9,114 matches
-
am Întins Bernardei pachetul cu cartea și i-am făcut cu ochiul. — Atunci, cît vă datorez, domnișorule Daniel? — Nu știu. Am să-ți spun mai Încolo. Cartea nu avea preț pe ea și trebuie să-l Întreb pe tata, am mințit eu. I-am văzut plecînd la braț, pierzîndu-se pe strada Santa Ana, gîndindu-mă că, poate, cineva de sus veghea și, măcar o dată, Îi va Îngădui acelei perechi cîteva picături de fericire. Am atîrnat afișul cu Închis În vitrină. Am Întîrziat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Julián, a venit o scrisoare pentru el, iar cînd l-am Întrebat pe taică-su, mi-a zis că fiu-su murise și că, dacă mai venea ceva pentru el, să arunc. De ce faceți mutra asta? — Domnul Fortuny v-a mințit. Julián n-a murit În 1919. — Ce spuneți? Julián a trăit la Paris, cel puțin pînă În ’35, iar apoi s-a Întors la Barcelona. Chipul portăresei se lumină. — Atunci, Julián e aici, la Barcelona? Unde? Am Încuviințat, sperînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
flori, o sticlă de colonie Nenuco și trei clondire de suc de piersici, preferatul lui don Federico. — Bine ai făcut. Să-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am bîiguit. A Încuviințat fără să spună nimic și m-a Însoțit pînă la ușă. Holul mi se păru nesfîrșit. Îmi deschise ușa și ieși pe palier. Dacă Îl vezi pe tata, să-i spui că sînt bine. Să-l minți. Am salutat-o cu jumătate de glas, mulțumindu-i pentru timpul acordat și Întinzîndu-i mîna cordial. Nuria Monfort a ignorat gestul meu formal. Mi-a puse mîinile pe brațe, s-a aplecat și m-a sărutat pe obraz. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai fie obligați să participe la apărarea țării lor. Unele forțe, îndeosebi militare, vor încerca atunci să redea statului federal mijloacele de a acționa naționalizând întreprinderi strategice, închizând frontierele, înfruntându-i, la nevoie, pe vechii aliați. Mijloacele de informare vor minți, vor falsifica o realitate din ce în ce mai inaccesibilă. Totul va fi în zadar: până la urmă, Washingtonul va trebui să abandoneze controlul marilor decizii economice și politice în beneficiul fiecăruia dintre statele Uniunii și al marilor firme. încet-încet, serviciile administrative vor fi privatizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mașină de calcul și ar fi singurul pe care naturile lor inflexibile și oneste, informatica și mecanica, și l-ar putea permite, dar aici avem de-a face cu oameni, iar oamenii sunt universal cunoscuți ca singurele animale capabile să mintă și, dacă uneori o fac de frică, iar alteori din interes, o fac și pentru că uneori își dau seama la timp că aceasta este singura modalitate pe care o au la îndemână de a apăra adevărul. Judecând după aparențe, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fără menajamente pe cei angajați pe termen, trase un perdaf celor din poliția secretă aflați în cadru și se apucă de treabă. Era clar că orașul era un furnicar de mincinoși, că cei cinci sute care erau în puterea lor mințeau și ei de îngheța apele, dar între aceia și aceștia exista o diferență, în timp ce unii erau încă liberi să intre și să iasă din casele lor și, sperioși, alunecoși ca niște anghile, apăreau și dispăreau, pentru ca mai târziu să reapară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
te-ai încrede în ea, oricât de tenace s-a dovedit până astăzi, nu va putea să controleze crispările mușchilor tăi, să oprească transpirația deloc convenabilă, să împiedice tresărirea pleoapelor, să disciplineze respirația. La sfârșit îți vor spune că ai mințit, tu vei nega, vei jura că ai spus adevărul, tot adevărul și numai adevărul și poate că e adevărat, nu ai mințit, se întâmplă să fii o persoană emotivă, cu o voință puternică, da, dar ca un fel de stuf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oprească transpirația deloc convenabilă, să împiedice tresărirea pleoapelor, să disciplineze respirația. La sfârșit îți vor spune că ai mințit, tu vei nega, vei jura că ai spus adevărul, tot adevărul și numai adevărul și poate că e adevărat, nu ai mințit, se întâmplă să fii o persoană emotivă, cu o voință puternică, da, dar ca un fel de stuf tremurător pe care cea mai slabă