3,438 matches
-
mit ce vine cu alai și cu mireasma de sfârșit în viață care trece ne va rămâne deslușit mormântul trist și rece! Lucian Tătar -21mar 2017 Dar timpul este definitcum florile pe plaidragostea e purul mitce vine cu alaiși cu mireasma de sfârșitîn viața care trecene va rămâne deslușit mormântul trist și rece! Din glasul vieții însuflețitse nasc în lume, ideidin visul tău neîmplinitîn primăveri,femeicer stelele din infinitși florile din raitu vei fugi necontenit iubirea ei, s-o ai!... Referință
DIN GLASUL VIEȚII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378771_a_380100]
-
atent de privești Pe râuri de ochi aleargă mașini Și totul aici e un picur de rouă De chipuri senine oamenii-s plini Când soarele arde când ninge ori plouă Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid De munți și miresme de șoapte și dor O ușă pe care cei de aici o deschid Cetate și perlă pentru popor Clujul aici e-un zbor înspre stele Un salt peste piscuri un glas în izvor Brașovul aduce unghiul de perle Și Sighișoara
ARDEALUL-BIJUTERIA ROMÂNIEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378789_a_380118]
-
sensuri adânci Mișcată ușor de foc și savoare Ardealul i-un zâmbet spre cer Istorie scrisă pe frunze și ochi Cu oameni și fapte ce umblă și pier Cum viața e dată pe stânci și în gropi Sunt lunci și miresme— dealuri cărări Cascade cu pași voioși în cădere Și râuri senine se varsă-n cântări Pe palme de aer clădind giuvaiere Seninul și norii aici se-ntâlnesc Pe vârfuri de munte pe dealuri pe ape Pe muchia umbrei ideile cresc
ARDEALUL-BIJUTERIA ROMÂNIEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378789_a_380118]
-
lungă și grea a făcut-o să uite... În lumina caldă a dimineții de vară , Tudorița stătea pe șezlongul pus de Ioana în grădina, lângă trandafiri. De când anii și boală au devenit o povară, stătea aici, înconjurată de flori și miresme , singura, cu propriile amintiri. Ținea în mână plicul alb, pe care citea - a mia oară - destinatarul: Ioana Urda , Giurgiu. Mai scoatea încă o dată scrisoarea , mângâia cu palma și privirea coală pe care erau scrise câteva rânduri, pe care nu le
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
visul de aseară mi-a apărut un înger care mi-a șoptit: “Deleni...Deleni...Du-te, du-te , du-te.... Pentru liniștea mea și a noastră, pentru anii ce vor veni, vreau să mai calc odată pe acel pămînt iar mireasma lui să pătrundă în fiecare fibră a ființei mele! -Anne, Anne dragă, îmi este ...dor de satul meu,înțelegi?........ După o tăcere cam lungăAnne avu ultimul cuvânt: -Amînăm conferințe, amânăm cursuri și luna viitoare , în mai, cănd înfloresc sacâmii, plecăm
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
calduț ,de primăvară , aleargă printre frunze și oameni ,vesel ca un copil răsfățat. A coborît de pe culmile din jur , de-a valma, îmbătat de prea largul văii. Își spune povestea oricui ar vrea să îl asculte și poartă cu el mireasme ascunse, amețitoare ,de lăstari de viță, de pămînt reavăn și coajă de alun. Dar nu prea e nimeni pe stradă! Ah, de ce oare?-se întreabă vîntul! Dar, iată,iată, vine cineva! O să îl învălui ,o să îi dau putere și...gata
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
deja rădăcini, chiar dacă la amiază soarele încerca să mai încălzească câte un pic aleile parcurilor oarecum golașe, ce se umpleau de oameni de toate vârstele în căutarea unui colț liniștit, cu puțină vegetație și a aerului curat încărcat doar de miresmele specifice anotimpului. Spre seară, se lăsa frig și, uneori, ceața se preumbla liniștită, rece și umedă, pe bulevardele pustii, până dimineața. Doar în piețe și în vecinătatea lor era ceva mai multă mișcare până mai târziu și dimineața, devreme. Pe
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lăsase rătăciți. Cerul se vedea albastru și calm. Înalt și calm . Culcați pe iarba aproape umedă, cap lăngă cap, cu nările și ochii larg deschisi adulmecau miresmele pământului și cercetau zarea. Parcă erau una cu cerul și pământul, intr-o infinită legătură.... Bătrânul ținea în mâna lui aspră și muncită o mânuță albă și mică, caldă și moale de copil . Așa era legământul : Să se țină de
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
de trăirea-mi vinovată, De tot ce poate omu-n viață strânge, Mai pot să strig într-un acut solfegiu, Tu iartă-mă și smulge rădăcina Ce-a transformat trăirea-mi în cortegiu... Străluce iar în mine și ia-mi vina, Mireasmă de amurg și zare-aprinsă, Un dor fărâmițat de remușcare, Mă-ntrepătrund cu noaptea necuprinsă Și mă îmbrac cu cer și cu splendoare, Aud ceva...e glas și cânt de îngeri Și văd un Om, ce-ngândurat pășește, Poartă poveri prin
