3,292 matches
-
care trimite înapoi doar un vot ca reflex al poziției sale sociale ori un vot care se constituie ca un reflex comandat de identificarea sa partizană. Acest bloc de reprezentări este slăbit de modelul audienței active. Diversitatea utilizatorilor de surse mediatice și a motivațiilor care îi animă, atestă selectivitatea și deci dinamismul în alegerile efectuate de public în privința comunicării politice. Totodată, se impune ideea potrivit căreia alegătorul se poate decide în cel mai scurt timp nu doar în manieră mecanică, pornind
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ale interdependenței tactice. Conceperea, transpunerea în practică și corecția strategiilor de comunicare se sprijină pe diverse resurse: discursuri, informație, publicitate, agitații prin intermediul cărora candidații încearcă să dea lovituri directe sau indirecte, într-un ritm accelerat, prin propriul joc al mijloacelor mediatice. Protagoniștii interpretează orice inițiativă, gest sau cuvînt, spre a se informa asupra acțiunilor adversarului, pentru anticiparea loviturilor, mărind sau optimizînd posibilitățile de succes într-un context aflat în continuă schimbare. Jocul se tensionează sau se relaxează în concordanță cu loviturile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
PUBLIC Comunicarea politică a avut întotdeauna o dimensiune tehnică. În Antichitatea greacă, retorica era manifestarea fundamentală care permitea întrebuințarea strategică a discursului cu finalități persuasive. Pentru mulți sociologi, una din trăsăturile esențiale ale secolului al XX-lea constă în revoluția mediatică și apariția unei societăți a comunicării, în care dimensiunea tehnică tinde spre conturarea unor noi practici. Astfel, mai ales în Statele Unite, în anii '50, se dezvoltă noi tehnici de comunicare politică. Într-adevăr, în 1952, de exemplu, apăreau primele spoturi
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
tehnologii politice. I. Mediatizarea vieții politice Auzim, din ce în ce mai des, afirmația că mijloacele media au un rol tot mai important în viața politică atît internă, cît și internațională. Nu doar profesioniștii care activează în politică acordă o atenție susținută pregătirii strategiilor mediatice, dar și populația obține informațiile esențiale grație mijloacelor mediatice, cele oferite de audiovizual fiind considerate mai credibile. Dar ce se înțelege prin media în acest context? În teoria generală a comunicării, termenul desemnează orice mijloc de comunicare, natural sau tehnic
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
afirmația că mijloacele media au un rol tot mai important în viața politică atît internă, cît și internațională. Nu doar profesioniștii care activează în politică acordă o atenție susținută pregătirii strategiilor mediatice, dar și populația obține informațiile esențiale grație mijloacelor mediatice, cele oferite de audiovizual fiind considerate mai credibile. Dar ce se înțelege prin media în acest context? În teoria generală a comunicării, termenul desemnează orice mijloc de comunicare, natural sau tehnic, care permite transmiterea unui mesaj. În limbajul curent, sensul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
face trimitere la mijloacele de informare în masă și nu la alte canale recunoscute ale comunicării politice, cum ar fi organizațiile sau relațiile interpersonale. Din această perspectivă, mijloacele de informare sînt în principal: televiziunea, radioul, presa scrisă, chiar dacă noi tipuri mediatice și-au făcut apariția o dată cu inovațiile tehnologice, precum telematica, rețelele prin cablu, sateliții care însumează teledifuziunea și telecomunicația. În Statele Unite, rețelele de televiziune prin cablu concurează tot mai mult canalele naționale și pot da un nou suflu comunicării locale sau
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
din partea standardizării și a uniformizării. Diseminarea informației și autonomia crescîndă a membrilor rețelei sociale solicită o reflecție asupra mecanismelor deciziei și a centrului politic. Lăsînd la o parte acum anticipările și trecînd la examinarea consecințelor pe termen scurt ale revoluției mediatice asupra conduitelor politice, vom observa transformări incontestabile în ceea ce îi privește pe guvernanți, pe guvernați, dar și în funcționarea spațiului public. Mediatizarea afectează munca guvernanților și conduita lor în afaceri, accentuînd mai ales preocuparea de a-și valoriza acțiunile și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pe guvernați, dar și în funcționarea spațiului public. Mediatizarea afectează munca guvernanților și conduita lor în afaceri, accentuînd mai ales preocuparea de a-și valoriza acțiunile și urmările lor în sensul popularității. Invitat să își exprime părerea în problema puterii mediatice 35 și pornind de la experiența sa de ministru al agriculturii, Michel Rocard apreciază că un responsabil în funcție rezervă comunicării 70% din timpul său. În cartea sa Le coeur à l'ouvrage, el analizează constrîngerile care apasă asupra sistemului de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