adiere îl face să freamăte, te vor lega din nou la aparat și atunci va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trâmbițata demnitate a ființei umane, în cele din urmă e la fel ca o hârtie umezită. Acuma, poligraful nu e un aparat dotat cu un disc care să meargă înapoi și înainte și să ne spună, conform situației, Individul a mințit, Individul nu a mințit, dacă era așa, nu era nimic mai ușor decât să fii judecător ca să condamni sau să achiți, comisariatele de poliție ar fi înlocuite cu departamente de psihologie mecanică aplicată, avocații și-ar pierde clienții, notariatele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
umane, în cele din urmă e la fel ca o hârtie umezită. Acuma, poligraful nu e un aparat dotat cu un disc care să meargă înapoi și înainte și să ne spună, conform situației, Individul a mințit, Individul nu a mințit, dacă era așa, nu era nimic mai ușor decât să fii judecător ca să condamni sau să achiți, comisariatele de poliție ar fi înlocuite cu departamente de psihologie mecanică aplicată, avocații și-ar pierde clienții, notariatele și-ar trage obloanele, tribunalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alb, niciodată în viața mea nu voi vota în alb, răspunse cu vehemență bărbatul. Mișcările acelor au fost rapide, precipitate, violente. Altă pauză. Ei, întrebă agentul. Tehnicianul întârzia să răspundă, agentul insistă, Ei, ce spune aparatul, Aparatul spune că ați mințit, răspunse derutat tehnicianul, E imposibil, strigă agentul, eu am spus adevărul, n-am votat în alb, sunt un specialist al serviciului secret, un patriot care apară interesele națiunii, aparatul trebuie să fie defect, Nu vă osteniți, nu vă justificați, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
regretați că v-ați născut, Da, domnule, fiți liniștit, nu voi deschide gura, Nici eu nu voi spune nimic, adăugă femeia, dar cel puțin explicați-i ministrului că șiretlicurile n-au servit la nimic, că noi toți vom continua să mințim când vom spune adevărul, că vom continua să spunem adevărul când vom minți, la fel ca el, la fel ca dumneavoastră, acum imaginați-vă că eu v-am întrebat dacă voiați să vă culcați cu mine, ce ați răspunde, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Nici eu nu voi spune nimic, adăugă femeia, dar cel puțin explicați-i ministrului că șiretlicurile n-au servit la nimic, că noi toți vom continua să mințim când vom spune adevărul, că vom continua să spunem adevărul când vom minți, la fel ca el, la fel ca dumneavoastră, acum imaginați-vă că eu v-am întrebat dacă voiați să vă culcați cu mine, ce ați răspunde, ce ar spune aparatul. Fraza predilectă a ministrului apărării, O torpilă de adâncime lansată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Când se va fi întâmplat ce, Ceea ce este gata să se întâmple. Perplex, interlocutorul se uită în jurul lui, Dacă vă uitați după vreun polițist care să mă aresteze, spuse primarul, nu vă obosiți, au plecat toți, Nu căutam un polițist, minți celălalt, a rămas să mă întâlnesc aici cu un prieten, da, iată-l, atunci la revedere, domnule primar, rămâneți cu bine, eu, cu toată sinceritatea, dacă aș fi în locul dumneavoastră, m-aș duce acasă chiar acum și m-aș culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
venit să-i bea lacrimile, S-a întâmplat asta cu adevărat sau visez, Ce visăm se întâmplă și în realitate, domnule comisar, Dea domnul, nu totul, Aveți vreun motiv special să spuneți asta, Nu, am spus ca să spun ceva. Comisarul mințea, fraza completă căreia nu i-a permis să-i iasă din gură ar fi fost alta, Dea domnul ca albatrosul să nu-ți găurească ochii. Câinele se apropiase gata gata să atingă cu botul genunchii comisarului. Se uita la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Mde, știi cum vorbesc oamenii. Pe ea nu te prea poți baza, nu? Mi-a spus că te-a părăsit soțul. — Atâta tot? Nu am găsit de cuviință să repet și referirea făcută cu privire la o fată de la o ceainărie. Am mințit. — Cum, nu ți-a spus că bărbatul meu a plecat cu cineva? — Nu. — Atât voiam să știu. Am fost puțin nedumerit, dar în orice caz am înțeles că acum îmi pot lua rămas-bun. Când i-am strâns mâna dnei Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mișcare