KorAP: Find »[drukola/base=mișca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...833 >

20,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

Gamboa: „Dacă aș avea un cîine bun, l-aș face să iasă din ascunzătoarea lui...” CÎini! I se făcu frică. Cercul se Închidea și era stupid să stăruie În convingerea că se putea ascunde pentru totdeauna. Sosise clipa să se miște. Și se mișcă. Așteptă să se retragă fluxul și, cînd acesta se afla În punctul cel mai scăzut, intră În apă, Înaintă cinci metri și exact În locul În care o scufundase cu un an Înainte dădu peste baleniera María Alejandra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
avea un cîine bun, l-aș face să iasă din ascunzătoarea lui...” CÎini! I se făcu frică. Cercul se Închidea și era stupid să stăruie În convingerea că se putea ascunde pentru totdeauna. Sosise clipa să se miște. Și se mișcă. Așteptă să se retragă fluxul și, cînd acesta se afla În punctul cel mai scăzut, intră În apă, Înaintă cinci metri și exact În locul În care o scufundase cu un an Înainte dădu peste baleniera María Alejandra. Scoase din ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

aer o linie care ajunge de la zâmbetul și țâțele ei mari până la Alfa. — Dați-mi voie să vi-l prezint, zice Brandy, pe signor Alfa Romeo, consort masculin profesionist al prințesei Brandy Alexander. În același fel, mâna lui Brandy se mișcă pe o traiectorie invizibilă de la genele ei fluturânde și părul bogat spre mine. Tot ce-o să poată vedea agenta imobiliară din mine sunt voaluri, muselină și catifea, maro și roșu, tul întrețesut cu fire de argint, straturi atât de dese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nevătămată. Ședem în biroul din cărămizi cenușii, cu jumătate din cameră ocupată de biroul ei de oțel, iar logopeda, mă învață cum face un ventriloc păpușa să vorbească. Vezi, ventrilocul nu te poate lăsa să-i vezi gura cum se mișcă. Nu-și poate folosi buzele, așa că, pentru a forma cuvintele, apasă limba pe cerul gurii. În loc de fereastră, logopeda are un poster cu o pisicuță acoperită de spaghete, sub care scrie: Accentuează pozitivul! Ea zice: dacă nu poți scoate un sunet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și fetișcane cool dansează twist sălbatic la gravitație zero și mănâncă delicioase pilule snack. Asta vreau. I-o spun lui Brandy Alexander, și ea se duce ață la geamurile din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care mânuiește ascensorul și căruia îi scapă întreaga idee a viitorului. Tot hazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
sun la numărul pe care l-a lăsat. Să știți că Evie răspunde de la primul apel. Și Evie zice: — Alo? Nu se aude nimic, cu excepția sunetului a tot ceea ce am făcut, detectoarele de fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
pardoseală pe jumătate goală într-o ploaie de pilule și capsule și tablete. — E fratele ei vitreg, strigă Brandy înapoi. Clanța se scutură. — Trebuie să mă ajutați, zice Parker. — Stai așa, domnule Parker! strigă Brandy și clanța nu se mai mișcă. Calmează-te. Nu intra aici, zice Brandy. Ce trebuie să faci, Brandy se uită la mine când zice asta, ce trebuie să faci e să-l țintuiești pe Ellis la podea ca să nu se poată răni. Cobor într-un minut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la podea, ține-i gura deschisă și trage-i limba afară cât de tare poți până cobor eu să te ajut. Clanța se mișcă. Vălurile mele sunt toate pe măsuța cu cosmetice, departe de mine. Ușa se deschide destul cât să se lovească de piciorul cu toc cui al lui Brandy, chicotind tolănită și pe jumătate plină de Valium, pe jumătate despuiată acolo, printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Brandy mă privește. Cu bărbia în piept, Brandy își coboară ochelarii Ray-Ban până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu