4,482 matches
-
a formulat, de altfel, într-o fericită expresie pitoresc-neologistică situația, a fost Călinescu: ablația excesului de nas poate fi mortală pentru un creator. Creatorul autentic, genialul, se remarcă paradoxal și prin excesiva lui forță de a-și face vizibil și memorabil produsul creat, neținînd seama de eventualele indispoziții de receptare. Chiar existența însăși a lui Gauguin, părăsirea bruscă a traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie frustă, necunoscută, model de... lăsare a nasului așa cum e, neintervenind din eventuale rațiuni de conveniență
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inspirat metaforistul de serviciu). N-aveam ce ne spune? Oho! Într-o noapte, după un spectacol, după agapa premierei, rămăseserăm în Sala "Pruteanu" (Aglae, nu...) numai noi, eu și fabulosul Blehan, care, pentru mine, era tot Tisbeea, din acel travesti memorabil, rămăseserăm doar noi și... și... masa lungă, lungă, cu dezastrul ei post festum, cu bondoacele ei căni, în care mai clipocea vinul serii. Blehan îmi acorda, în exclusivitate, ca semn al proaspetei noastre cunoștințe, un mic-mare număr de mimică, ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pe urmă... Doi mari prieteni: Gauguin (1848-1903) și Van Gogh (1853-1890). Atît de prieteni încît, după una din certurile lor, neiertătoare, cel de-al doilea își taie urechea. Lăsînd, în schimb, istoriei artei, prin tragismul gestului, una din capodoperele ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru urechi ne sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci omul de știință... 13 decembrie Petrecere cu lăutari... și fără. De data asta, nu doar petreceri cu gîndul, ci și petreceri ca atare. Chiar dacă unele din acestea, hărăzitele, au ajuns în gînd, în cuvînt, în culoare, dăinuind. Așadar, și memorabilele, dar și anonimele, uitatele. De ieri, de azi. Despre care am citit, am auzit, dar la care am și fost de față. "Muzicantele" din mormîntul princiar teban au atîta grație în mișcare, încît rivalizează cu cea din pictura practicată în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fundamentalismul... gascon. Dar să nu fim prea inchizitoriali cu Malraux și să acceptăm și reversul tonului său de solomonar de serviciu. În sensul bănuielii că scriitorul și potentatul gaulist și-a dorit în marele său orgoliu să producă o frază memorabilă, pur și simplu memorabilă, în stare a da de gîndit multora și mult timp. Ceea ce a și reușit. Secolul care a expirat a stat, sapiențial, sub apăsarea frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-a fost gravată. Și, revenind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu fim prea inchizitoriali cu Malraux și să acceptăm și reversul tonului său de solomonar de serviciu. În sensul bănuielii că scriitorul și potentatul gaulist și-a dorit în marele său orgoliu să producă o frază memorabilă, pur și simplu memorabilă, în stare a da de gîndit multora și mult timp. Ceea ce a și reușit. Secolul care a expirat a stat, sapiențial, sub apăsarea frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-a fost gravată. Și, revenind încă un pic la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
patrona, spiritual, premiile internaționale ce-i purtau numele, era, la drept vorbind, doar autorul unui deget gigant, policarul, amplasat provocator-falic într-o piațetă franceză. Cam atît se știa despre el. În această lume devălmășită, neantizată, lipsită de personalități marcante, vizibile, memorabile. Ei bine, documentarul de pe "Mezzo" ne arată că César e mult mai mult. Filmul pleacă de la atelierul ce mai păstrează ca benefic memento cîteva din vechile lucrări, torsuri de femei în frumoasă descendență Bourdelle, Maillol, supuse unui cuceritor expresionism obraznic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
romanului nu-și are, evident, rostul și asta nu pentru că nu ar putea eventual releva hibe structurale, eradicabile, poate, ci, dramatic, pentru că o spun cu dureroasă pornire aici, în est (în sud-est) nu se poate scrie roman mare. Romanul mare, memorabil, se scrie acum doar în Occident.. Un Occident care nu a cunoscut ororile și răsturnările Răsăritului. Și care-și scrie cu mult firesc viața-i firească, necontaminată de nocivele tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot ce găsise deja afirmat într-un Paris care nu fusese nici pînă atunci un preacuminte. Doza de kitsch (în sens benefic), administrată ca adjuvant permanent propriilor sculpturi, i-a augmentat vizibilitatea formelor (kitsch-ist) polisate, le-a conferit caracter memorabil. A, Brâncuși?, și-or fi spus atunci din ce în ce mai mulți, cel cu Pasărea în spațiu, cu Măiastra, cu Cocoșul, da, îl știu, îl țin