19,907 matches
-
București, ceva de speriat. Pînă și restaurantul Cina a devenit cantină muncitorească". Mai văd rozul supranatural al degetelor ei, strînse pe coada ceștii de cafea. Ne ducea cu trăsura, pe mine și pe Brăduț, la o ultimă cofetărie particulară (dispăreau meserii, dispăreau profesiuni, dispăreau ocupații, dispăreau clase sociale întregi), din București, să mîncăm cataif. Îmi pot imagina perplexitatea ei blîndă cînd a văzut afișul cu Muncitorii au rabat 10%. A încercat să ne explice ce înseamnă oportunism: " Ce face negustorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Aristot știe de ce. Și Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți proști vulgari sînt în meseria noastră pe lîngă proștii superbi" Tudor Arghezi miercuri, 24 octombrie, 2001 Nu am început cum trebuia început dialogul cu Șichy. S-o fi luat-o de la îndepărtatul meu debut. Iordana Marievici a debutat (nu a fost debutată, cum îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
timpul ca un fluture de varză, zbătîndu-se sub un pahar murdar. Patrick mă scotea din sărite, diminețile, cu Bonjour à tous al lui, în halatul ostentativ-neglijent, să i se vadă bicepșii. Nu era sculptor, cum se recomanda, ci stripper. Halal meserie bărbătească! Să te dezgolești, ca să ațîți femeile. Prea posesiv (vai de fundul lui gelos și pătimaș!), Brăduț l-a implorat să renunțe. Să se dezbrace doar pentru el. Patrick a facut-o. De ce n-ar fi uzat/abuzat de banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea neavând de unde să știe ce este ipocrizia, arma cu care oamenii își croiau drum printre viețile altora, tocmai datorită măștilor de rigoare, mulate perfect pe chipul fiecăruia. Aceste tertipuri nu le știa pentru că în spatele gardului nu poți învăța decât meseria de deținut. Ceva din ea evadase dincolo, poate omul acela era vreun gardian inventat de Mama special pentru a o supune testelor, a-i descoperi sursa dorinței de libertate și de a o suprima pentru totdeauna. Numai că Mioara avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum coase, tot plăpumi. Dar, fie din cauza bătrâneții, fie din cea a pretențiilor oamenilor, plăpumăreasa s-a împotmolit în meserie taman la Mioara Alimentară, care îi comandase o plapumă eterică, dar cu eterul îmbuteliat între romburile învelitorii, în așa fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din Rodos până la Războiul Troian. Aici există un asterisc, cu trimitere pe ultima pagină, în care se menționează pentru cei interesați, de către exegeți, neamuri, divinități, longitudinile și paralelele nenumăratelor ținuturi, continente, cuadraturi, galaxii și metagalaxii, pe unde și-a exercitat meseria lăsând în urmă religii, secte, paroxisme, paradigme, paradoxuri, istorii surpate în neant, dar și construcții megalitice care promulgau ideea universală a necesității plăpumii și pilotei cu puf de gâscă, de găină, cu câlți, cu păr de capră mongoleză sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
comisioane, închideri de ochi, relații sus-puse, nepotisme care, vrând-nevrând, au trebuit incluse în circuitul afacerilor cu impozit, în funcție de zonă, sex, naționalitate, hibridare, precum și de durata materialului folosit pentru aprindere. S-au mai acceptat și forme de aprindere neconvențională: dragostea de meserie, care la brăileanul de oraș lipsea, dar excela la țăranul de Brăila, producând o constelație de scântei cu mult superioară celei declanșate de fuste, prin varietatea și forța ei de penetrare, precum și prin puterea de a se menține în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din binefacerile întoarse de Domnul slujitorilor săi: funcții politice, parohii de călugări tineri, îndreptați cu sârg spre a sluji, cu sfințenie, păcatul. Dragostea părinților pentru progeniturile lor, puternică până la distrugere, de la primul plânset, știindu-se că nu copilul și-alege meseria, ci părintele, nu plodul e premiant, ci mama, nu tânărul are viitor, ci părinții, sublima lor dictatură topindu-se în marioneta educată spre a fi marionetă cu liber arbitru: lungimea sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