creionul dermatograf. Ridic din umeri. Cobor să-mi eliberez încărcătura drăgăstoasă. Chiar și cu portbagajul deschis, Manus nu se mișcă. Genunchii îi sunt lipiți de coate, mâinile strânse peste față, picioarele strecurate sub fund; Manus ar putea fi un fetus în uniformă de camuflaj. De jur-împrejurul lui, nu observasem. Am fost într-un stres uriaș în noaptea asta, așa că iertați-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în el burlanul. De jur-împrejurul lui pui cartofi mari din recolta curentă. În burlan pui cartofii de anul trecut, moi, moi, zdrobiți, tăiați, putrezi, așa că oamenii nu-i pot vedea prin burlan. Scoți burlanul și coși sacul strâns, să nu se miște nimic înăuntru. Îi vinzi pe marginea drumului cu ajutorul copiilor tăi și, chiar la un preț scăzut, scoți bani frumoși. Aveam un Ford în ziua aia în Idaho. Era maro pe dinăuntru și pe dinafară. Brandy trage umerașele deoparte, verificând toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

că stătuseră de vorbă cu Cocoș nu fuseseră obligați să-l întîlnească și de aceea ajunseseră la el. Pe cînd nenorociții ăia de la posturile de jandarmi înecate în praf și cuprinse de căldură, așa cum cuprinde mîlul în baltă tot ce mișcă, și numai dacă nu te miști poți scăpa să nu te îneci în el, oameni cu acareturi și puzderie de guri împrejur, trebuiau să dea peste el cu voia sau fără voia lor, cu voia sau fără voia lui Cocoș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu fuseseră obligați să-l întîlnească și de aceea ajunseseră la el. Pe cînd nenorociții ăia de la posturile de jandarmi înecate în praf și cuprinse de căldură, așa cum cuprinde mîlul în baltă tot ce mișcă, și numai dacă nu te miști poți scăpa să nu te îneci în el, oameni cu acareturi și puzderie de guri împrejur, trebuiau să dea peste el cu voia sau fără voia lor, cu voia sau fără voia lui Cocoș. Și chestia asta nu le ieșea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu era un speriat, dar să ți se pară că ești singurul om viu într-o așezare în care nimic nu mișcă în afara cîinilor, și cîinilor le plac locurile pustii, nu era chiar de nebăgat în seamă. A luat-o pe mijlocul drumului, stîrnind praful din ce în ce mai gros, mai moale, mai alb. "Doamne, dacă plouă te îneci în noroi." Probabil nu ploua decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
că-i supravegheat", inspectorul ar fi făcut cu siguranță o prostie. Ar fi îndeplinit misia întocmai și s-ar fi proțăpit in stația de tramvai, cu pălăria trasă pe ochi, cu jurnalul sub braț și nu s-ar mai fi mișcat de acolo ore întregi, uitîndu-se pînă l-ar fi durut ochii de praf și de silință drept la geamul cu pricina. Sigur că domnul în cauză ar fi văzut asta. Dar ar fi observat din prima clipă că agentul o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul lui Radul Popianu și deci în sufletul nimănui. Ținea capul ușor plecat pe dreapta, gîtul întins, fără cute, pieptul nu se mișca în tăietura rochiei, degetele țepene, de marmură, S-a simțit impresionat ca în fața unei forțe necunoscute. N-avea de ales, ori o înfrunta, ori i se alătura. K.F. îî propusese de la ea alianța. În cîteva secunde și-a dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aflase prin oameni de încredere că germanii pregătesc o ofensivă foarte serioasă ca să spargă linia de apărare din Moldova, pentru asta aduseseră forțe noi de pe frontul de la Salonic, acolo lucrurile stăteau prost, Serraill nu putea sau nu mai voia să miște nici un deget și asta le permitea Centralilor să-și concentreze forțele și să încerce o ultimă și zdrobitoare lovitură, România urma să dispară de pe harta războiului și, cine știe, poate și a Europei, iar, în al doilea rînd, știa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
