrarea în mica peșteră, pe care am transformat-o în casă a mea. Pare rănit, are ochi mari, care mă fixează rugători, ține ceva strâns la piept. Îl trag cum pot înăuntru, acopăr cu o piatră gura peșterii, mascând ascunzătoarea noastră, se vede că operația aceasta e o reușită, întrucât urmăritorii cei înverșunați nu ne descoperă. Îl îngrijesc o vreme pe necunoscut așa cum mă pricep, până se întremează cât de cât și e în stare să vorbească. *** În aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se pare, iată, că-l trecuse. L-a condus într-o încăpere care servea drept depozit de cărți: volumele de aici nu difereau prea mult de cele din rafturile aflate la vedere. Numai că aici mai exista o mică bibliotecă mascată în zid. Anticarul a dat la o parte o oglindă mare și, sub ea, tata a descoperit cu uimire că se ascundeau cărți adevărate. -Pot să aleg orice? a cerut el voie stăpânului cărților. -Aproape orice. Tata a luat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fi în viață! 5-8 septembrie 1952 La marginea nebuniei! 10 septembrie 1952 Am din ce în ce mai mult impresia că toate realitățile mele, felul meu de a trăi, concepțiile, relațiile cu oamenii și în general totul nu ar fi decât simple convențiuni care maschează realitatea, adevărata Realitate. Pe aceasta o intuiesc numai, știu că există, presimt că are contingențe profunde cu mine, cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lumii, dar ar trebui trăit cu picioarele pe covor, și-acela-i de asfalt și nu există decât la oraș. Nu voiam să mă-nșface acest panoptic înfloritor ce irosea toate culorile. Nu voiam să-mi ofer trupul acestei flămânde arderi văratece mascate cu flori. Voiam doar atât: s-o șterg de pe franjuri și să pășesc pe covor, acolo unde asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unui bec care ardea fără abajur i se spunea candelabru rusesc, iar semințelor de floarea-soarelui - ciungă șgumă de mestecatț rusească. Oamenii obișnuiți îl luau zilnic în răspăr pe Big Brother recurgând la jocuri de cuvinte șirete, disprețuitoare. Conexiunile semantice erau mascate și, de aceea, cu atât mai ironice. Când în magazine în loc de carne nu s-au mai găsit decât picioare afumate de porc cu terminațiile lor cornoase, li s-a dat numele de teniși. Acest gen de remarci politizate într-un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
putând să te folosești de cei ce depindeau de tine. Prin șantajarea celor inferiori ierarhic, agoniseai capitalul necesar șperțuirii slugarnice a celor de deasupra ta. Pentru mulți, modul de a se lăsa aserviți de putere nuera decât o necontenită pregătire mascată în vederea fugii. Asemenea indivizi rămâneau peste hotare nu în ciuda faptului că-și atinseseră țelul urcușului social, ci tocmai de aceea. Oamenii de rând vorbeau în bătaie de joc despre fugă ca lux suprem. Orice ștab fiind, chipurile, animat de o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și cu ochii mai mult închiși fiindu-i parcă rușine că nu ne poate oferi ceva mai bun, mai mult, mai consistent și că mănâncă din rația noastră. Suferea cumplit. O durere și o suferință pe care nu le putea masca deoarece erau mult prea vizibile. Mama, mama! Câte mame au suferit ca tine văzându-și copiii înfometați, lipsiți de tot ce reprezintă o copilărie frumoasă și fericită?... Câte mame s-au zbătut asemenea ție ca să ne asigure "pâinea cea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pisică și mângâind-o liniștitor cu palma peste blănița zbârlită. Ce se va întâmpla? Ce va urma? De ce era pisica nervoasă, zbârlită și neliniștită? Ce intenții nemărturisite avea această femeie? Nu cumva mângâierile perverse pe blana felinei înnebunite de frică mascau intențiile subversive și criminale nutrite de strănepoata Evei? Cazurile când o gospodină ajungea în situația excepțională de sacrificare a propriei pisici erau extrem de rare și se producea ca urmare a două situații deosebit de grave: pisica mânca pui ori nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
primit-o cadou de casă nouă în 1977 și pe care, întorcându-mă, o văd aici, dacă nu mă-nșel? Își mai schimbă expresia? Mai presimte evenimente? Vă mai sperie? Vă invit să-i refacem povestea pentru cititori. A.R. Masca africană atârnă bine mersi chiar pe peretele din spatele dumneavoastră. Prin urmare, dacă întoarceți capul, îi puteți spune Hello. R.P. Hello, mască. (Masca nu răspunde.) A.R. Am primit-o cadou de casă nouă de la fratele meu, când ne-am mutat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
