3,725 matches
-
ele. Și totuși, Într‑un fel, Rousseau, cel atât de Îndrăgostit de câmpii și de păduri, era prezent În mintea lui Abe. Rousseau botaniza. Pe Ravelstein nu‑l interesau plantele. Mânca o salată, dar nu vedea de ce ar trebui să mediteze asupra ei. Venise la țară special ca să mă vadă și vizita lui Însemna o concesie făcută inexplicabilului meu gust pentru izolare și solitudine. De ce țineam eu să mă Îngrop În pădure? Pot să afirm cu certitudine că Ravelstein Îmi examinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
O bucurie gălăgioasă, un immenso giubilo - o uriașă armonie Îmbinată ne alipea, ne conecta, și ar fi cu neputință să Încerc a o formula. În acele zile, Rosamund călătorea mult cu trenul suspendat. Străbătea vasta arie a orașului, contemplând și meditând la fețele pasagerilor din jur. Îmi monitoriza poșta săptămânală și mesajele telefonice. Timp de doi ani a fost asistenta mea doctorandă, care dactilografia pentru mine și‑mi expedia faxurile. Vela o trata cu condescendență și n‑o invita niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi lăsat să dormi, mi‑a spus mai târziu. A continuat să Încerce să‑i contacteze pe doctori. - Ziua Recunoștinței e o sărbătoare de familie - oamenii se distrează, joacă golf. Rosamund se menținea Într‑o formă bună. Urma cursuri yoga, medita. Reușea să‑și atingă tâmpla cu degetele de la picior. Dar acum se extenuase tot cărând bagaje de la Saint Martin Încoace. Reușise, nu știu cum, să urce valizele pe scări, până la etajul trei. N‑ai fi crezut niciodată că o să fie În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e decât anexa mistico-filozofică a unei gloate barbare și criminale și/sau a unui grup de acțiune cu ambiția puterii, de stânga sau de dreapta. Fiindcă nu am trăit În acele vremuri - dar am trăit sub regimul comunist și am meditat de atunci Încoace la problematica puterii - și fiindcă am o natură mai lucidă și mai sceptică, insist, nu vreau să-l diabolizez pe Eliade. Dar nici circumstanțele istorice (greu de judecat În alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
știi dumneata despre execuțiile de altă dată? ARTUR: Nimic. GARDIANUL (Blând.): Vedeți? Și vă dați la noi... Ne îmbrânciți, ne umpleți de noroi... (Trage fumul puternic; pentru sine.) Și poate nici n-ar fi așa rău... ARTUR: Cum? GARDIANUL: Nimic. Meditam și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chinuiți după ce mor, mă jupuiți de piele... Altădată nici nu căscai gura... Știu eu... Vrei să mă lași să mor de foame... Vrei să mă târăsc de foame, să-ți ling picioarele puturoase... Știu tot. PARASCHIV (Cântă; mirat, se oprește; meditează o clipă.): Știi că acum aș putea să-ți bag trompeta asta în fund? MACABEUS: Ce secătură ești... Vai, ce secătură ești... Dacă știam că ești așa o secătură, vai, cum te mai puneam să-ți lingi rahatul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume și asta are să treacă totuși. Atunci, în acele hăuri zgomotoase, are prilejul să mediteze la natura paradoxală a timpului. Și se gândește cât de nedreaptă e lumea, văitându-se mereu că e trecătoare când în realitate asta e singura-i virtute. Cum ar fi lumea dacă n-ar trece, dacă s-ar înțepeni cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cocoșlui. - Nu mai dondăni atâta, că te-aude Sorin! E cu ai lui în bucătăria aia. - S-audă! Ce, a ținut-o Goncea ăla pe Marinela la școală oare de dragu lu tac’su? Ori că-i plăcea cum îl medita să termine și el șapte clase? Avea el nevoie de meditație? N-o ținea de focoasă ce era? Crezi că nu mi-a spus mama? Da de la Jugorică, ăla piticu de la cooperația regională, de se dădea de țafandache, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
