3,067 matches
-
toretic, statutul mi s-a modificat în bine. Acum nu mai eram un simplu funcționar de primărie, ci angajat direct al unui minister. Dar am rămas bugetar. Soarta acestora ori este foarte bună (miniștrii, procurori, rectori, angajații vămilor), ori este mediocră, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Timp de un an, de la revenirea mea din Țara Cantoanelor, am beneficiat de returnarea impozitelor, bani pe care scrupuloșii helveți mi i-au înapoiat cu o promptitudine de neimaginat în Valahia. De vreo 4-5 luni am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
le citește. Putem ține legătura prin intermediul site-ului www.marisamackle.com Această carte îi este dedicată incredibilei mele bunici, Sheila Collins, cu toată dragostea mea. Capitolul 1tc " Capitolul 1" De acum încolo rămân singură... sau mă mulțumesc cu un tip mediocru. Fără bărbați frumoși. Nu. Cu cât mai banali, cu atât mai bine. Bărbații banali sunt mereu recunoscători. Cel puțin așa cred. Ieșeam în oraș doar cu tipi superbi până când l-am întâlnit pe Tim. Și Tim nu este tocmai arătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pasageri de obicei fac escală la Bruxelles, îndreptându-se spre destinații mai exotice. În caz că vă gândeați că politicienii noștri fac ore suplimentare! Acum am pierdut iar firul povestirii. Scuze, am tendința să fac asta. Bine. A, da. Înapoi la bărbații mediocri. Am citit undeva cândva că e mai bine să fii cu cineva care te place puțin mai mult decât îl placi tu pe el. Bun sfat. Iubiții mei m-au plăcut mereu un pic mai mult. La început, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
același an, de o versiune a Simfoniei fantastice de Berlioz. Banda de sunet originală mono a fost remasterizată într-un fals stereo, pe două canale, afirmându-se că și imaginile, alb-negru, ar fi fost restaurate. Calitatea lor rămâne însă una mediocră, departe de aceea a benzilor comercializate odinioară pe laser disc și casete video de Sony. Îmi e greu să vă recomand aceste DVD-uri, considerându-le altfel decât mărturii vizuale ale perioadei italiene a dirijorului, cu un plus de interes
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mijloacele de a accede mai echitabil la transformarea timpului în marfă și la consumul privat. Naționalizarea marilor întreprinderi nu va mai părea o soluție credibilă; mișcarea socială nu va mai avea forța să se opună transformării lumii în marfă. Guvernele mediocre, sprijinite pe puținii funcționari și parlamentari discreditați, manipulați de grupuri de presiune, vor continua să ofere un spectacol tot mai puțin gustat, tot mai puțin luat în serios. Opiniei publice nu-i va mai păsa prea mult de faptele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
paralele, fiecare refugiindu-se în "ficțiunile creierului", într-o atmosferă neprietenoasă între părinți și copii; iată în familia Trofin, unul dintre spațiile epice de referință ale romanului: "Cît despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un adevărat masacru, o suprimare sincronizată, susținută la unison, mergea ca pe roate, pe bandă rulantă, o claviatură bine pusă la punct, năucitoare, aparent implacabilă și omul, despre care se discutase atât de furtunos, ocupă, în clasamentele lor, un loc mediocru. Totul părea logic, exact și Carmina alungă clipa de cumpănă când pusese la îndoială judecățile lor. Și, exact când se aștepta mai puțin, Alexe a răbufnit: Păi, cum să trec cu vederea, mă, coțcăriile individului? Umplea pagini întregi de omagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bietul băiat" consumându-și energia în interminabile partide de fotbal, plin de vitalitate, transpirat, murdar, cu greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a fost catastrofal și abia pe ultima sută de metri reuși să-l înscrie la o școală postliceală de tehnicieni și cu mari eforturi și umilințe de tot felul să-l vadă reușit. Fetița, Fana, rămăsese aceeași tocilară conștiincioasă și mediocră. Era foarte tăcută acasă și nu dintr-o necesitate interioară de a se distanța de restul oamenilor, pentru că ar fi avut un univers interior bogat încât să-i fie suficient sieși, ci dintr-o timiditate accentuată ce-i tăia uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fiecare parte a ei avea forma potrivită: avea Înălțimea și greutatea potrivite, părul negru cârlionțat potrivit, bărbia potrivită... dar când erau puse laolaltă, era ceva defectuos În toată combinația. Nu era nici urâtă, chiar deloc. Avea mai degrabă o frumusețe mediocră, una la care Îți face plăcere să te uiți dar care nu rămâne În mintea nimănui. Chipul ei era atât de comun, Încât mulți dintre cei care o vedeau pentru prima oară aveau impresia că o mai văzuseră Înainte. