2,571 matches
-
și luă ziarul lăsat de Roger pe tejghea. „O să mai gîndească cîte ceva cu capu’ lui“, Își spuse Roger. După ce cumpărĂ ultima ediție din Miami Herald, niște lame de ras, un tub de pastă de ras mentolată, niște gumă de mestecat Dentyne, o apă de gură Listerine și un ceas deșteptător, se-ntoarse În camping. CÎnd ajunse la căsuță, deschise ușa Încet, așeză pe masă cumpărĂturile, lîngă termos, cești, sticlele de White Horse și cele două beri pe care uitaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca ochii mortului, cineva trebuie să-ți încălzească spinarea din când în când și asta cât mai des. Află tu că am ascuns făcălețul și de atunci trăiesc în pace deplină cu baba mea. I-l împrumut doar pentru a mesteca mămăliga. In rest, scula stă la mine. Râsul cărăușilor se întețea cu fiecare vorbă a celor doi bătrâni. Unde ți-i matale scula, unde n-o ții, nu ne interesează. Noi vrem să aflăm dacă i-o făcut otopsia fimeii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lumina drumul cu trupul lui dar râma cu ce mă poate ajuta? Ea merge încet, eu merg repede, nu prea ne potrivim... Râma e o ființă umilă dar, pentru plante, e o binecuvântare. Ea fabrică sol fertil. Înghite pământ, îl mestecă bine, îl preface în sol roditor. Înseamnă că râma cea mică e o zână. Din păcate, unele substanțe chimice cu care noi vrem să ucidem dușmanii plantelor, îi pot ucide și pe prietenii plantelor. Așa am făcut noi cu aceste
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de revenire? Dacă am admis ora zece, cum vă permiteți să-mi spuneți că veniți la treisprezece și...? ― Fiindcă situația o impune... ― Bineee!!! - a răsunat glasul amenințător al securistului, clipă În care, scrâșnind, a trântit receptorul, Însoțind gestul de vorbe mestecate cu ură: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!”... Directorul a zdrobit și el o Înjurătură Între dinți, Înjurătură care ținea loc de „La revedere”... ... Profesorul Hliboceanu, Împreună cu doctorul Vatră și cu doctorul Gruia, cu broboane de sudoare pe frunte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreodată glumind sau zâmbind, securistul s-a resemnat. S-a uitat la pacienții din jur, dar nu i-a răspuns nimeni, măcar cu o privire... După ce echipa care a făcut vizita a ieșit, securistul a rămas cu privirea În plafon, mestecându-și năduful... Unul din pacienții din salon a zis, așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ardea pe el. Eram o copilă prea slabă, cu umeri osoși, neîmpliniți. Timidă, nesigură, fără stil. Sprîncenele mi le pensam așa fel ca să fie mult depărtate de rădăcina nasului. Mălăiață, eram o mălăiață. Mă urcam în nuc și-l pîndeam, mestecînd clei de cireș. Cel de vișin era mai bun. Sînt copil de război, făcut sub potop de ordine de mobilizare, născut pe timp de bombardament. Cînd l-am văzut prima oară, am crezut că-i tata: "Tătișor, s-a-ntors tătișor". Presupusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
albă, mîinile fără putere, sudoarea de pe frunte, ochii foarte negri și foarte triști. Vocea, cum să spun?, era de culoarea ochilor. "Ești infernal de tînără, Iordana. Timpul tău nu e și timpul meu. Timpul tău mi-e adversar. O să mă mestece și-o să mă înghită. E deja cu mine-n măsele. Nu cere semne și minuni. Nu pot să fac dintr-un bătrîn om tînăr". Am avut parte de tot felul de neminuni. Aștept minunea", i-am răspuns. A fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă, fă orice, Iordanco. Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus să dea un dog-show. Jur! Jur cu toată sfințenia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
patru ochi ("Mă rog, trei": se vrea cu umor la capitolul boală) și numai cu cele lăsate esențial de Dumnezeu pe masă. E definitiv vegetarian. "Mortăciuni nu mănînc. Nu-i agreez nici pe porci". Din colțul celălalt al livingului, unde mestecă într-o oală albă, strigă să deschid cutia de pe măsuță. Găsesc un fel de brățară din plexiglas. O întorc pe toate fețele. Ce-i asta? Uituco. E... E curelușa mea de ceas, ruptă. De la minusculul ceas dăruit de Liselle. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma, mestec bomboane. Cînd scrii un roman, totu-i să poți accelera continuu, ca-ntr-un montagne russe, să nu te cîrîie vocea de-a doua: Nu încetini!". Scriu și ronțăi batoane de ciocolată cu nuga. Pentru un pamflet croit pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorba lui Moses Rosen, misoxen cum era, cînd Petrică Roman a ținut să precizeze că-i român: "Asta nu-i o laudă, că ești român") să mă mărturisesc: neînlocuita mea dragoste, neverosimila mea dragoste era ne-dragoste. Iubire din petice. Mestecam mere, nopțile, la volan, să rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi?" Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce trebuie. Am ascultat-o și am rămas acasă, dar, apoi, am ieșit în drum și, jucându-mă, mi-am amintit târziu de cuvintele spuse de bunica. Am plecat fuguța, apa era fiartă și, repede, am turnat-o peste făină. Mestec eu mestec, și mi se părea că apa trebuia să fie călduță. Și încep repede să strig la sora mea. Ea era mai mică, dar se pricepea mai bine la asemenea lucruri. Dar strigam, de parcă ar fi căzut casa peste