inspecțiilor de pe când își dădea definitivatul. Se întorsese în primăvară din Sudica, unde se stabilise demult, după ce făcuse aici vreo nouă-zece ani de învățământ. Cei de la primărie se gândiseră să-l onoreze acum. La insistențele ei, mai ales. Magda îl meditase cândva pe primar, să-și termine liceul, pe când îl promovaseră secretar de partid la depozitul de tutun și acela nu uitase. Masa de prânz, la restaurantul‚ „Mexicana Kăntri“, ținut de Ohaia Micigana, se prelungise mult în după-amaiază. Se transformase aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu mai merge nimeni la olimpiade... - Cum să nu mai meargă nimeni la olimpiade! I-auzi! Costine! Tu-l știi pe nepotul doamnei Tenzi? Stă la opt. A luat premiul doi pe județ și mă-sa mare vrea să-l meditez pentru etapa pe țară. Bravo lui! Costin se trânti pe un scaun și se uită urât la bunică-su: îl vedea întins în pat, acoperit cu un pled ros, plescăind din buze după fiecare deschidere a gurii; o culegere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și place mie Bottom atât de mult - e clar că nu te interesez, așa că trebuie să-mi caut și eu norocul în altă parte. Ce păcat că Marie e fată, altfel aș fi putut s-o molestez, așa, în trecere, medită Hugo. S-o pipăi când și când. Ar putea fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
hotărâre. Așa nu se mai poate. De acord, zise Hugo. Deși, ce anume o să facem e puțin mai greu de spus. De ce s-o atace cineva pe Violet la petrecerea asta, când existau atât de multe șanse să fie prins? meditai eu. Poate că se gândea că la ce nebunie va fi, va putea să se desfășoare liniștit, zise Janey. Sau poate era cineva care nu putea ajunge la ea în alt moment. Asta a fost șansa lui. Am clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gândindu-vă că această lucrare, cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât să rămâi închis în tine însuți, citind și meditând, îngăduind, răbdător, ca apa să cadă, vântul să sufle și furtunile să reizbucnească pe înserat. Erau zile de nostalgie și de amintiri, când simțea mai puternic „chemarea civilizației“, când observa mai mult decât oricând lipsa atâtor lucruri... Lucruri mărunte, lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privi mai departe. — Dar, asta e o atitudine lașă... Nici vorbă! Înseamnă să te rezumi la condiția de ființă omenească. Am acoperite nevoile vitale, cărți care îmi hrănesc dorințele de a mă perfecționa, libertate absolută și timp și pace ca să meditez la mine însumi și la rațiunea vieții mele. În afară de asta, totul este superfluu... După părerea dumneavoastră, ar trebui să ne întoarcem la preistorie, la sălbăticie. Credeți că omul cavernelor era mai fericit? — Credeți că un om al cavernelor s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă acum? — Nimic. Morții vor rămâne aici toată noaptea ca să poată medita la tristul lor destin și să înțeleagă că nu trebuiau să se opună yubani-lor. Este ultima lor ocazie să gândească cu propriile lor capete. Mâine vor începe să fie micșorate, și nu o vor mai putea face niciodată. — Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apoi oamenilor. El crede că Guvernul n-are dreptul să construiască șoseaua și vrea să le spună asta tuturor. Chiar și Președintelui. — O să aibă probleme... Zâmbi: — Da. Probabil. Dar nu-i pasă. Soarta jurnaliștilor este să aibă probleme... José Correcaminos medită. Învârtea în mână o rămurică, o rupse în două, de mai multe ori, până când o reduse la niște așchii minuscule. În sfârșit, ridică din umeri. Nu mă deranjează să vină, dacă nu e bolnav. Știi tu: guturai, gripă, pojar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mușchi din trup. Se lăsă o lungă tăcere. Deodată, de parcă s-ar fi pus de acord, toți se întoarseră cu spatele și aplecară adânc capul, țintuindu-și bărbia în piept și închizând ochii. José Correcaminos își ridică privirea spre albi. — Meditează la răspuns, fiecare de unul singur... Libertatea