minte. Iată de ce enigmatic sau nu Brâncuși e, astăzi, cel mai cunoscut român în lume. (După ce, prostește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deja clasicizați în dezbateri aride despre... impasuri. Toți aceștia și mulți alții, egali lor scriu pur și simplu admirabil și asta pentru că feriți de tentații exacerbat auctoriale la modă povestesc admirabil. Inventează trame dense și imprevizibile, inventează personaje substanțiale și memorabile. Regăsindu-se nu în obsesive și la urma urmei sterpe autoreferințe, ci în credibilitatea personajelor ce le animă romanele. Atît de căutate! Atît de vîndute! Atît de capabile să întrețină o meserie, da, o meserie, iată, nicicînd muritoare! ... Pînă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
computerizate. Dar ce contemplă junele navigator? (Care, spuneam, e și un dotat desenator.) Imagini superbe, pe ample suporturi, aparținînd unui nordic (al cărui nume nu l-am reținut/ n-am ținut să-l rețin, neajungînd, acesta, probabil niciodată, să fie memorabil). Plecînd de la fotografie, chiar pe fotografie, admiratul nostru din acea dimineață ajungea la somptuoase compoziții deși contrariante pentru... tradiționalistul din mine teribil de convingătoare din unghiul vocației. Fotografia se supunea exercițiului de mare virtuozitate grafică, iscînd un gen... ambigen după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ne extaziem amîndoi observînd ce duct alert și credibil proba nordicul. Care dacă nu s-ar fi supus... tiranicei fotografii ar fi convins la fel de bine numai și desenînd în sine. De la obediente supuneri, la evadări libertine, gestica nordicului (fără nume memorabil) ne fascinează și chiar ne incită propriile ambiții. Iată, îmi spun în dimineața nesperată, încă o excepție, încă cineva care nu vocalizează în vid. Numai că, pentru a înțelege asta, se cere ureche fină. Navigatorul o are. Altfel, filarmonistul ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
povestioare, care vădeau talent, imaginație și o cunoaștere ieșită din comun a firii umane”. Mărturisirile profesorului Platon ar putea fi completate și ilustrate, prin nume îndeobște binecunoscute încă celor mai apropiați (cel puțin ca vârstă) dintre colegi sau prin momentele memorabile, de tipul celor aniversare, consumate acasă la sărbătorit, în frumoasa zi de Arminden. Sentimente speciale și vădite manifesta Leonid Boicu față de toți moldovenii de peste Prut, de care s-a simțit mereu legat prin mii de fire nevăzute. Dacă pe cei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca importanță istorică cu 1859. Așa și este: comparabil, cu deosebirea doar că această din urmă propensiune istorică are o dimensiune de o anvergură superioară. Ce-i drept, istoria luptei românilor pentru emancipare națională cuprinde o îndelungată perioadă marcată de memorabile zvâcniri, străfulgerări ce au deslușit și luminat calea renașterii naționale, dar anul 1859 se individualizează prin ceea ce am putea numi întâia împlinire viabilă, ireversibilă și nu mai puțin spectaculoasă, când românii preiau, pentru a nu o mai ceda, cârma propriului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
scurt hobby-ul tău! Bomboana verde Ce-ți place să mănânci cel mai mult? Bomboana galbenă Care sunt personajele tale favorite? (film sau carte) Bomboana portocalie Unde îți place/ți-ar plăcea să călătorești? Bomboana albă: Împărtășește-ne un eveniment memorabil foarte fericit sau foarte stânjenitor, din viața ta! Bomboana mov Arată-ne prin mimă un obiect care este tot timpul la tine! Moderatorul anunță câte o culoare. Pe rând, participanții care au bomboana de culoarea respectivă vor răspunde la solicitarea
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
Blake sînt tocmai informațiile uriașe conținute în astfel de structuri spațio-temporale ordonatoare și ordonate (ordinea este prin definitie un purtător de informatie). 170 (VI, 189) Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale: Vezi și finalul memorabilului monolog al lui Adam din poemul lui John Milton, Paradisul pierdut, cartea a X-a, 842-844 (p. 372): "O Conscience! into what abyss of fears/ And horrors hast thou driven me; ouț of which/ I find no way, from deep