casă în cartierele Chercea și Radu Negru. Putem admira și acum în arhitectura cu design modern a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz lampant vizavi de buteliile cu gaz metan pentru autoturisme, lopata lângă excavator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hlizeau în spatele gardului de tabloul cu natura cosmetizată văzută în perspectivă din gospodăria familiei Palade. Specialist, de fapt, în a picta nevăzutul, Hugo se chinuia acum să reproducă tipar după tipar, fără a-i permite imaginației autodepășirea. Dar își făcea meseria și atât, de zugrav asemenea înaintașului său, Luchian, pentru a satisface gustul urât, doar ochi bine pictați și o Any mulatră cu mâini de ouvrier și pe deasupra foarte alintată. Uneori, ațipea și după minutele de toropeală, vioi, picta ceartă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fost secretul! Nu putea și pace! Îl divulga fie prin crochiu, de unde orice profan putea ghici substanța ascunsă, fie prin abstractizarea ideii, ușor decodificată de tractoriștii cu 7 clase plus 3 profesionale. Adică nu avea priceperea acelor confrați într-ale meseriei de a mușamaliza, de a îmbrăca în cumințenie, de a-i pune feregea pe chip artei și căluș în gură strigătului de frumusețe. Dacă Mihai Dinu și Prunilă nu reușiseră în versuri asemenea revoluție, ei bine, Hugo, maestru al picturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aminte. Nu produsei acest efort: dacă precedenta mea activitate nu-mi țâșnea de la sine în memorie, înseamnă că nu merita osteneala. Era cu siguranță una din slujbele acelea interșanjabile pe care le accepți ca să-ți plătești chiria. Preferam de departe meseria intraductibilă a cadavrului meu. Stârnea imaginația. Nu aș învăța niciodată suedeza. Nu voiam să descopăr că eram contabil ori agent de asigurări. Pe podea, scandinavul nu dădea încă semne de rigiditate. Identitatea sa ar părăsi fără poticneli trupul flasc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
este. -Nu zău! -Ei haide, Olaf, firește că e o coincidență! Fără dumneata nici n-aș fi remarcat. Doar dumneata poți observa asemenea detalii. -Crezi? -Da. Deformație profesională, pesemne. A încheiat convorbirea în termeni agreabili. Mă întrebam ce fel de meserie poate deforma un creier în asemenea hal. Agent secret? Da, un agent secret ar fi preocupat de detalii. Paranoia mea ar aduce servicii prețioase contraspionajului. Iar dacă predecesorul meu primea la el acasă un agent secret, exersa și el aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
faci griji pentru Olaf? -Sunt obișnuită. Și mi-aș face păcate să mă îngrijorez, nu-i așa? -Firește. Închisei telefonul, rușinat de o asemenea minciună. „Sunt obișnuită”, declarase. Trebuia să văd în asta confirmarea ipotezei agentului secret? În ce altă meserie dispari fără să-ți anunți nevasta? Și dacă eram șeful vreunei importante rețele de contraspionaj? Îmi plăcea ideea. Eu care niciodată nu fusesem misterios, chestia asta mă schimba. Dar vai, câtă vreme o să mai pot s-o fac pe grozavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ridică în slăvi un produs pe care nu-l va cumpăra niciodată, bucătarul anorexic, preotul care și-a pierdut credința... -Nu m-am gândit la asta, zise ea cu admirație. Îmi umplu din nou cupa. -De ce ai ales această meserie, Olaf? Eram încântat că-mi pusese întrebarea asta. Un agent secret era probabil un tip pe care o frumoasă blondă îl servea cu o cupă de șampanie. Însă ea aștepta un răspuns serios și m-am străduit să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vei ști. O altă parte a sinelui este paranoică și ghicește că vârsta adultă nu ne va învăța nimic și că, dacă vrem să știm, trebuie să căutăm și să luăm pe furiș. -Da, dar asta este latura activă a meseriei dumitale. Aspectul ei pasiv mi se pare cu mult mai dificil și frustrant. -Ce vrei să spui prin pasiv? -Ei bine, păstrarea secretului. De unde știi că ești menit acestei activități? Am zâmbit descoperind că aveam o amintire autentică din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
este artificial. În ziua în care știi că o să ai necazuri mari dacă se descoperă cine a distrus mașina directorului. -Dinadins? -Nici măcar. Sigrid păru să mediteze la vorbele mele. Nu eram mândru că putusem să-i explic geneza unei meserii pe care nu o exersam. Mă întrebam dacă aș fi putut face la fel pentru vreo altă profesie, când ea zise: -E ciudat. -Da, aprobai, fără să știu despre ce vorbește. -N-aș fi crezut că niște părinți suedezi și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