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apăsat ca literatura. Când s-a produs declicul sau transferul imaginarului meu spre poezie, e greu de precizat și nici nu are vreo importanță. Am început să scriu în studenția mea sportivă. Târziu adică. Prin anii cincizeci și cinci, texte mediocre, însemnări zilnice. Jinduiam să-mi arhivez biografia, trăirile. De ce? Dar tu, tu de ce scrii? Nu-mi răspunde. V.P.: În 1976, Dan Laurențiu, în Eseuri asupra stării de grație scria despre poezia Dvs: "Poezia lui Ovidiu Genaru, ironică și sentimentală, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
surse. Nu era colaborator. Ar fi trebuit ca, până acum, să apară dovezi în acest sens. *** Apoi trebuie să fii rău intenționat sau grosier de-a binelea să faci afirmații de genul că Don Cezar era înconjurat tot timpul de mediocri, troglodiți, că era un copil. Nimic mai fals. Avea dialog cu toată lumea, dar asta nu înseamnă că plutea într-o lume a mediocrilor. Trebuia să dai dovadă de onoare, de caracter, în primul rând, pentru a te număra printre apropiații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
grosier de-a binelea să faci afirmații de genul că Don Cezar era înconjurat tot timpul de mediocri, troglodiți, că era un copil. Nimic mai fals. Avea dialog cu toată lumea, dar asta nu înseamnă că plutea într-o lume a mediocrilor. Trebuia să dai dovadă de onoare, de caracter, în primul rând, pentru a te număra printre apropiații lui. Avea grila lui de valori, care nu convenea multora. Cum să-i prețuiască pe X sau pe Y, știind că aceștia se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
un tip foarte prost, dar când scria poezie, era extraordinar. Mă întrebam de unde-i vine talentul ăla formabidabil. Cred că din prostia lui. Pentru că prostia are și ea geniul ei. Bine, e un fel de-a spune. Pentru că era destul de mediocru, prin ce scotea din creier, atunci când vorbea liber. Când scria, cum am spus, era extraordinar. V.P.: Era un poet profund, extrem de elaborat. Se spune că era un salahor al scrisului: muncea la un poem luni în șir, chiar ani. C.I.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
V.P.: Era un poet profund, extrem de elaborat. Se spune că era un salahor al scrisului: muncea la un poem luni în șir, chiar ani. C.I.: La el, poezia era autentică și sinceră. Nu are măcar o singură poezie proastă sau mediocră. De ce? Pentru că el scria cu mare dificultate. Și asta se simte în poezia lui. El realiza că atunci când scrii poezie, trebuie să depui un efort suprem. În fiecare poezie a lui, cât de mică, se vede, dacă vrei, această energie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Jouvet, care definește actorul ca un "amestec de josnicie și grandoare". V.P.: Din cartea dumneavoastră Urât mai trăiți, domnilor! permiteți-mi un decupaj: "Iubitul meu, pentru el ajunsesem la Botoșani, era un actor talentat (normal, pentru că n-am suportat niciodată mediocrii), plin de neastâmpăr, cu o vitalitate explozivă.[...] Motocicleta era pasiunea lui, iar eu, deloc încântată la început de idee, am sfârșit prin a-i împărtăși amorul pentru frumoasa Jawa roșie.[...] Era în stare să facă orice pentru mine. Voia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la altul, încât plagiatul nu-i decât o invenție fără conținut, bună doar pentru a șicana niște oameni absolut onești? Totuși, este inexplicabil de ce forurile științifice naționale și internaționale nu au decis, pe când cei implicați încă erau în viață, că „mediocrul” funcționar de la oficiul elvețian de patente a șterpelit 95 celebra teorie a relativității ca un hoț... patentat. Dimpotrivă, în 1921 i s-a conferit premiul Nobel, alături de multe alte distincții. Istoria științei consemnează preexistența cercetărilor olandezului Lorintz, a unor idei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cercetător pasionat. 