pe treptele criptei. În lumina slabă a opaițului, Îl văzu pe Cecco. Strângea În mană o spadă scurtă. Văzându-l pe Dante, lăsă arma jos. - Auzisem zgomote. Așadar te-ai Întors, nu-i așa? Voiam să... - De ce m-ai mințit? Îl Întrerupse poetul În timp ce Își termina treaba. Pe chipul omului se Întipări o caraghioasă expresie Îndurerată. - Ce vrei să spui? bâigui el, scărpinându-și burta proeminentă. - Cripta e plină de arme. Ce vreți să faceți cu ele, dacă scopul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ucis, Îmboldiți de cupiditate! - Ce vrei să spui? - Anticristul a fost asasinat de feciorul bastard Manfred, care a vrut să pună stăpânire pe pământuri și pe coroană, după ce papa Inocențiu i-a promis că Îl va Învesti rege al Siciliei. - Minți! exclamă priorul Înfuriat. Regele Manfred era un bărbat nobil și mărinimos! Numai calomnia slugilor voastre Îl zugrăvește ca pe un paricid, dar sunt doar vorbe În vânt, rodul intrigilor voastre! - Ce știi dumneata despre niște lucruri petrecute Înainte să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care las amintire celor drepți, carte a cărei Întocmire s-a Început la anii de la Întruparea lui Isus Cristos MCCLV.” Uluit, Își ridică privirea. - Cronica lui Mainardino... murmură el. Marele biograf al lui Frederic. Așadar, există cu adevărat. Bernardo nu mințea. O răsfoi cu iuțeală, parcurgând cu frenezie anii de fapte vitejești și de glorie. Nașterea lui aproape miraculoasă la Jesi, lupta pentru coroană. Intrarea triumfală În Ierusalimul cu o sută de turnuri, triumful și căderile, dorința neostoită de cunoaștere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sută de ori, de parcă eram prizonierul acelei scene, de parcă aș fi vrut să mă închid în ea pentru totdeauna. Nu știu câte minute am rămas așa procurorul și cu mine, pe scări, față în față, privindu-ne. Nu mai țin prea bine minte mișcările, articulațiile, întregul decupaj al acestui moment, gesturile noastre. Nu memoria mea prezentă e cea care are acum un glonte în aripă, ci memoria acestui moment care s-a fărâmițat singură, lăsând în loc găuri mari. Trebuie să mă fi comportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spun că în Australia există deșerturi, canguri, câini sălbatici, întinderi netede și nesfârșite, oameni care par să trăiască încă în epoca de piatră și orașe noi, curate și strălucitoare. Nu știu dacă ar trebui să le dăm crezare. Uneori, cărțile mint. Tot ce știu e că în Australia trăiește din 1923 văduva Blachart. Poate că s-a recăsătorit acolo. Poate că are și copii, o afacere. Poate că toată lumea o salută respectuos, cu un surâs larg. Poate că, punând un ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care să ajungă la un rezultat. Eram în ’18. Războiul dădea semne că e pe sfârșite. Este ușor să spui asta azi, când scriu și când știu că s-a terminat de-a binelea în ’18, dar nu cred că mint. Presimțeam acest sfârșit, ceea ce făcea și mai odioase și mai inutile ultimele convoaie de răniți și de morți care treceau pe la noi prin oraș. Orășelul era încă plin de șchiopi și de capete cu răni îngrozitoare, cusute în grabă. Clinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bănui că acestea vor fi ultimele. Iar după această scrisoare nu mai e niciuna. Nu mai sunt decât pagini albe, din nou și din nou numai pagini albe. Albul morții. Moartea scrisă. XXVI Când spun că nu mai e nimic, mint. Mint de două ori. Mai întâi, mai este o scrisoare care nu a fost scrisă de Lysia. O foicică strecurată în carnet, după ce se termină ultimele ei cuvinte. A fost redactată de un anume căpitan Brandieu. Datează din 27 iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că acestea vor fi ultimele. Iar după această scrisoare nu mai e niciuna. Nu mai sunt decât pagini albe, din nou și din nou numai pagini albe. Albul morții. Moartea scrisă. XXVI Când spun că nu mai e nimic, mint. Mint de două ori. Mai întâi, mai este o scrisoare care nu a fost scrisă de Lysia. O foicică strecurată în carnet, după ce se termină ultimele ei cuvinte. A fost redactată de un anume căpitan Brandieu. Datează din 27 iulie 1915
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]