2,990 matches
-
peisaje, scene întregi cu oameni petrecând la un ospăț, închinări ale magilor, hold-up-uri la o bancă, locomotive cu sistemul bielă-manivelă de sidef rozaliu, ceasuri arătând în ferestruica de sub lupă o dată imposibilă, nori în formă de fabrici, fabrici în formă de melci, melci în formă de nori... Obscurizată de nori, cu părul din sârme de cupru, cu furculița ca un trăznet de miliarde de volți Într-o mână și cu cealaltă moșind forme în spațiu, sânge, țesut și tumori, asemenea vindecătorilor thailandezi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scene întregi cu oameni petrecând la un ospăț, închinări ale magilor, hold-up-uri la o bancă, locomotive cu sistemul bielă-manivelă de sidef rozaliu, ceasuri arătând în ferestruica de sub lupă o dată imposibilă, nori în formă de fabrici, fabrici în formă de melci, melci în formă de nori... Obscurizată de nori, cu părul din sârme de cupru, cu furculița ca un trăznet de miliarde de volți Într-o mână și cu cealaltă moșind forme în spațiu, sânge, țesut și tumori, asemenea vindecătorilor thailandezi, vrăjind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o desenase grozav, în așa fel că puteai vedea și ovalul de deasupra, dar și partea laterală. Ce să mai vorbim de muzică! Pena dirija perfect, cu mișcări de aripi leneșe, până și măsurile de patru timpi, pe când Mircea... Nici măcar "Melc, melc, codobelc" n-ar fi putut să dirijeze. Pena cânta "Somnoroase păsărele" scoțând la sfârșitul fiecărui vers un fel de mici țipete ciudate: "i-o, i-o, i-o", iar când spunea "Noapteeeeee buuuuuu-năăăăăă!" pe toți îi apuca căscatul. Acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
desenase grozav, în așa fel că puteai vedea și ovalul de deasupra, dar și partea laterală. Ce să mai vorbim de muzică! Pena dirija perfect, cu mișcări de aripi leneșe, până și măsurile de patru timpi, pe când Mircea... Nici măcar "Melc, melc, codobelc" n-ar fi putut să dirijeze. Pena cânta "Somnoroase păsărele" scoțând la sfârșitul fiecărui vers un fel de mici țipete ciudate: "i-o, i-o, i-o", iar când spunea "Noapteeeeee buuuuuu-năăăăăă!" pe toți îi apuca căscatul. Acum toți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
animale mici, ca să cumpere cîte-o pereche de șoricei albi, cu labele și boturile roze, pentru hrana păianjenului din terariul de cristal. În timp ce mama se târguia pentru șoricei, Soile privea peștii exotici, cu voalurile lor portocalii, din acvariile cu alge și melci planaria, simțind că n-ar fi putut fi niciodată mai fericită decât dac-ar fi avut și ea corpul plinuț și elastic al unuia dintre ei și rochia grațioasă a cozii lui evanescente. Așa ar fi vrut să trăiască, sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
văzuse vreodată. Fratele său Gerrit, care se înecase cu două veri în urmă, era și el acolo, plutind, cu părul fluturând nemișcat, și privindu-l cu ochi goi, mari și senini. Hainele lui destrămate erau pline de lintiță și de melci de râu. Rădăcinile sălciei se rășchirau împrejur ca niște vene întunecate, și păreau că pulsează. De-afară se auzeau sunete estompate, o voce caldă spunea cuvinte neînțelese, dar însoțite de inflexiuni care-nsemnau liniște, ocrotire și alinare. Gheața strălucea așa cum în fundul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înainte de-a trece în ardere și în noapte. Acolo, în penumbra aceea, la limita limitei limitei nopții, în zona încă vibrîndă de după ce s-a spus totul, tot ce putem suporta să auzim, se umflă trista, ilizibila mea carte, melc ce-și secretă cochilia clipă de clipă și fluture ce și-ar lipi bucuros aripile de becul incandescent caruia-i dă roată și-n miezul căruia, de wolfram topit, s-ar mistui cu un țipăt de fericire finală. Maarten și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe lângă organul profesional al târfelor la care mai mergea uneori, și a cărui roșeață lucioasă, ca de anthurium, îl mirase întotdeauna), își amintea cupa de aur a Liesbethei, Graalul ei cu buze-ncrețite, cafeniu-roșcate și-nnegrite pe marginile rugoase ca piciorul melcului. Niciodată nu mai simțise, în clipa țișnirii, că izvorăște el însuși, că se scurge tot, cu viața, măduva și creierul lui, cu toate lichidele corpului lui, cu toate amintirile și toate proiectele lui, până la umplerea cupei mistice, până când ea lua
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
