3,813 matches
-
de finanțe și de primul ministru, i s-a adresat: mă, Teleleule, de drag ce-mi ești,îți las ție fericirea de a transmite, direct, ministrului de finanțe și primului ministru, vestea cea mare, a depistării, de către, tine, a acestei minunate și imense surse. Te prinzi? Da, săru’mâna! Cum să nu mă prind, la așa-ceva?!în cazul ăsta, ai dezlegare, de la mine, să-i anunți imediat. Așa și făcu. Ministrul de finanțe primi vestea cu bucurie, dar, nu voi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
încă nu pierduseră, dar, de care simțeau nevoia că le-ar fi necesar. Și, prin timp,încăperile și etajele fostului MOL au prins a se umple cu găsituri din pierzături, pe drumurile cocârlelor de trecători, pierzători, și de găsitori. Te minunai, de ce se putea găsi,în unitatea comercialo filantropică fără nume. De pildă: au fost găsite, pe drumuri, gânduri pierdute, idei mărețe, inimi zdrobite, aduceri aminte, misiuni, promisiuni, aranjamente, declarații,învinuiri, blesteme, cereri în căsătorie, invitații la iertarea greșelilor și a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a fi cele care sunt. E, te-te, capturi,în aproape glodăraia asta de ape,încă tulburi, după ploaia de aseară! Ei, da! Dar, dacă a fost să ne meargă, ne-a mers. Chiar așa? Chiar așa! Priviți și vă minunați. Când și-au scos, cei doi, juvelnicele, înțesate cu pești de diferite specii și dimensiuni, noii sosiți au căzut pe spate. Au revenit cu toții, la locul de întâlnire, adică,în barul de la PLOPII USCAȚI, unde se prinseseră, care să se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lîngă asta, o să cumpere un autobuz nou, mare de tot, cu caroserie nord-americană, pe care aveau să scrie cu litere mari galbene INMACULADO CORAZON pe fiecare parte - Gumersindo Quiñones făcea nenumărate plecăciuni În fața maicii starețe. Și apoi capela va fi minunată! Și vor avea și o sală de festivități! Și un teren de fotbal foarte mare! Morales zîmbea, toți se uitau la el implorîndu-l: pe mine, Morales, alege-mă și pe mine În echipă. Colegiul ăsta trebuia să fie un paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau foarte frumoase. Cartierul Marconi acolo jos, printre chiparoși și noi aici sus, singuri, fără să fim obligați să-i tragem o mamă de bătaie străinului, În tăcerea acestui coridor atît de lung și cuprinși de teama asta atît de minunată la ora cinci după-amiază... Manolo o săruta cu foc pe Cecilia, care-l Îmbrățișa Îmbujorată la față și număra secundele cît dura acel sărut fierbinte, dezlipindu-și pentru o clipă buzele pentru a respira, simțind că se sufocă uitîndu-se În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lor, se va umple În curând de autumn leaves și de feuilles mortes 1. În afară de asta, mămica tocmai se Întorsese de la coafor și era legată la cap cu o basma de mătase albă: nu putu deci să-și dea șuvița minunată pe spate, nu era nici o șuviță de data asta și continua să se gîndească la o explicație pentru Julius, care stă nemișcat În fața ei o să se răcească ceaiul pe care un chelner de la hotel i-l adusese pe un serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decît ce vede pe Tatăl făcînd și tot ce face Tatăl face și Fiul întocmai. 20. Căci Tatăl iubește pe Fiul, și-I arată tot ce face, și-I va arăta lucrări mai mari decît acestea, ca voi să vă minunați. 21. În adevăr, după cum Tatăl înviază morții, și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea. 22. Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, 23. pentru ca toți să cinstească pe Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
ca și când nu ar fi fost în afara corpului meu, ci ar levita - cum și levitează - în aerul de aur al minții mele) - un exercițiu de concen trare pentru noaptea care urma, un antrenament pentru o nouă partidă de vis. D. era minunată, și dacă am scris o dată despre ea că dormea cu ochii larg deschiși, lucrul ăsta nu trebuie luat ca o invenție de autor. Chiar așa era. În lunga noastră istorie nu am dormit prea multe nopți împreună, iar când am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc. Facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, depen dent, dornic de a da și a primi afecțiune. Femeile minunate din viața mea, toate cele pe care le-am iubit cu ade vărat și care-au răspuns cu dra goste dragostei mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură, nevroză pură, experiență pură. Senzualitatea, uneori dusă până