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nimicirea de sine" ne vom întoarce la viață veșnică, arătînd astfel că trecerea la limita (în sens lovinescian) a nimicirii duce la învingerea haosului dincolo de haos. Cum va spune Spectrul lui Urthona, cel îngropat sub ruinele Universului, într-un dialog memorabil cu Los: "[...]. de la tine însuți/ Ești nimica, fiind Creat Fără-ncetare prin Dragoste și Milă de la Dumnezeu" (Vala, VII, 359-360). Sf. Pavel de altminteri a afirmat: "Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuiește în voi, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în toată Europa și în Lumea Nouă. Acest succes a fost urmat de o altă opera care marca o conotație politică, I Lombardi alla prima crocciatta, și ea foarte bine primită de public. Talentul lui Verdi de a compune melodii memorabile și de a aduce pe scena situații eroice sau tragice cu mare impact la public au avut ca efect trezirea Italiei la lupta pentru libertate și unitate națională, năzuințe la care Verdi însuși aspiră; dar multe opere din această perioadă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fiecare opt luni, că nu este el unul dintre odioșii criminali condamnați în contumacie pentru mîrșavele fapte comise"; în această lume, cazurile judecate sînt fie evenimente de Breaking News, de tabloide, știri "de la ora cinci", fie sloganuri, reclame, stereotipii, fraze memorabile (fumatul poate ucide, voința de putere, toți suspecții sunt vinovați, un măr putred poate contamina toate merele de pe o tavă etc.), trezite din amorțeala lor, transferate în poveste, primind viață în vocalizele de o fierbinte actualitate ale unui prozator care
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și celui care primește, e mai periculoasă și mai rea decât... răul cel mai rău! 1.4. Despărțirea și „sacrificarea” magiștrilor În calitate de profesori ați primit, cu siguranță, o invitație la un curs festiv al absolvenților unei școli sau facultăți. Gest memorabil, ce se repetă an de an, și care este valabil nu numai În universități, ci aproape În toate școlile care se respectă. Veți spune: uite, ce gest frumos! Un prilej de „vibrante” discursuri, „vii” omagii, „sincere” mulțumiri. Ce emoții, ce
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
decât mersul normal al lucrurilor sunt trepidațiile ei intense și pasionale. Avem nevoie de evenimente de o asemenea anvergură pentru a ieși din „matca” vieții și pentru a marca temporalitatea cu repere. Viața e umplută cu sens trăind intens evenimentele memorabile. Evenimentul de acest tip rupe ordinea surdă a timpului, contrapunându-i o suită de intervale și valori. Curgerea lină și monotonă de ordin mundan este Înlocuită cu ritmul Înalt al chemărilor divinității. Prin reiterarea evenimentelor, se naște o nouă rânduială. Instituirea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Înțepenirea timpului, „Îngrămădirea” ființei În trecut, retragerea Îngustă În paseism, ci rememorare și proiectare În viitor, În veșnicie. Revenirea marelui eveniment ne Înviorează și ne trezește din amorțirea existențială. Repetiția se face nu În perspectiva Întronării trecutului, fie el și memorabil, ci din dorul neostoit al profilării unui viitor Întremător, creator, vertebrat de fiorul Înălțării și al Înveșnicirii noastre. E o formă subtilă și definitivă de solidarizare cu transcendentul, cu devenirea absolută. Sărbătoarea presupune ieșire din sine, expansiune socială, difuziune de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
județul Vaslui). Eram bucuros totuși că puteam spera la o cameră la bloc, la apă caldă, la canalizare, la un film sau un teatru (nu am beneficiat chiar de toate!). Primești deci o „dispoziție de repartizare” prin hotărâre guvernamentală. Momentul memorabil s-a petrecut cu mult fast și emoții. Ni s-a explicat de mai multe ori că hârtia primită este deosebit de valoroasă și nu trebuie niciodată să o dăm din mână. Regimul Îmi făcuse o mare favoare: eram certificat să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
voi referi succint la evoluția evenimentelor pe plan european și mondial care au avut loc în deceniile ce s-au scurs după cel de-al doilea război mondial și care au adus cu sine mutații esențiale, acumulate treptat, și evenimentele memorabile de la sfârșitul deceniului al XX-lea și începutul mileniului III. Astfel, la câțiva ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial se ajunsese, practic, la destrămarea coaliției Națiunilor Unite și situarea foștilor aliați în tabere diametral opuse, trecându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
anul următor la televiziune. Debutul pe o scenă profesionistă îl constituie comedia lirică Grădina cu trandafiri (1963). Metaforă a fericirii colective, această piesă, deși cunoaște un mare succes, fiind jucată pe numeroase scene din țară și străinătate, nu impune personaje memorabile, majoritatea fiind construite schematic, pe o singură trăsătură de caracter, după canonul ideologic al timpului. Dedicându-se genului dramatic, A. scrie într-un interval scurt mai multe piese într-un act (Verbul galben, Duet, Interludiu, Vârsta zero, Destinul, vioara a
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]