2,843 matches
-
și-o închipuia pe acea umbră argintie cu fața albă și păr de aur căci toate idealele sânt blonde [...], și parcă i se topea sufletul, ființa, viața, privin d-o... vecinic privind-o234. Adesea revin crâmpeie de auroportret tușate în unde melancolice sau ironice: Existența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbăticită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
or câte o chiuitură cu vorbe cu tot. Astfel ședeam lungit seri întregi cu capu-n poalele ei, pe când vitele se-ntorceau mugind greu de prin munți, iar talancele de la gâturile vacilor cu ugerul greu de lapte suna alena și melancolic prin atmosfera cea dulce a serei 282. În împrejurări cruciale, omul-poet reacționează cu totul aparte; un amestec de disperare și o dorință extremă de a nu mai fi, absolut impresionante: Îl așezai în mormânt asupra corpului și, acoperindu-l, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nemișcat, pe care naturi estreme în afectele lor o doresc atât de mult. I-ar fi fost urât dacă urâtul n-ar fi fost atât de dulce, un urât ca mirosul florilor de măr cari cad scuturate de vânt, urâtul melancolic ce naște în om după ce a citit un idil sau o poezie liniștită, intuitivă, cu bucurii și nefericiri modeste; în asemenea momente omul tânăr simte intrând în el liniștea bătrâneței și mai că-ți vine să te apuci de lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?187 Starea aceasta, aproape narcotică, a viziunii morții, Îndulcind cu dor de moarte, este dată, în fapt, de un lucru simplu în aparență: Melancolic cornul sună188. Dar sunetul cornului emite unde în cercuri învăluitoare, dând senzația omenescă altfel, că moartea ca și iubirea sunt imprevizibile. Alteori, sunetul cornului ia proporții mitice, în așa fel încât totul pare bulversat în natura întreagă; animalele au presimțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
clopot 196 sau urcă în impalpabile rezonanțe religioase: Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de sfinți 197. Comuniunea dintre sufletul poetic și glasul clopotului este dată de elementul comun amândurora tânguirea, ce aparține melancoliei: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn198. Faptul că buciumul și clopotul au valențe echidistante în rezonanțele auditive și sentimentale ale poetului este exprimat de apariția lor simultană: S-aud din bucium cânt/ Să sune talanga 199. Mai mult, ele se asimilează comuniunii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
275. Anii înșiși se mișcă în versuri ca păsările cerului: Sburat-au ani ca stoluri lungi pe șesuri 276, se spune într-o variantă la Trecut-au anii... Încet se deplasează și luna, tocmai pentru că în esența ei este de sorginte melancolică: S-aud cum blânde cad/ Izvoarele-ntr-una;/ Alunece luna,/ Prin vârfuri lungi de brad (s.n.)277. Dar nu numai luna, ci și Stelele curg raze din ele lin pică278. Totul este mișcare: Stelele-n cer mișcă auritele zodii 279, lumina însăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar fără să cadă: își vor părăsi ramurile doar în primăvara următoare, pentru a face loc unor muguri noi. Anual, colinele din jurul Tomisului adoptă culorile dezolante ale acestor arbori maiestuoși care par să agonizeze. Culoarea și mirosul morții dau contur melancolic peisajului... Moartea manifestată în natură pare irevocabilă; și, în schimb, nu e decât un nou preludiu al vieții. Hiperboreea Aproape am uitat de ce am abandonat Urbea. M-am îngropat în tihna thanatică, oferită de acest locus amoenus. Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
după-amiezii. Lumina zilei ce apune mă captivează și mă conduce de-a lungul cărărilor tăiate în memorie. Așa pot să retrăiesc episoadele cele mai vii și să mă rechem la viață pe mine însumi. În jurul meu, tăcerea absolută - dominantă și melancolică - parcă mă ia de mână și mă rătăcește într-o lume iluzorie de false imagini care, pe măsură ce se constituie materialicește, ajung să mă tulbure de parcă ar fi personificate. Simt foșnetul senzual pe care-l produc în juru-mi, în timp ce se grăbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apărut abia după ce-am rămas câteva zile pe Kogaionon. Acum trăiesc doar în așteptarea clipei propice. Nu mai am nevoie de nimic. Mă simt autosuficient. Consolare E toamnă. Totul e pustiu. Cântecul trist învățat de la Aia îmi amplifică starea melancolică: Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând. Și se duc ca clipele, Scuturând aripele Și mă lasă răvășit, Pustiit și amorțit Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ochii romanilor, cu scopul de a fi lăsat definitiv în pace. Jurnalul, în