băgăm pe sub mînecă. Să ne schimbăm permanent traseul și, oricum, să preferăm străduțele lăturalnice. Să privim tot timpul în urmă ca să vedem dacă nu e pe urmele noastre dirigul (care stătea pe lîngă noi) sau vreun alt profesor. Să ne mascăm matricola la nevoie, dacă nu era prinsă cu un elastic sau în copci. Să ne ridicăm gulerele pentru a nu fi recunoscuți. Să avem tot timpul gumă de mestecat la noi sau, și mai bine, frunze de pătrunjel sau rămurele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
reintrăm în strada Ștefan cel Mare, pentru a privi, cu deosebire, vechea minune de artă bizantină care e biserica Trei Ierarhi sau Trisfetitele, după numele vechi, conservat încă. Din stradă, firește, nu putem vedea nimic. Masivele clădiri din față o maschează cu totul. Putem însă privi clopotnița, turnul, impunător încă și mai ales așa de sprinten în înfățișarea sa totală, cu toată starea de degradare în care se găsește. Văzută prin bolta de intrare, biserica ne impresionează prin bogăția arhitecturei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
plecat fără pașaport pe drumul morții.” Carlina nu-i mai răspunse nimic. Dar viața sau destinul îți strică uneori socotelile. Valentin nu fusese niciodată al ei. Nu a știut niciodată ce dorise acest bărbat de la ea. A vrut oare să mascheze ceva, ceva ce numai ea putea ști și bănui? Borboane de sudoare îi invadaseră fruntea. Câte avea să-i spună încă și nu o făcuse... Gândurile i se învălmășeau amestecându-se ca o claie de fân. O dureau tâmplele. Probabil
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vasiliu N. Constantin Registru matricol 13/1902-1903, f. 127-153; Costin Clit,op.cit.,p.203. 1903·1904 Bugeag E. Teodor Ciobanu N. Neculai Climescu D. Pavel Dimitriu D. Constantin Focșa St. Ion Gaița I. Dimitrie Georgescu P. Dimitrie Gheorghiu D. Ștefan Mască lord. Anibal Negrea Ț. Ion Nechita V. Gheorghe Oghină N. Gheorghe Oltescu N. Neculai Panaitescu D. Anibal Popa Spiridon Vasile Ralea V. Marin Scurtu Gh. Manole Săvescu N. Dimitrie Teodor I.Constantin Tutovanu A. Petre Registru matricoI 14/19031904, f.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cu privirea lăsată în jos, spre vîrful ghetelor mele, lustruite de cît au fost frecate de cuvertura de pe pat. Îmi amintesc din nou ce s-a întîmplat și mă cuprinde un fior de greață, scuturîndu-mă, pe care încerc să-l maschez strivind țigara, abia aprinsă, în scrumiera de sticlă. Ți-e rău? mă întreabă doamna Cristina. Ridic privirea. Ochii ei stau ațintiți asupra mea, urmărindu-mă: doi ochi mari, necruțători. Dacă-ți vine să verși, poți intra în baie, face ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un adevărat frate! Și-o fi închipuit că-s dărîmat de foame, așa că s-a gîndit să mă invite la acest ospăț coborît direct din poveștile lui Creangă. Mi se pun cîteva noduri în gît, pe care încerc să le maschez, prefăcîndu-mă că tușesc. Și vin! în paharul acela de un sfert este vin. Vin roșu !... O, Ioane, am să-ți zic "bodaproste", ca la noi în sat, după praznic... Salut, Mihai! îmi spune Ion, ștergîndu-se cu dosul palmei la gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în combinat. Sînt singur în curte și mă uit spre clădirea pavilionului administrativ, de unde se aude sirena de alarmă chimică. Muncitorii au părăsit lucrul și stau adunați în ușa secției, cu masca de gaze pe figură. Numai eu nu am masca la mine. E în birou, și pînă acolo e tare mult de mers. Mă uit îngrozit în jur, dar nimeni nu are o mască în plus. Pași. Aud pași. Se apropie cîțiva cu masca pe figură: le văd ochii sclipind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
curățate?! Norocul meu că am scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută și începe să țipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a plăcut cel mai mult a fost că actorii nu stăteau înțepeniți ca să-i vadă publicul din trei sferturi sau din profil, ci îi întorceau spatele, ca și cum s-ar fi aflat într-o cameră cu patru pereți; un leagăn o masca pe Maria; în actul întâi, îmbrăcată în alb, degaja o impresie de prospețime provincială, fermecătoare. Aura fără cusur, într-adevăr o actriță de prim rang, Elvira și ea firească, mișcându-se în voie. Totul foarte bine condus; Mony Ghelerter semnase