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Am ascultat-o și am rămas acasă, dar, apoi, am ieșit în drum și, jucându-mă, mi-am amintit târziu de cuvintele spuse de bunica. Am plecat fuguța, apa era fiartă și, repede, am turnat-o peste făină. Mestec eu mestec, și mi se părea că apa trebuia să fie călduță. Și încep repede să strig la sora mea. Ea era mai mică, dar se pricepea mai bine la asemenea lucruri. Dar strigam, de parcă ar fi căzut casa peste mine. Vine
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și pun acel aluat, apoi, mă duc în grădină, sap o groapă și-l îngrop, ca să nu afle bunica. Pun, din nou, să fiarbă apa. Între timp, cern făina - aproximativ cât a fost înainte - torn apă călduță, pun sare și mestec bine, așa cum a zis bunica. Vine ea acasă și-i spun că am făcut ceea ce a zis și totul, în final, a fost bine. Și nu a mai aflat bunica de această mică faptă a mea. A fost o copilărie
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un veac Cunosc toată gama de triluri - spanac! Când foamea-i tot foame și burta Îți ghiorțăie fără-a fi mândră sau demnă, O copaie de mațe nu poți să le umpli cu aer stătut, Când pâine nu e, o să mesteci pulberea stelelor, Dar pot eu să mușc Luna, dacă n-ajung la ea Sau să mut gura din care iese cuvântul În locul prin care mă slobod? Un lucru făcut astfel, doar o dată și-ntr-un fel fu numit; Pasărea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele noi, numai ale noastre, Fără să ne sinchisim de scârna neiertătoarei materii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele noi, numai ale noastre, Fără să ne sinchisim de scârna neiertătoarei materii... 27.09.1960
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de două ori. Femeia îl privi cum își pune feliile una peste alta, lângă farfurie, cum își așază cu stânjeneală salamul pe pâine și apoi începe să molfăie cu gingiile moi. Când termină, șterse, cu un miez de pâine, farfuria, mestecând apoi pe îndelete, ca și cum ar fi vrut să adune toate celelalte gusturi. La sfârșit făcu semnul crucii și rămase cu mâinile în poală, așteptând ce va urma. — Și cu drogurile cum a fost ? Ați găsit multe ? — Multe, încuviință Pavel Avădanei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu năduf. Iadeș își goli buzunarul de semințe, le vărsă în fes și începu să le crape. Mierlă veni lângă el, privindu-l, cu buzele țuguiate. Sparse cu îndemânare semințele pe care le primi, apoi, după ce termină miejii, începu să mestece cojile pe care le scuipase cu grijă în căușul palmelor. Magdalena începu să tușească uscat, sufocându-se. Lucică o strânse în brațe, dar mai rău făcu. — Niște apă ! strigă Marchiza. Dați-mi apă... Isaia scoase o sticlă de sub sutană și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea un trecut. — Păi, mai ai puțin până să fii bătrân, ricană Maca. Pe dracu’... înțelegi ce vreau să spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bărbia ascuțită, nasul lacom, adulmecând, ca nevăstuicile. El e, înțelese Maca, ghemuindu-se lângă perete, el și ai lui. Multiplicat, urcând din podea și coborând din tavan. Simți dintr- odată că e închis într-o imensă gură, iar întunericul îl mestecă și îl înghite. Sări în picioare, căută pe pat bricheta și o aprinse iarăși. Umbrele se retraseră pe pereți, sâsâind. Trase un sertar și găsi un muc de lumânare pe care îl ridică aprins deasupra capului. Umbrele își continuară dansul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când ajung, îmi iau uneltele, mă așez pe bancă și încep să lucrez. Fann intră, mestecând încă merindele de la micul dejun. E entuziasmată și zice că a văzut un decret pus pe zidul orașului. — Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng e în căutare de viitoare partenere. Mă întreb cine vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu încă, doamnă. An-te-hai se repede lângă mine. Eunucul face înconjurul mesei cu o pereche de bețișoare și o farfurioară. Ia câte o bucățică din fiecare fel de mâncare și și-o îndeasă în gură. În timp ce îl privesc pe An-te-hai mestecând, îmi vine în minte povestea pe care mi-a spus-o Fann Sora cea Mare despre mama împăratului Hsien Feng, Chu An, care a încercat să-l otrăvească pe Prințul Kung. Gândul îmi taie pofta de mâncare. Acum puteți lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mâncare și pentru voi? Noi mâncăm ce mănâncă și caii, numai că, prin comparație, cantitatea e mai mică. Rația mea e de trei igname pe zi. Mănânc cât pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut din fasole roșie și susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]