ciuda inevitabilului caracter repetitiv, strâns legat de caracterul epistolar, reușește în tentativa de a ne dărui un portret inedit și de neuitat al poetului. Aceasta chiar dacă, după atâtea melancolice considerații, în cele din urmă încercăm o mică nostalgie după acel Ovidiu mai cunoscut și mai scânteietor: cel care prescria femeilor cosmeticale și bărbaților antidoturi împotriva seducțiilor și vicleniilor feminine. Poate că era un Ovidiu mai puțin înțelept, însă știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de salon occidentale, cadrilul, valsul, mazurca, pe care Barbu Lăutarul le cânta cu aceeași virtuozitate și sensibilitate. Storcea lacrimi cu romanța de o melancolie „sălbatică” „Tu-mi ziceai odată”, cu marșuri naționale și cântece țigănești, revărsări sentimentale și „izbucniri nebune, melancolice ale pustietăților”, cum citim În foiletonul din săptămânalul francez, care l-a făcut vestit În Europa pe genialul virtuoz român, cel care Îl uluise pe Liszt. În volumul amintit, Viorel Cosma reproduce integral acest foileton, citat mereu trunchiat. Imaginea pe
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
comentat. Vladimir Streinu este un maiorescian. Gh. Grigurcu nuanțează această necesară și judicioasă filiație: „Maiorescianismul său constă nu numai în atitudinea autonomiei estetice, ci și în modernitatea dominatoare pe care o afișa.” 2 Și mai departe: „Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă.”3 Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: „Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele „vrăjmașe” ale obscurității poetice
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
se deschide cu o frumoasă însemnare confesivă: „Timpul îi fixase trăsăturile fizionomice ca într-o efigie, atunci când am putut să-l cunosc mai îndeaproape: crețuri fine, dar adânc săpate în masca feții, ochii mari, calzi, un zâmbet amabil și vag melancolic, o întreagă orchestrație a gesturilor de o aleasă distincție dar și puțin academică, drapând nu știu ce avânturi patetice, la un mod prevenitor și aulic. Parcă-l văd urcând pe scările clădirii din Ana Ipătescu, până ajungea la mansarda gălăgioasă a „Luceafărului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Jenolan, există un monument Închinat ingeniozității inginerești pentru construirea, la Lithgow a unei linii de cale ferată, care coboară În zig-zag pantele abrupte. Linia supranumită Calea Ferată Zig-Zag (1869) a fost abandonată În 1910, În favoarea unei coborâri mai moderne 406. MELANCOLICA CANBERRA Dis-de-dimineață plecăm cu mașina pe autostrada Hume Highway care face legătura Între Sydney și Melbourne, traversând platourile sudice. Nici nu am ieșit bine din metropolă că deja ne aflăm la Bowral, o stațiune modernă pentru locuitorii Sydney-ului pe la sfârșitul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În această atmosferă de beatitudine asistăm la un splendid spectacol folcloric indonezian. Privind mișcările grațioase ale dansatoarele și vivacitatea dansatorilor, tematica variată și sugestivă, frumusețea costumelor, sunetele de o mare melodicitate ale instrumentelor gamelanului, de la cele șoptite, tremurătoare, cu iz melancolic, romantic, la tonurile Înalte, repezi pline de viață și optimism. Acest lucru Îmi sugera unele considerente generale despre rolul muzicii În deschiderea 412 drumului spre sferele mirifice, spre transcendental, conferind omului un suflu dumnezeiesc, deopotrivă actorilor și spectatorilor teatrelor din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ronduri cu flori exotice care Își etalează cu grație frumoasele corole, frunzele Înspicate, parfumurile suave sau Înțepătoare, fântânile arteziene care-și trimit aerian jeturile de apă, Într-o beție de culori, lacurile cu nuferi albi și liliachii printre care plutesc melancolicele lebede cu penaj argintiu sub razele jucăușe ale Selenei. Partea finală a Parcului Luneta se Încheie cu monumentul dedicat eroului național filipinez, Lapu Lapu, care s-a opus debarcării spaniolilor În 1521837. În acea ambuscadă nefericită din insula 837 CĂbuanii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
unui șanț din stepă. Cel mai sărac și mai prost echipat adăpost. Murdărie și lut. Nu se poate face nimic din ele. De- 81 abia daca se găsește vreun lemn pentru buncăre. Suntem înconjurați de un peisaj trist, monoton și melancolic. Vreme de iarnă cu grade variate de frig. Zăpada, ploaie deasă, îngheț, apoi dezgheț brusc. Noaptea șoarecii iți trec peste față.” Progresivă infestare a hainelor a început în zilele haotice ale încercuirii, când erau în continuă mișcare. “Pacostea păduchilor era