1 nov. 2013 191 Revolta fondului nostru „provincial” Jurnalul este, cum se știe, o specie a literaturii „subiective”. Ceea ce înseamnă că „adevărul” autorului nu coincide totdeauna cu al celorlalți, mai cu seamă când textul conține „incidentele unei vieți mediocre” (Constantin Călin, PROVINCIALE, Fragmentarium, 1975-1989, Ed. Babel, Bacău, 2012, pag. 475). Aici se impune o precizare. „Mediocritatea” cărturarului, dincolo de înțelesul peiorativ de uz curent, trimite la horațiana aurea mediocritas (calea de mijloc, echilibrul sufletesc, moderația), o țintă ce ar trebui
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la altul, încât plagiatul nu-i decât o invenție fără conținut, bună doar pentru a șicana niște oameni absolut onești? Totuși, este inexplicabil de ce forurile științifice naționale și internaționale nu au decis, pe când cei implicați încă erau în viață, că „mediocrul” funcționar de la oficiul elvețian de patente a șterpelit 95 celebra teorie a relativității ca un hoț... patentat. Dimpotrivă, în 1921 i s-a conferit premiul Nobel, alături de multe alte distincții. Istoria științei consemnează preexistența cercetărilor olandezului Lorintz, a unor idei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cercetător pasionat. 1 nov. 2013 191 Revolta fondului nostru „provincial” Jurnalul este, cum se știe, o specie a literaturii „subiective”. Ceea ce înseamnă că „adevărul” autorului nu coincide totdeauna cu al celorlalți, mai cu seamă când textul conține „incidentele unei vieți mediocre” (Constantin Călin, PROVINCIALE, Fragmentarium, 1975-1989, Ed. Babel, Bacău, 2012, pag. 475). Aici se impune o precizare. „Mediocritatea” cărturarului, dincolo de înțelesul peiorativ de uz curent, trimite la horațiana aurea mediocritas (calea de mijloc, echilibrul sufletesc, moderația), o țintă ce ar trebui
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
altfel spus cu bărbatul generic, cu masculinitatea însăși. Da, Domnișoara ri reușea să mă transforme într-un fel de supererou erotic doar prin excitarea unora dintre punctele nevralgice ale imaginației. eu, care în viața mea de bărbat fusesem mai degrabă mediocru și stîngaci, timid și complexat, prudent și precaut, deveneam, propulsat de jocurile Domnișoarei ri, o veritabilă declanșare de pasiune naturală, eram o fereastră prin care dădeau buzna, în Domnișoara ri, forțe venind de dincolo de mine. Iată de ce cînd am auzit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
al localității, am ajuns la conacul poetului. Proprietarul, don Nicasio Medeiro, ne-a debitat, după o vișinată scurtă și niște sandvișuri cu brânză, mereu noua și amuzanta anecdotă cu fata bătrână și papagalul. Ne-a asigurat că, grație Atotputernicului, un mediocru reparase șandramaua, dar că biblioteca răposatului Nierenstein era intactă, din pricina momentanei lipse de fonduri pentru a Întreprinde noi Îmbunătățiri. Într-adevăr, pe rafturile de pitchpin am zărit o masivă serie de cărți, pe masa de lucru - o călimară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și simplu, pü.“ Mare păcat că tirania endecasilabului a impus cea mai puțin eufonică dintre cele trei vorbe. Cât privește bușeu și al său locus classicus, vă rezerv o mare surpriză: el nu configurează, cum și-ar putea Închipui un mediocru, tipicul artefact de formă cilindrică și culoare Învăpăiată, care asimilează printr-un orificiu; Înainte de toate, carnețelul ne arată că Ginzberg a preferat accepția de „Întâmplător, fortuit, incompatibil cu un cosmos“. În această garnitură, răposatul rezolvă fără grabă, dar și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită Într-o mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e un personaj comic, dar, la urma urmelor, este parte dintr-un text care nu e comic sau, În orice caz, nu aspiră să fie comic, ci fantastic“. Negând, câteva rânduri mai jos, că Daneri ar fi arhetipul scriitorului argentinian mediocru, Borges explică parțial misterul: „E un prieten al meu - de numele căruia nu vreau să-mi amintesc - care a citit povestirea, nu s-a recunoscut În ea, i-a plăcut textul și m-a felicitat“. În opinia mai multor critici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]