dificultatea politicului în luarea unor măsuri impopulare: Nu se poate lua o măsură impopulară, chiar considerată a fi necesară, decît sub rezerva echilibrării impopularității electorale prin înregistrarea unor rezultate pozitive, produse de aplicarea ei. Însă accelerarea reculului informației prin sistemul mediatic face ca impopularitatea să fie la început mai amplă, apoi mai directă, iar dispariția rezultatului scontat înlătură orice speranță de realizare a unui efect benefic prin măsura adoptată. Întrucît nu există, poate, sinucigași în munca politică, acest fapt va influența
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cîștige notorietate grație canalelor media și deci importanță pe piața politică. Aici apare foarte limpede legătura cu problema finanțării activităților politice. Pentru a face față, adică a fi considerat un candidat credibil, trebuie să fii vizibil din punct de vedere mediatic. Timpul de antenă pentru publicitatea electorală fiind cumpărat, vizibilitatea devine o funcție a mijloacelor financiare. În celelalte etape ale campaniei, relația dintre media și finanțare nu se dezminte, pentru că eficiența colectei de fonduri și mobilizarea depind tot de intensitatea eforturilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
ca un apel la dezbaterea publică. Factorii media nu ar fi doar oglinzi care să reflecte problemele pe care și le pune o colectivitate, ci filtre care ușurează sau stăvilesc o carieră politică pînă la stadiul de decizie politică. Focalizarea mediatică asupra unor mize determinate ar fi un factor de selecție și de recunoaștere de către public a mizelor prioritare ale momentului. Dacă mediile de informare contribuie la formarea unei agende politice, calitatea informației devine un punct nevralgic. Or, anumite ocolișuri ale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
informare contribuie la formarea unei agende politice, calitatea informației devine un punct nevralgic. Or, anumite ocolișuri ale informației mediatizate încep prin a fi bine analizate; de exemplu: personalizarea, dramatizarea, fragmentarea și nominalizarea, ca să utilizăm categoriile lui Bennett 37. Reducînd construcția mediatică a realității politice la informații stricto sensu, am prezenta o imagine incompletă. Într-adevăr, factorii media propun și conținuturi prioritar culturale și de divertisment, dar care vehiculează tot mai puțin conținuturi politice. Cum informația se scenarizează, se dramatizează, se transformă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
controlat. Ar fi absurd să presupunem că Bébète Show comunică instrucțiuni pentru interpretarea populară a situațiilor, caractere și proprietăți ale lumii politice pe care spectatorii le-ar putea transfera apoi direct asupra realității televizate? Ce rămîne atunci din puterea canalelor mediatice, așa cum este ea prezentată de diverși actanți ai problemei? Trebuie să distingem aici posibile răspunsuri, în funcție de poziția celor interesați. Actanții politici au tendința de a considera că puterea mediatică reprezintă astăzi o realitate care trebuie luată în calcul și la
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
apoi direct asupra realității televizate? Ce rămîne atunci din puterea canalelor mediatice, așa cum este ea prezentată de diverși actanți ai problemei? Trebuie să distingem aici posibile răspunsuri, în funcție de poziția celor interesați. Actanții politici au tendința de a considera că puterea mediatică reprezintă astăzi o realitate care trebuie luată în calcul și la care trebuie să se adapteze. Strategiile lor integrează din ce în ce mai mult schema "mediacratică" și adesea naivă, dacă punem față în față eforturile depuse și dificultatea de a evalua un rezultat
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
asupra rolului sporit al banilor în politică. Transformările evocate vizează practicile, iar instituțiile și reprezentările modifică condițiile de funcționare ale spațiului public, înțeles ca mediu și proces de formare a agendei politice și a opiniilor exprimate. Intruziunea crescîndă a mijloacelor mediatice în viața politică modelează un spațiu public modernizat. Pentru un specialist renumit precum J. Blumler (in Ferguson), intruziunea crescîndă a mijloacelor media în viața politică este pe cale de a modela un nou spațiu public marcat de "procesul de publicitate modernă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
publicitate modernă". Acest proces este o competiție pentru a influența și controla ceea ce publicul percepe din evenimentele și mizele politice, prin intermediul principalelor mass media. Noile forme ale acestei competiții ar fi caracterizate de atenția crescută a actanților politici față de strategiile mediatice, de profesionalizarea văzută ca industrializare a sectorului comunicării politice, de intensificarea concurenței dintre oamenii politici și jurnaliști și de puterea lor de a limpezi situațiile, de neliniștea crescîndă a jurnaliștilor în fața rolului lor de comunicanți politici. Tot astfel, proporția sporită
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
poziționării este limpezită de studierea concretă a imaginii candidatului, a preocupărilor și aspirațiilor electoratului și a plasamentului celorlalți concurenți. În cadrul unui studiu marketing, strategia de comunicare constă în identificarea țintelor prioritare, în fixarea conținutului mesajelor și în întocmirea unui program mediatic. Astfel, Lindon și Weil (Le choix d'un député, 1974) și-au propus să deosebească în rîndurile electorilor: segmentele critice alcătuite din alegători fragili sau potențiali; nucleul electorilor cîștigați de partea unei candidaturi și electorii îndepărtați, adică cei atrași de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