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
ce apărea ca un gingaș și plăcut popor de flori; o grație care își îndrepta finalitatea spre toată bogăția spiritului omenesc și care se dezvoltase în chipul cel mai frumos în propria-i sferă, emanînd peste tot în jur o mireasmă de trandafiri și transformînd încîntătoarea natură într-o grădină de dragoste ce apărea așa de tandră și de voluptuoasă dar și sensibilă și plină de spirit [190]. Viața exterioară a indienilor este constituită din asemenea acțiuni și forme lipsite de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pentru a lumina oamenii. Ei pot fi vindecători, sfetnici, mesageri ai invizibilului, tovarăși ai călătorilor, colaboratori ai meșteșugarilor, dar și "genii răufăcătoare" din cauza naturii lor "secunde". Plutarh și Porphirius le pun în cârcă relele, luptele, răpirile, bolile și aviditatea pentru mireasma sacrificiilor. Mai depărtat de ei, și apropiat de Maxim din Tyr, Eminescu spune prin cuvintele lui Francesco: "demonii sunt îngeri de geniu". Ioana Em. Petrescu îi cuprinde în categoria damnaților, a străinilor, și le așează deasupra "imaginea celor-cu-stea-moartă": "străini timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și boierești, în Izvoare și popasuri, Ed. Eminescu, 1977, ed. și studiu de Adrian Anghelescu. Despre "farmecul" ruinelor: "acel farmec se compune din lumina blândă care învăluie totul din umbre, din praful sărăciei, din jalea uitării, din ecoul amintirilor, din miresmele aduse de cânt", conf. Biserica moldovenească, p. 91. 15 Ibidem, Op.cit., p. 223. 16 Ibidem, Op.cit., p. 100. 17 Dobrescu, Caius Mihai Eminescu, monografie, Ed. Aula, Brașov, 2004, pp. 108-109. 18 Al. George, Sergiu Limbă și gândire în cultura indiană
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu copii, tineri și adulți. Practicarea joggingului primăvara nu numai că este una dintre cele mai practice și sănătoase activități fizice pe care specialiștii le recomandă populației de orice vârstă, dar prin expunerea organismului la ionii specifici din aer, la miresmele vegetației înverzite, la temperatura plăcută etc. alergarea în acest anotimp poate fi un excelent mijloc de a tonifica organismul, fizic și psihic și de a înlocui și compensa lipsa de mișcare mai accentuată, de regulă, în anotimpul rece. Fig. nr.
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
fiii veșniciei le făcură daruri. 35 Acuma furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie; În locul coroanelor, șerpi încolăciți; în locul dulcilor miresme, rău mirosindă depravare; În locul glasurilor încîntării, dogite orăcăituri prin ger dezarticulate; 40 În locul truditei griji de tată și al învățăturii dulci, da-le-voi Lanțuri de necunoaștere întunecată și corzi de strîmba îngîmfare Și bice de căința aspră și hrană
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
melancolia-ngrozitoare. Pentru desfătul ei calu-și pleca semețul gît și coama-i dalba, Si Leul cel puternic binevoí în gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme plin a adăstat Să îi aducă fructe-ale-ncîntării dulci de la copacii preabogatelor minuni, 285 Și Vulturul cel cu puternice arípi văpaia cerului în noapte o purta. Petit și subjugat în Moartea Veșnică Zăcut-a Demonul 236, Înfuriat pe disperarea-ntunecoasă, Melancolia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
picioare și harabaua plină s-o tragă În Hambar în vreme ce copiii-adună Spicele din jurul ușii. Atunci își ridica-vor mîinile neprihănite și-i mîngîia-vor înfuriatul nas, Iar el va linge gîtul dalb al fetișoarei și pește capul ei 705 Va răspîndi mireasma răsuflării sale; în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va Hrană să de aur, și seara va dormi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Apoi căzut-au ale Tainei Legiuni în caos înnebunitor, Jos, jos prin nesfîrșire, țipînd, înfuriate și deznădăjduite, În teascurile lui Luváh; urlînd cădeau ciorchinii 725 De omenești familii prin adînc; fost-au umplute teascurile vinului; Sîngele vieții curse din belșug. Miresme ale vietii se-înălțară Peste tot în jurul bolților celeste, si se suiau Miresmele cîntînd cîntecul acesta: "O groaznice teascuri de struguri ale lui Lúvah! O peșteri ale Mormîntului! Ce-ncîntătoare-s desfătările acelora care din morți au înviat! 730 O, fremătătoare bucurie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