verificarea aceasta paranoică. Era cu mult mai interesant decât un muzeu. Degetele băteau numerele, se opreau la prima discordanță cu melodia sperată. Păream să caut combinația unui seif. I.J.K.L.M.N.O.P.Q.R.S. Mergea mai repede ca în ajun, învățam meserie. Trebuie precizat că K și mai ales Q au fost deosebit de scurte. Mi s-a întâmplat să fiu distrat, să formez numărul până la capăt, să aștept legătura și să dau peste necunoscuți. Am închis cerându-mi scuze pentru greșeală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dat să merite noblețea. p. 131 Trei ceasuri mai târziu, Sigrid scotea dopul celei de-a treia sticle. Ușoara noastră senzație de răcoare se risipise. -O sticlă de șampanie pe oră, e o medie bună. -Nu ești beat. Cei cu meseria dumitale obișnuiesc să bea. -Firește. Cei care nu știu să bea nu sunt admiși în profesie. -Nici eu nu sunt beată. Doar amețită. Ai remarcat cât de încântătoare e fiecare înghițitură? -Într-adevăr. De obicei, vine un stadiu în care șampania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mâini o misivă deschisă. -Vreo veste proastă? întrebai cu o voce care suna fals. -Cine ești? Cum de nu mă gândisem ? Pesemne că zbirii îi revelaseră adevărul sub formă epistolară. Dar ce fel de adevăr? -Sigrid, doar știi că, în meseria noastră, suntem obligați să păstrăm secrete. -Olaf a murit! Mi-ai ucis soțul! -Nu! L-am văzut murind sub ochii mei, dar nu am nici un amestec. A avut un atac de cord în apartamentul meu. -Dacă așa ar fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că te numești Olaf, nu-i așa? La picioarele patului, am jucat totul pe o singură carte: -Mă numesc Baptiste Bordave, am treizeci și nouă de ani. Încă tot n-am priceput cine era soțul dumitale, nici care era exact meseria sa. Sâmbătă dimineața, a sunat la ușa mea - de ce la mine? - ca să dea un telefon și a murit pe loc. Am intrat în panică, nu am chemat poliția. Cum am o viață care nu merită acest nume, am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Adrian Petrescu (n. 4 iunie 1976, Cluj-Napoca) ilustrează tipul de scriitor autentic, ancorat, dincolo de mode și clipe efemere, într-un Olimp luminat de seninătate și echilibru. În timpul săptămânii, când nu se ocupă cu scrisul, practică meseria de depanator-montator de echipamente uzate, adică e doctor de cărți. Firma unde le repune în circuit poartă denumirea de Anticariat. în fișa postului scrie simplu: administrator, calificare obținută la Facultatea de profil a Universității „Babeș-Bolyai“ din urbea natală. Pentru a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e mama croitoriei, spune Angelina, asta așa o fi, apoi urmează cusutul, atenție mare Delfinașule, ce-ți mai umblă degețelele, mai mare dragul să te vadă omul muncind, și nu în ultimul rînd, călcatul, dresul, pusul pe umeraș, retușul final. Meserie, artă, e atunci cînd nici nu te mai gîndești la lucrul pe care îl faci, cînd totul vine de la sine. Tușica apucă cu ochii închiși balotul de stofă, îl trîntește pe masă, îl desfășoară, alege lungimea de care are nevoie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cadă pe jos. Cînd toate mașinăriile și toate mecanismele astea le poți face să funcționeze ca și cum ar fi niște aparate care fac parte din tine, zbîrrrrrr, uite-așa merge treaba, de ce credeți voi că m am apucat eu tocmai de meseria asta? Uite-așa îi am pe toți la degetul mic, Delfinaș, nu e nevoie să-mi spună nici unul ce vrea, îl fotografiez dintr-o ocheadă, asta ți se potrivește nenicule, și gata, își înfige Tușica foarfecele în fîșia de material
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fetelor, vrea să le atragă atenția, nu-ți mai face atîtea probleme, îi sare din nou Tușica în ajutor, fiecare cu rolul său, ar fi pierdere de vreme acum să stăm și să explicăm unor neaveniți ce înseamnă de fapt meseria asta. Și la urma urmei dacă am fi fost niște putori, ce-am fi avut de cîștigat? Netezește cu palmele o fîșie, intră în ea cu foarfeca, fîșfîșfîșfîș, se gîndește la piesele de tipar care zac aruncate pe jos, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]