palme sprijinite de ferestre, același șold scos în afară, aceeași așteptare nu a ceva, ci a nimic, așa cum bătrâni așteaptă să le treacă viața și așa cum așteaptă în cubul lor cu apă ființele prea rudimentare ca să aibă viitor, plante și melci, indiferente la degetul care, dintr-o meta-realitate, le bate uneori cu unghia în geam. Doar că în marele muzeu de naturale al cartierului roșu puteai intra în sofisticatele acvarii și aveai dreptul, în schimbul a treizeci de guldeni, să regresezi până la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu-ți place?”, făcută până la revoluție multora dintre noi. Cel care o face (cu aceeași dezinvoltură cu care scria periodic acele două pagini rușinoase cu laude la adresa dictatorului și a socialismului) pare să nu înțeleagă că omul nu este asemenea melcului care își ia casa în spate cum îi face cineva vânt dintr-o parte în alta. Nici în condiții normale, necum când este aproape de limită, cum s-a întâmplat să fie în ultimul an un om ca Monica Nedelcu, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
său, însă acesta era mândru și îngîmfat și purtarea sa nu mă lăsa a presupune nemica bun, căci de-abia putea să-și aducă aminte de d-ta, în fine veni cu-ncetul și memoria însă cam în pasul unui melc și cum lasă melcul urme alunecoase și lucii, astfel lăsa și el în urmă-i fraze lucii ca acestea: îl cunoșteam odată pe bunul Histrion, era un om prea de ispravă, acuma abia mi-aduc aminte. HIST[RIO] Nu-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mândru și îngîmfat și purtarea sa nu mă lăsa a presupune nemica bun, căci de-abia putea să-și aducă aminte de d-ta, în fine veni cu-ncetul și memoria însă cam în pasul unui melc și cum lasă melcul urme alunecoase și lucii, astfel lăsa și el în urmă-i fraze lucii ca acestea: îl cunoșteam odată pe bunul Histrion, era un om prea de ispravă, acuma abia mi-aduc aminte. HIST[RIO] Nu-ți dete înainte de toate cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca la un prohod și nimeni nu a scris despre asta, că nu ești jurnalist dacă scrii despre minuni adevărate. Iisus s-a născut în sara de Crăciun, șoptesc oamenii, confundându-și glasurile cu trista bucurie a oșanului cântăreț, iar melcii băloși se lăfăie la televizor ca niște irozi plini de bube căutând și omorând prunci născuți și nenăscuți, așa fel ca România asta necăjită să nu aibă nici un fel de ȘANSĂ, să nu aibă liniște nici în Noaptea de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Monte Cristo, s-au mai văzut tot felul de cazuri. — Parcă nu mai trage deloc, constată Sena, sînt cu pedala în podea și degeaba. — Nu se alimentează, spune Petrică. Ce simți? — Ce simțiți și voi, răspunde Sena, că mergem ca melcul, că acuși ne oprim pe loc. — Nu mai are aer, își dă cu părerea Monte Cristo, dacă asta i problema, lăsați-o în grija mea, știu cum să-i vin de hac. — Nu e aerul, declară Sena, e altceva mult
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
convorbirile telefonice înregistrate. De fiecare dată cînd își părăsea domiciliul simțea că este urmărit de cineva, mai ales după ce descoperise că un autoturism Fiat de culoare neagră cu geamuri fumurii își făcuse apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului sau stînd parcat pe trotuarul opus după ce se lăsa întunericul. Simțise imediat că undeva în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i intra în grații, pentru a-l face să se hotărască. Știuse
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scăpat pe el, cum i se cuvine unui adevărat erou național. Pe la amiază, au primit ordin să se suie în camioane, să părăsească Cîmpina și să să se îndrepte spre Brigada trupelor de Securitate din Băneasa. Pentru că au mers ca melcul, au ajuns abia pe la trei. Li s-a ordonat să sară din camioane și să-și prezinte armamentul și muniția la control. Totul a fost găsit în ordine, iar armele au fost puse în rastel. Băieții au fost trimiși la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
așteptau de aproape o jumătate de oră cu motoarele pornite. Militarii au urcat pe rînd pe platforme și s-au înghesuit pe băncile de sub prelate. După ce s-au verificat efectivele, au părăsit incinta Școlii și au luat-o cu viteza melcului spre nord, pe Șoseaua Națională. După mai puțin de un kilometru, ajung la primul punct de control. Se schimbă parolele, li se ordonă să coboare fiecare pe carosabil, sînt identificați și apoi lăsați să și continue drumul. Pînă să ajungă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