yubani-lor cere ca fiecare să ia hotărârea, fără să țină seamă de ce ar putea gândi ceilalți. Așteptară. Timpul se lungi și prin hățișuri se auzi de departe o voce poruncitoare în spaniolă. Kano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unei părți a lumii pe care eu vreau să o reprezint mâine. Cea care se răzvrătește împotriva abuzului de putere, a bestialității și a ambiției. Când cineva va citi că a fost ucis un naturalist, va trebui să stea să mediteze de ce a fost ucis și ce înseamnă asta. Voi reuși să fac mai mult în acest fel decât scriind o sută de cărți... Nu vei obține nimic. Și chiar dacă ai reuși... La ce îți va mai sluji? Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru transportul acestui minereu pe șosea va fi de șase ori mai mare decât scoțându-l cu trenul. Și construirea unei șosele costă de trei ori mai mult decât instalarea unei căi ferate. Compania dumneavoastră ar ieși în câștig. Celălalt medită asupra propunerii pe care tocmai o primise. Îl observau cu toții. Îl privi pe indian. — Ce ar spune yubani-i? Va trebui să-i consult, spuse José. Dar pot să-i fac să înțeleagă că este, poate, singura ieșire. Se întoarse acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
distrugi ceva special, care valorează cât o mie de asemenea lucruri? Eu v-am spus că acel copac valorează cât toată pădurea, deoarece distrugând un om special, distrugeți de fapt o mie de oameni. Această întâmplare l-a făcut să mediteze asupra mesajului întreaga noapte. A doua zi, când a ajuns la școală, avea loc o inspecție. Inspectorul a citit câteva compuneri pe care le făcuseră elevii profesorului Georgescu și a fost plăcut surprins. El l-a felicitat pe profesor, care
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
ei nu mai era incitant. —Bani pe care nu-i cheltuiești decât, privirea i-a coborât către tocurile ei înalte, pe pantofi. Alice a râs. —Ei, haide! Ai o căruță de bani. Îți poți permite să faci o pauză. Să meditezi la ceea ce vrei să faci cu-adevărat cu viața ta. — Văd că te-ai gândit la toate, l-a tachinat ea. Dar dacă ăsta nu e momentul potrivit? Niciodată nu ne dăm seama care e momentul potrivit, decât atunci când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sărutând-o până când îi ștergea rujul și ridicându-i fusta. Noapte newyorkeză după noapte newyorkeză, Alice a retrăit întâlnirea lor. Din când în când, pe parcursul zilelor, cuvintele lui pluteau înapoi către ea. „Îți poți permite să faci o pauză... să meditezi la ceea ce vrei să faci cu-adevărat cu viața ta... să trăiești mai mult în prezent. Și copiii? Ei cum intervin în schemă? Ce mai aștepți?“ Din ce în ce mai des, la birou, Alice s-a trezit fixând burta în creștere a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timp împreună; să-și întărească relația care începuse să aibă un aspect îngrijorător de nepermanent. În ultima vreme, din cauza angajamentelor ei din State, fuseseră despărțiți și mai mult decât de obicei, ceea ce lui Hugo îi oferise oportunitatea nedorită de a medita asupra relației lor. Fără prezența ei fizică impunătoare care să-i amintească, era supărător de simplu, de exemplu, ca Hugo să înceapă să se întrebe de ce totuși se căsătoriseră ei doi. Legătura lor fusese repezită și împrăștiată, între excursiile Amandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pe fața pământului. Dar e totuși cea mai bună. Adică, uită-te la mine! Am crezut c-o iubesc pe Amanda... Hugo s-a oprit îngrozit. Menționarea numelui Amandei în fața lui Alice nu era niciodată o idee bună. Dar Alice medita. — Din dragoste. A zâmbit tristă. — Da, am fost îndrăgostită. Foarte îndrăgostită. Chipul i s-a îndulcit când s-a uitat la copilul care-i dormea în poală. Și încă mai sunt, a adăugat ea întinzând un deget ca să atingă obrăjorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]