o clipă de ezitare se ridică de la masă și în cursul mișcării, hîrîind scaunul pe podele, rosti "Caraiman, domnul Caraiman este așteptat la Vladia. Urmează un marș asupra Capitalei. Ca-n Italia, marșul asupra Romei, toată lumea la cazarmă, nimeni nu mișcă în front. Ceea ce am văzut la Vladia mi-a ajuns." În stradă, Bîlbîie l-a prins de braț, "nu putem merge prea mult împreună, oricum, ești în uniformă, și eu nu pot să, mă înțelegi", Popianu înțelegea sau se făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de pasăre pricepuseră și de ce se oprise droșca în dreptul lor. Dar nu se mișcară, nu se împrăștiară, așa cum le va fi spus instinctul. A întins mîna după armă, o pușcă lisă, belgiană, anume făcută pentru păsăret. Era încărcată ca de obicei. Atunci l-a auzit pe țăranul de pe crupă "Doamne, mîndre mai sînt, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ar fi fost altceva. Mai puțini nervi, mai puțină cheltuială, rezultatul același. Dar vulpoiul cel bătrîn a lăsat să curgă apa, să vadă de nu poate pescui și el ceva. Sigur că îi va oferi ceva! Tuturor care au de mișcat măcar un pai li s-a promis o slujbă mai bună, o distincție, o intrare în cabinet ori o prietenie avantajoasă. Cuvintele și promisiunile trebuie să fie frumoase. Asta le scutește de obligația de a fi și respectate întru totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
că fascia acționa la lumina zilei, că nimeni nu se mirase de apariția ei și nici nu se făcuse nimic să se sufle cu atenție în penele lighioanei, să se vadă ce solzi și ce hram poartă pasărea asta. Nu mișcaseră un deget nici cei care aveau datoria să o facă, erau plătiți cu bani grei pentru așa ceva, nu se sinchisiseră nici aceia care ar fi avut ceva de pierdut, la prima vedere chiar foarte mult, dacă nu totul. Putea fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
persoanele importante, sus-puse, fie ele din armată ori din administrația statului, care ar fi întrebată despre fascia națională "Vulturul Alb", " Dacă este să spun totul, spun îi simpatizez, domnule, îi simpatizez pentru că ne obligă să ne mai dezmorțim, să ne mișcăm încheieturile, să vedem că viața merge înainte, nu stă pe loc. Uitați prea repede de tinerețe, parcă noi n-am fost ca ei, energici, înflăcărați, naivi, de o sfîntă naivitate, care, din păcate, s-a pierdut în rutină, în moara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la dreapta!", zona era împînzită de formațiuni paramilitare și pe toți îi năucise un val de supunere devotată, bezmetică în lipsa ei de gîndire și inițiativă, le plăcea, ăsta era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație de marș, să înțepenească în posturi de pază, să mănînce la cazan zdrăngănind din gamele, să facă ronduri noaptea, să umble tîrîș pe coclauri fără sa crîcnească, să se îmbrace la fel și să nu vorbească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
așteaptă mașina?" Și, fără să asculte răspunsul, lăsă hîrtia să cadă pe birou, peste maldărul de hîrtii, cu intenția evidentă de a-l invita să-și arunce ochii peste ea, și ieși alene din încăpere. N-avu puterea să se miște, de fapt se gîndi că prințul trebuie să-l spioneze cumva, își întinse gîtul ca și cum ar vrea să privească undeva, pe fereastră, în grădină și cu coada ochiului citi: "Parola garnizoanei pentru ziua Z este Pavel-Palanca. Pentru Z + 1 este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu Vulturul Alb nu exista de fapt nici un creier, că nu avea unde să ajungă. Fascia ofițerilor de la Arsenal și Pirotehnie era ca o broască retezată, excelență, pentru a zvîcni avea nevoie de un impuls electric, un impuls ca să se miște, dar fără să-și dea seama de ce și încotro se zbate. Niște inși care vreau cu orice preț să se agite, să-și descarce mușchii, nimic altceva. Ăștia au mușchi și pe creier, prințe!" Și rîse de unul singur, hîrîit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]