țipînd, înfuriate și deznădăjduite, În teascurile lui Luváh; urlînd cădeau ciorchinii 725 De omenești familii prin adînc; fost-au umplute teascurile vinului; Sîngele vieții curse din belșug. Miresme ale vietii se-înălțară Peste tot în jurul bolților celeste, si se suiau Miresmele cîntînd cîntecul acesta: "O groaznice teascuri de struguri ale lui Lúvah! O peșteri ale Mormîntului! Ce-ncîntătoare-s desfătările acelora care din morți au înviat! 730 O, fremătătoare bucurie! prea multă bucurie e că Prea Multă suferință". Astfel cîntară Miresmele-Omenești în jurul teascurilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1988], p. 184. 86 Valoarea să este 4,669201660910... 87 Friedrich Cramer, Haos și ordine, p. 184. 88 "Tu Florile le simți cum își dau scumpele Parfumuri, / Și nimenea nu poate spune cum dintr-un centru așa mic acestfel de miresme vin, / Uitînd ca-n acel Centru Vecia își întinde / Nemuritoare ușile-i pe care Og și-Anac spăimîntător le străjuiesc." (Milton, 31, 46-49, BCW: 520: "Thou percievest the Flowers puț forth their precious Odours, / And none can tell how from șo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
anumită măsură, Îl avem deja. Există o metafizică a pregătirii ce prefațează, prin gesticulații și așteptări specifice, ivirea marelui eveniment. Experiența „nevoinței”, a „uitării de sine” liber consimțite Își are rațiunea În economia și experiența sacrului. Profanul este contaminat de „miresmele” sacrului Înainte de ivirea sau săvârșirea lui. Motivul Învierii (sau al trezirii) este des Întâlnit atunci când se are În vedere formarea și educarea omului. Alături de metafora cioplirii pietrei de către sculptor, a modelării lutului de către olar, a iluminării de la o torță sau
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
latură a poeziei sale, A. este un peisagist interiorizat și discret, al cărui simbol tutelar e lumina estivală și autumnală aureolând registrul terestru. Acuarelele lui învăluie materialitatea grea și opacă, în secvențe plastice, ca și impresioniste, vibrante de luminescență și miresme, fluidități și bateri imponderabile de aripi, omături astrale și flăcări pure (definitorii sunt sintagmele titulare Orele albe, Poem în alb, Despre soare și pietre, Steaua de cuarț, Peste lumina lucrurilor, Vară pură). Realitatea e la fel de specifică interiorității poetului: „Cu astre
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,/ Lucoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă./ Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine (1976), Anamneze (1984) și Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi (1992) se
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
sfântă”, „copilăria - culbec”, pe care A. o invocă mereu cu nostalgia unui tărâm pierdut. Spațiul și timpul ocrotitor de odinioară, din care nu lipsesc prezențe și motive folclorice precum cel al ielelor, al paparudelor, al meșterului Manole, sunt inundate de „miresme puzderii și seve florale”, plante de toate soiurile, „gâze - în gri pastelat, albastru lăptos și galben ca paiul” -, toate cufundate în abur, ceață, colb, rotocoale de fum, căci nu sunt altceva decât tablouri evanescente ale aducerii-aminte: „tot mai stins opal
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
oribilă. Trăiau pe vremea aceea niște bărbați la fel cruzi precum Marat, dar de-o frumusețe a tinereții și a manierelor care făcea ravagii atunci când intrau prin saloane Într-un nor de parfum. Dacă n-ar fi fost Învăluiți de miresme, cu siguranță că li s-ar fi simțit mirosul de sânge”2. Frumoșii spilcuiți erau maeștrii asasinatului politic, În războiul declarat nu mai puțin ferocilor sans-culottes. Arta stiletului mânuit cu diabolică plăcere și cu o desfătare de-a dreptul estetică
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei Mercure de France se adună, precum fluturii absorbiți de lumina lămpii, o parte dintre cei mai „stricți” dandy ai Parisului. În primul rând, contele Robert Montesquiou de Fezensac, „stăpânul suavelor miresme”, pe care Mallarmé Îl primește cu Încântare, fascinat de costumele sale gri, albastre sau verzi, după cum Îi e starea de spirit. Marelui poet i se datorează, În fapt, nașterea lui des Esseintes, deoarece el mediază Întâlnirea lui Montesquiou cu Huysmans
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]