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
semne sigure și rapide de identificare etnică. Ele au fost folosite ca mărci identitare, nu numai În iconografia creștină, ci și În teatru (fie el popular sau cult, românesc sau evreiesc), atunci când actorul trebuia să Întruchipeze un evreu. În cadrul ritualurilor mascate dintre Crăciun și Anul Nou - În alaiul „Caprei”, de exemplu -, câțiva țărani „se fac jidovi” <endnote id="(32, pp. 319 și 330)"/> sau „se Îmbracă jidani” <endnote id="(200, p. 110)"/>. Francisc Nistor a publicat una dintre puținele imagini ale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tip de „barbă ca de țap” i se spune În limbaj popular „barbă jidov[e]ască” <endnote id=" (200, p. 18)"/>. Tot din Maramureș s-a păstrat o fotografie, realizată de folcloristul Tache Papahagi În 1922, reprezentând doi tineri țărani mascați În Iosif și Maria din cadrul dramei religioase populare Viflaim (termen corupt din Betleem), despre nașterea lui Isus. Țăranul care-l interpretează pe Iosif este costumat exact așa cum arătau evreii ortodocși din zonă la Începutul secolului XX : cu pălărie și caftan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mare - pregătindu-și intrarea În campania pentru președinția României - afirma că Emil Constantinescu va pierde competiția electorală pentru că este Înconjurat de consilieri „cu barba roșcată” <endnote id="(157, p. 93)"/>. Această ultimă sintagmă pare a fi un tic verbal, care maschează de fapt un clișeu mental. La jumătatea anului trecut, În revista România Mare a apărut o scrisoare anonimă, semnată de „un grup de intelectuali”, În care sunt „demascați” mai mulți „evrei obraznici” și „progenituri de beliți [= circumciși]” din rândul adversarilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
străină : evreu rus”. La fel erau taxați și ceilalți adversari politici. „Dacă nu-s evrei (cum se Întâmplă În majoritatea cazurilor, potrivit discursului conspiraționist) - observă cu ironie analistul politic George Voicu -, atunci sunt cel puțin masoni”, un eufemism menit să mascheze antisemitismul fățiș. „Masoneria are tendința să ocupe toate funcțiile importante În Stat din România”, declara În 1997 un senator al Partidului Democrației Sociale din România, ditamai vicepreședintele Comisiei de apărare din Senat, iar din februarie 2001 ditamai directorul Serviciului Român
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În cergă cu o prăjină, bătându-l pe evreu. „Jidanu face zinichi, zinichi, zinichi, adică sună a steclă ca să Înșele tâlharii” <endnote id="(427, p. 74)"/>. Și În folclorul de iarnă al polonezilor, lupul Îl agresează pe evreu. În timpul ritualurilor mascate de Crăciun, cel mascat În evreu șchioapătă, plângându-se că a fost fugărit de un lup, care l-a „scurtat de un picior” <endnote id="(70, p. 158)"/>. Interesant este faptul că În legendele populare românești lupul nu Îl hăituiește
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prăjină, bătându-l pe evreu. „Jidanu face zinichi, zinichi, zinichi, adică sună a steclă ca să Înșele tâlharii” <endnote id="(427, p. 74)"/>. Și În folclorul de iarnă al polonezilor, lupul Îl agresează pe evreu. În timpul ritualurilor mascate de Crăciun, cel mascat În evreu șchioapătă, plângându-se că a fost fugărit de un lup, care l-a „scurtat de un picior” <endnote id="(70, p. 158)"/>. Interesant este faptul că În legendele populare românești lupul nu Îl hăituiește pe evreu, ci pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un mormânt dintr-un cimitir evreiesc <endnote id=" (872)"/>. Un semn de prosperitate și de noroc pentru noua familie poloneză este purtarea de către mireasă a unui lucru „Împrumutat de la un evreu” sau prezența la nuntă a unor persoane care dansează mascate În evrei (cu costumație și Înfățișare tradiționale) <endnote id="(70, p. 162)"/>. Cel mai adesea Însă, cavalerul de onoare sau un alt prieten al mirelui se maschează Într-un negustor ambulant evreu (barbă lungă din câlți, caftan negru, un sac
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]