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
marginea unui șanț din stepă. Cel mai sărac și mai prost echipat adăpost. Murdărie și lut. Nu se poate face nimic din ele. De abia daca se găsește vreun lemn pentru buncăre. Suntem înconjurați de un peisaj trist, monoton și melancolic. Vreme de iarnă cu grade variate de frig. Zăpada, ploaie deasă, îngheț, apoi dezgheț brusc. Noaptea șoarecii iți trec peste față.” Progresivă infestare a hainelor a început în zilele haotice ale încercuirii, când erau în continuă mișcare. “Pacostea păduchilor era
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
semi-reci. Acestui gen i se potrivește foarte bine, în planul întâi, suprafața lucie a apei unui bazin sau iaz, iar pe un plan retras - albastrul peisajului îndepărtat. Toate acestea, ca o contrapunere față de motivele iritante, duc spre calmarea psihicului. Genul melancolic dă imaginea unui peisaj închis, sever îndoliat, consonant, în privința dispoziției sau a depresiunii sufletești (dezamăgire sau nefericire). Aici predomină arborii columnari și plângători, tonurile gri-reci și tonurile pasive la plantele pendante. Fiecare compoziție cu destinația menționată trebuie să aibă dominanta
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
femeia râde parcă iluminată, apoi spune „La dumneavoastră, la câmpie, se lucrează lâna altfel, mai bătut, mai strâns. Noi aicea, în Argeș și Muscel, avem lână toarsă pe jumătate, multă țurcană, nu-i același lucru”. Ne despărțim prieteni, eu sunt melancolic. Bricolaj de sens: drapele, linguri de lemn, made in China, icoane Revin însă destul de repede la realitate, cu toate mănușile sale noi, de lână, Matei spune foarte tare : „Tata, mi-e frig și mi-e foame”. Ne retragem încet către
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
soare dănțuind pe râu. Natură, al plăcerii altar și-al suferinței, Mă-ncânți când frumusețea curată mă înveți Și mă-ncântați, țâșnite din arcurile minții, Ideilor, în grădini de săgeți 1037. Apa, corespunzătoare iernii flegmatice, focul verii colerice, toamna pământului melancolic li se alătură aerul primăverii clocotitoare; iată cele patru stări cărora Aristotel îi adaugă motorul universal, imaterial și asociat Duhului Sfânt, eterul. Fiecare fază a lucrărilor alchimice își are corespondent în aceste elemente fără de care nu ar exista planetele. Și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și erau cetățeni români cu domiciliul în Cluj. Anton Atilla aducea la înfățișare și gestică cu renumitul actor comic Stanley din cuplul Stan și Bran; deși Zoltan nu avea nici una din calitățile lui Bran, fiind mai scund și parcă totdeauna melancolic, făceau pereche bună, pentru că amândoi erau niște copii închipuiți. La vârsta lor, citiseră o mulțime de romane captivante, școala interesându-i mai puțin, și, în atmosfera de incertitudine și dezordine pe care o crease războiul, s-au trezit eroi fără
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un volănaș de dantelă în partea de jos. Când aceste transperante (ce cuvânt expresiv!) sunt trase, Capul Shruff, văzut de pe drum, are un ciudat aer de mister. Dar înăuntru, lumina galbenă a ferestrelor orbite îmi evocă oarecum, și în chip melancolic, ceva din copilărie, poate că atmosfera din casa bunicului meu din Lincolnshire. Am botezat cele două camere cu bovindou „biblioteca“ (unde mi-am așezat lăzile cu cărți încă nedespachetate) și „sufrageria“, unde îmi depozitez vinurile. Dar locuiesc exclusiv în partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nepăsare. Stătea la taclale cu Gilbert. Acesta radia de tainica satisfacție a omului care a scăpat nevătămat dintr-o fascinantă aventură, și care de-abia așteaptă să trăncănească despre ea, într-un alt context. James părea ușor distrat, poate că melancolic. Titus părea rușinat și plin de resentimente. I-am întrebat pe ceilalți trei când au de gând să plece și mi-am exprimat dorința ca acest lucru să se întâmple cât mai curând, întrucât spectacolul luase sfârșit. Asentiment general că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai târziu la castel. Ora 12½ mare dejun cu muzică în pavilionul de vânătoare, 25 persoane, episcopul de Carlisle, domnul Goodwin cu soția și fiica, Wight, baronul Meyer, Iavolsky, Țankov etc., împreună până la ora 3, apoi cu Sandro, care e melancolic, vrea să se căsătorească. Ora 5½ la mănăstire. Ora 6 cu el, pe jos, la gară, pleacă toți. Ora 6½ plecarea, el rămâne peste noapte în București. Ora 7 cinat. Noapte frumoasă și rece. Seara lucrat la manevre cu Slăniceanu
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]