aceste mize-cheie, mai ales pentru faza finală a campaniei sale: apărarea națională, fiscalitatea, jurămîntul pe drapel, pedeapsa cu moartea, permisiile pentru deținuți, lupta împotriva drogurilor. În mod cu totul special, aceste teme au fost exploatate în campania publicitară televizată. Mijloacele mediatice utilizate în marketingul comercial s-au deschis spre marketingul politic, sub rezerva cîtorva condiții regulamentare, variabile de la țară la țară. Partea leului revine suporturilor comunicării de masă, cu acces plătit sau gratuit, adică afișajului, presei scrise, radioului și televiziunii, cu
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
deschis spre marketingul politic, sub rezerva cîtorva condiții regulamentare, variabile de la țară la țară. Partea leului revine suporturilor comunicării de masă, cu acces plătit sau gratuit, adică afișajului, presei scrise, radioului și televiziunii, cu variante naționale ivite din particularitățile sistemelor mediatice. Dacă la reuniuni și mitinguri se practică o comunicare față către față, prin intervenție directă, marketingul telefonic și publicitatea poștală (mailing) permit o comunicare personalizată, însă de la distanță, pentru promovarea mesajului sau colectarea fondurilor. În general, se consideră că tehnicile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și Canal Plus), se va observa o creștere a distanței dintre informația americană și cea franceză, în această privință. Acest fapt confirmă succesul sondajelor politice în Franța, precum și contribuția acestora la transformarea spațiului public prin acțiunea lor indirectă asupra vizibilității mediatice.46 În general, marketingul politic supraevaluează, probabil, plasticitatea imaginilor politice și labilitatea cetățenilor. El cere ca, într-adevăr, reprezentările conferite oamenilor și forțelor politice să poată fi ușor modificate, iar memoria colectivă sau individuală să poată fi lesne indusă în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
lor publicitară, candidații caută să definească situația electorală și să accentueze dinamica simbolică a campaniei. Exemplul lui G. Bush din 1988 corespunde acestei strategii publicitare, care își va impune definiția de agendă electorală grație reluării prin care se realizează acoperirea mediatică, mai ales în cadrul jurnalelor televizate cu largă audiență. Principiul constă în favorizarea la maximum a releului de informație controlată și plătită (care constituie publicitatea electorală), prin intermediul mijloacelor de informare care sînt gratuite și au mai multă credibilitate. Problema cea mai
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
nu numai de o singularizare prin imprimarea mărcii sale, ci și de o distincție prin demarcare."55 Însă nu ar fi corect să restrîngem comportamentele strategice doar la candidați, la cei din jurul lor și la forțele care îi susțin. Mijloacele mediatice și publicul au propriile conduite strategice. Organizațiile de informare, precum canalele de televiziune, stațiile de radio, publicațiile cotidiene și săptămînale trebuie să contracareze obstacolele ridicate de reglementările campaniei electorale sau de deontologie (egalitatea timpului de antenă, onestitatea informației, publicarea sondajelor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
înțelegerea unei comunități de opinii sau de interese. Paralel cu efectul de agendă, efectul de amorsare 58 descrie procesul de influențare pornind de la criteriile întrebuințate de guvernați pentru evaluarea guvernanților. Insistența asupra unor probleme, teme sau mize, prezente în pătura mediatică actuală, ar incita auditoriul la evaluarea actanților politici din perspectiva capacității respective a acestora de a le întreține și de a le regla. Mult mai cunoscute sînt efectele sondajelor de tip bandwagon și underdog, potrivit cărora un curent de opinie
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
subordinea sa. Persoana care publică un anunț deosebită de un actant politic sau de o asociație de finanțare electorală nu s-ar lovi astfel de limitarea cheltuielilor, nici de interdicția materială. Afară de aceste posibilități, interesul privind publicitatea, mai puțin cea mediatică, sporește în absența interdicției privind demersul telefonic și poștal. În acest caz, constatăm că legea favorizează o modalitate de comunicare politică în mod cert caracterizată de personalizare și nemijlocire, dar facilitează și țintirea alegătorilor și concizia mesajului, care duc spre
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de informație. În această perspectivă, este ușor de conceput orice interes pe care actanții politici îl manifestă pentru captarea atenției factorilor mass media, fie prin legături coerente de cooperare, fie prin operațiuni punctuale, prin pseudoevenimente (Boorstin) care vor atrage acoperirea mediatică prin caracterul lor spectacular, fie răspîndind "mici fraze" care își vor face auzită vocea prin intermediul undelor. Vedem deci că, prin diversificarea tehnicilor și prin generalizarea utilizării lor, reglementarea campaniilor electorale s-a dezvoltat în numeroase direcții precum sondajele, publicitatea și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]