m-ai auzit, întoarce-te încet și poartă-te ca și cum aș fi un sergent oarecare.” Am crezut întâi că visez... Mi am tras o palmă peste obraz, să fiu sigur că-s treaz și întreg la minte... Cu încetineală de melc, m am întors. În față... aveam o umbră. Mi-am frecat ochii, să mă pot dumiri. Abia după o vreme mi-am dat seama că-i Brad Filip. „Domn’... ” „Sst!” - a făcut umbra spre mine, ducându-și degetul la buze
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sau imposibilitatea operetei, dacă ar fi să-l cităm pe exilatul român Emil Cioran, care credea că este mai bine să compui operete decât să Încerci a scrie Într-o limbă străină. Mai sugestiv, am putea-o numi totuși „imposibilitatea melcului”: imposibilitatea de a continua scrisul În exil, chiar când scriitorul Își ia cu el limba, precum melcul Își ia cu sine casa. Asemenea situație extremă pare decupată din chiar premisa kafkiană și premergătorul nostru clovnesc K. nu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
este mai bine să compui operete decât să Încerci a scrie Într-o limbă străină. Mai sugestiv, am putea-o numi totuși „imposibilitatea melcului”: imposibilitatea de a continua scrisul În exil, chiar când scriitorul Își ia cu el limba, precum melcul Își ia cu sine casa. Asemenea situație extremă pare decupată din chiar premisa kafkiană și premergătorul nostru clovnesc K. nu ar fi putut decât să fie atras de o astfel de ipoteză a autodistrugerii. Exilat Într-un trup de gândac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu am obține vreun adaos important la ceea ce știm despre situația lui sau a noastră. În nocturna sa Încăpere din Praga, exilatul prin excelență fusese deja prin aceste locuri și În multe altele, depărtate sau non-existente. Și totuși, și imposibilitatea melcului, chiar dacă nemenționată ca atare, va bântui, ca atâtea alte presimțiri ale lui Kafka, printre umbrele neliniștitoarei sale posterități carnavalești. Posteritatea kafkiană a extins condiția de evreu asupra multor categorii de exilați, fără a izbăvi Însă „imposibilitatea evreiască”. Primo Levi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Încă, dar dincolo de Zidul dărâmat n-aș mai avea curaj să mă plimb pe-nserate”. Suferința personală are, cum se vede, altă portanță decât la introvertit. La fel, și cea colectivă sau globală. Unul se retrage, resemnat și solitar, În „casa melcului” rătăcitor; solidaritatea sa cu semenii este mai curând implicită și transcendentă. Celălalt perseverează În dialogul direct cu „imperfecțiunea” lumii. Exaltare și mânie, speranțe și disperare, o intensitate (și o crispare!) greu de găsit În jur. Deși avea mult mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din viața secretă a lui Oblomov, sedentarul fără leac al pustiului estic. Dinamismul tânjea după terapia indolenței imaginare. Un mod de a se auto-nega, răscumpărându-și excesul de dăruire, reîncărcându-și rezerva de reverii și melancolie. * Când mi-am luat, precum melcul, casa, adică limba, adică patria, și am pornit În pribegia necunoscutului, primisem deja, din depărtări, un semn de Încurajare și recunoaștere: primul meu text publicat În Occident, În 1983, În revista din München Akzente, editată de Michael Krüger. Nu cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
moarte din lirica lui Michael s-a desprins din rama Însorită a ferestrei unde Își toarce Înțelepciunea, pentru a-mi șopti că limba română este invitată să participe la neașteptata și neverosimila festivitate a stăpânului care i-a dăruit nemurire. Melcul pribeag de peste ocean a răspuns prompt, cu emoție și amintiri afectuoase: La mulți ani! (Text inclus În volumul omagial Is There Misery Nobler Than Mine? apărut În limba germană la finele anului 2003, la Editura Hanser din München, cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un aprilie smintit, care face o imitație destul de reușită de ianuarie. Vântul pătrunde prin haina lui, iar țeasta îi îngheață, chiar și sub căciulă. Mai nou, îi e frig la cap tot timpul. Părul îi crește la loc cu viteza melcului; e ceva legat de mâncarea de aici. Barbara îl îmbrâncește practic afară din hol. Ai grijă, scumpule. Dar când ies afară, nu vrea decât s-o fredoneze pe banca de lângă parcare. Bine, zice el. Marele Afară. Îi dau cinci stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]