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nevinovați să ne servească drept cobai pentru un sofisticat experiment de poetică aplicată. Am fost cazați la grămadă într-un vast dormitor și am mâncat la un loc cu copiii și cu profesorii lor. Totul în acea tabără a fost minunat, în afară de faptul că marele nostru experiment a eșuat lamen tabil și fără drept de apel. Ziua de lucru ne începea foarte devreme, mereu cu priveliș tea maestrului Sincu, în kimono albastru cu model de dragoni și crizanteme, făcându-și gim
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un fel de ,,greață” și rupe în bucăți foaia de hârtie, dar și povestea aceasta este ipotetică, personajul dictându-și în gând conținutul scrisorii, așa cum îi turna oral Farfuridi pe cei care trădau ,,enteresele partidului” la Centru, iar Brînzovenescu se minuna de ,,tăria” mesajului. Personajul trăiește astfel o perpetuă stare antitetică. Un autobuz, o călătorie la Folești, satul natal cu imagini rurale din anii copilăriei, o plimbare a protagonistului, mai multe întâlniri cu foști colegi etc. Printre cei evocați se găsește
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui Mark indicau ușoare tendințe paranoide nu era o surpriză. Dar care anume erau ororile pe care răbufnirile de manie a persecuției și clovnerie le țineau la distanță, asta n-avea cum să reiasă din testele lui Weber. Mark se minuna de jargonul profesional al lui Weber. —Frate! Dac-aș vorbi ca tine, mi-ar pica zilnic ceva de futut. Se lansă într-o bolboroseală care-i imita jargonul, aproape suficient de convingătoare ca să-i asigure un salariu bunicel undeva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și să se așeze în fluxul propriei respirații, dar se tot întorcea la o listă de acuzații nedeslușite. Abia la ora 4.30 a.m. reuși să dea un nume senzației sale: rușine. Întotdeauna dormise fără efort, la cerere. Sylvie se minuna când îl vedea. „Trebuie să ai o conștiință ca a unui băiat dintr-un cor bisericesc.“ Ea însă putea să facă noapte albă dacă întârzia fie și numai cinci minute la dentist. Singura lui pasă gravă de insomnie fusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în noul lui laborator din Stony Brook; izbucnirea bruscă a vocației lui de scriitor - când nu simțise deloc nevoia să doarmă. Lucra până după miezul nopții, apoi se trezea după o oră-două cu idei noi. Și aceeași Sylvie, care se minuna că putea adormi la câteva secunde după ce punea capul pe pernă, privea cu uimire capacitatea lui de a rezista noapte după noapte aproape fără somn. „O cămilă, asta ești. O cămilă de conștiință.“ Acum nu l-ar mai fi recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care șuierau spre cer și izbucneau în mănunchiuri de raze. Karin își privi fratele în lumina artificiilor. Ochii lui alunecau spre cer, tresărea la fiecare explozie, apoi chicotea la fiecare tresărire. Fața lui, când verde, când albastră, când roșie, se minuna odată cu toată suflarea din Farview de barajul ăsta de lumini pe care nu și-l mai pemiteau, dar de care nu se puteau lipsi. Îl văzu cum se uita în toate părțile, încercând să atragă atenția prietenilor lui, căutând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu sunt sigur că asta chiar e aici. Puse pentru amândoi momeală pentru bibani, nu pentru că ar fi sperat să prindă ceva într-un iaz atât de mic, ci pentru simpla plăcere de a o trage prin apă. Weber se minuna de propria-i inepție. Nu doar de faptul că nu prindea nimic, ci de totala sa incapacitate de a sta liniștit și de a se simți bine. Pierduse jumătate de zi, ținând în mână un băț cu o sfoară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stil mare, ai? — Nu, încuviință Daniel. Așa face. — Păi, bine. Atunci asta e. Dacă te ajută să treci noaptea, e bine. Numai să ții minte: chestia asta cu iubirea vine și pleacă. Te trezești într-o bună zi și te minunezi. Presupun că nu trebuie să-ți povestesc eu ție treaba asta. Deci ce-ai mai făcut în viață? Chicoti ca o mașină de ascuțit cu transmisie prin curea. În ultimii cinșpe ani. În maximum două sute de cuvinte. Daniel recită micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că nu trebuie să-ți povestesc eu ție treaba asta. Deci ce-ai mai făcut în viață? Chicoti ca o mașină de ascuțit cu transmisie prin curea. În ultimii cinșpe ani. În maximum două sute de cuvinte. Daniel recită micul CV, minunându-se cât de puține se schimbaseră din copilărie și cât de puține realizase, de fapt, într-un timp atât de lung. Abia își auzea propriile cuvinte, prin vacarmul trecutului. Mark voia să știe mai multe despre Adăpost. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Dumnezeu a fost mare, ca și inimile ctitorilor, ce au lăsat peste paginile prăfuite de istorie pecetea credinței lor. Talentul și măiestria, migala și răbdarea artistului izvorâtă din belșugul de taină, pace și evlavie al sufletului, acestea m-au minunat la Mănăstirea Secu. Profunzimea credinței artiștilor de odinioară, dorul lor după frumusețea cea negrăită își găsesc reflexul și strălucirea în lucrul mâinilor lor, care săvârșeau totul cu sfințenie, cu pasiune, ca pentru veșnicie, ca pentru Dumnezeu, pe Care îl slăveau
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mâinilor lor, care săvârșeau totul cu sfințenie, cu pasiune, ca pentru veșnicie, ca pentru Dumnezeu, pe Care îl slăveau. Talantul lor s-a făcut roditor, mărturie, pildă și povață pentru noi, cei de astăzi, care îi admirăm și îi fericim minunându-ne. Epitaful lucrat în Constantinopol în anul 1608 ce se păstrează în Mănăstirea Secu, fiind donat de ctitori, vornicul Nestor ureche și soția sa Mitrofana Zi de tânguire, zi de întristare Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, hramul Sfintei Mănăstirii Secu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ai norilor de pe cer, ne simțim adevărate creații cu răspunsuri certe ai Bunului Dumnezeu creator al întregului Univers. Așa cum spunea Immanuel Kant, deasupra mea este „cerul înstelat” iar în mine este „lumina conștiinței”! Întreținută vie de rugăciunile noastre pe meleagurile minunate de la Mănăstirea Secu, de la sfintele lăcașuri de cult și de înaltă credință puternică ale prea onoraților și iubiților părinți, monahi și slujitori ai acestei celebre mănăstiri. Bunul Dumnezeu să-i ocrtotească ! „Vivat, Floreat, Crescat” - Mănăstirea Secu și iubiții ei slujitori
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
spre bune și curate lucrări, fiindcă tot ceea ce ni se întâmplă nu este arbitrar sau aleatoriu. Bunăvoința și echilibru și oglinda sufletului să fie și în continuare la fel, ca să simțim această putere de 140 dincolo de voi în toate cele minunate spre desăvârșirea vieții. Cernat Dan Paul *8 aprilie 2005 Cu sufletul plin de smerenie și iubire, așa cum ne-a lăsat învățătura Sa Mântuitorul, voi trece munții (a câta oară ?), ducând în Ardealul meu lumina lină a ținuturilor moldovene, unde s-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
astfel de locuință. Este de-a dreptul Îngrozitor! Nu mai vreau să aud așa ceva, spune ea cutremurîndu-se delicat, cuprinsă de dezgust. Cred că-i absolut Îngrozitor că oamenii sînt lăsați să trăiască În astfel de locuințe! — Ah! spune el, este minunat! CÎtă forță, cîtă bogăție, cîtă frumusețe! exclamă el. Da, recunoști tu, este minunat, Într-adevăr, și totul este plin de forță și bogăție! CÎt despre frumusețe - lucrurile stau cu totul altfel. Nu prea ești sigur de lucrul ăsta - dar chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa ceva, spune ea cutremurîndu-se delicat, cuprinsă de dezgust. Cred că-i absolut Îngrozitor că oamenii sînt lăsați să trăiască În astfel de locuințe! — Ah! spune el, este minunat! CÎtă forță, cîtă bogăție, cîtă frumusețe! exclamă el. Da, recunoști tu, este minunat, Într-adevăr, și totul este plin de forță și bogăție! CÎt despre frumusețe - lucrurile stau cu totul altfel. Nu prea ești sigur de lucrul ăsta - dar chiar În clipa cînd rostești aceste cuvinte Îți amintești de o mulțime de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre sud pe sub schelăria suspendată. În acea clipă un treiler uriaș - din categoria celor atît de puternice și copleșitoare Încît parcă ating dimensiunile unei locomotive, parcă Înghit mașinile mai mici din preajmă și ocupă strada În așa măsură, Încît te minunezi de priceperea și precizia șoferului care le conduce - trecu vuind pe sub schelăria suspendată. Coti și se Întoarse Încercînd să depășească o camionetă; În momentul În care aproape că izbutise, a atins-o ușor, În treacăt, iar camioneta a scăpat de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]