2,504 matches
-
din piatră în templul lui Hathor din cadrul complexului Dendera, Egipt. Sculptura a devenit notabilă din cauza asemănării cu sistemele moderne de iluminat electric. Egiptologii consideră că reprezintă doar imagini simbolice din mitologia egipteană. Părerea egiptologilor este că relieful este o reprezentare mitologică a unui pilon djed și a unei flori de lotus, în care se află un șarpe, reprezentând astfel aspecte din mitologia egipteană. Pilonul Djed este un simbol de stabilitate, care este interpretat și ca coloana vertebrală a zeului Osiris. În
Becurile de la Dendera () [Corola-website/Science/322973_a_324302]
-
care l-au săvârșit încălcând porunca divină. În picturile cu tematică creștină, nuditatea era folosită ca imagine a purității și a adevărului. În pictura laică, nudul celebra frumusețea, grația, eleganța, virtutea. Acest fel de nud este încadrat fie în scene mitologice, inspirate din mitologia greacă și mitologia romană, din mitologia oriental-biblică sau din mitologia națională, fie în scene alegorice. În general, trupul este “cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităților, culoarea rozalie și luciul pielii, care dau un trup inexistent în lumea
Nud (pictură) () [Corola-website/Science/319973_a_321302]
-
incubus (din latină "incubo," sau coșmar; plural "incubi") este un demon cu înfățișare masculină despre care se presupune că se furișează pe lângă cei adormiți, în special femei, pentru a avea contact sexual cu cei adormiți, în funcție de o serie de tradiții mitologice și legende. Omologul său de sex feminin este Succubus. Un incubus poate avea relații sexuale cu o femeie în scopul de a fi tatăl unui copil, la fel ca în legenda lui Merlin. În mitologia română apare ca „zburător” însă
Incubus () [Corola-website/Science/319002_a_320331]
-
arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie, dar perioada mai veche, a primului Templu, nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică, ar avea mai mult un caracter mitologic. De exemplu, istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic. Peter Enns, un cercetător evanghelic, profesor la Seminarul Teologic Westminster, deși crede că Biblia este infailibilă, recunoaște următoarele: pentru poziția că relatarea biblică a Exodului s-ar
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
a primului Templu, nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică, ar avea mai mult un caracter mitologic. De exemplu, istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic. Peter Enns, un cercetător evanghelic, profesor la Seminarul Teologic Westminster, deși crede că Biblia este infailibilă, recunoaște următoarele: pentru poziția că relatarea biblică a Exodului s-ar fi petrecut în mod real nu există dovezi, iar pentru poziția că relatarea
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
în prezent aproximativ 1 259 189 locuitori. În antichitate ea a fost denumită Brixia, fiind un important centru istoric ce păstrează încă o serie de monumente române și medievale, printre care și castelul orașului. În ceea ce privește fondarea Bresciei există diferite versiuni mitologice. Una dintre acestea îi atribuie lui Hercules fondarea cetății în timp ce o altă desemnează că fondator al acesteia pe un supraviețuitor al asediului Troiei - Altilia ("celălalt Ilium"). Există desigur și o a treia legendă ce-l socotește drept fondator al Bresciei
Brescia () [Corola-website/Science/297310_a_298639]
-
Eminescu, poet dificil se pronunța, poate cam categoric, împotriva popularității poetului, a asa-zisului curent eminescian, care nu s-ar fi produs, observând că destule versuri, sintagme sau poezii rămân neînțelese. Unicitatea lui Eminescu, poet al visului dublu, teurgic și mitologic n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată". Acest univers mirific va fi mereu prezent în conștiința criticului și atunci când va comenta lirica secolului XX, care se îndruma pe alte căi decât ale romantismului eminescian. Deși orientat spre modernism
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
conținând două conferințe ținute la Ateneul Român. În 1879 Alexandru Odobescu este ales secretar general al Academiei Române. În 1880 se stabilește la Paris, pentru un an, unde îndeplinește și funcția de secretar de legație. Publică în 1887 volumul "Zece basme mitologice" (prelucrate după „"Tales of Ancient Greece"” de G.W. Cox). În 1889 Academia Română îi acordă „Premiul Năsturel-Herescu” pentru cea mai bună carte românească apărută între 1885-1888: "Scrieri Literare și Istorice" (care îi apăruse în 1888, în trei volume). Apare la
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Aceeași tendință de descripție bucolică o găsim și în cantatele omagiale „Împăcarea lui Aeolus” și „Curgeți, valuri zglobii”. Denumite de către Bach „"dramma per musica"„, în unele cantate, precum „Alegerea lui Hercule” și „Întrecerea dintre Phoebus și Pan” (1731), adoptă tematica mitologică. Apelează și la umor în „Cantata cafelei” (1732), o burlescă a vieții citadine, sau în „Cantata țărănească - Avem un nou stăpân”, în care imaginile pitorești ale vieții rustice sunt redate prin autentice motive populare de dans. Cantatele sale laice ne
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de aici, Karl-Marx-Allee pune capăt unei străzi cu clădiri residențiale monumentale, proiectate în stilul clasic socialist. În apropierea acestui teritoriu este Rotes Rathaus (primăria), cu arhitectura ei distinctă din cărămidă roșie. În față se află Neptunbrunnen, o fântână înfățișează grupul mitologic al tritonilor, personificări ale celor patru râuri principale prusace, cu Neptun deasupra lor. Poarta Brandenburg este un reper emblematic al Berlinului și al Germaniei. Rămâne ca un simbol al istoriei europene bogată în evenimente, a unității și păcii. Clădirea Reichstagului
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden". În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
este un personaj mitologic care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
vechi a Mesopotamiei și Egiptului antic preluat de greci, iar ulterior de romani.Unii fac legătura dintre balaur și animalele preistorice (dinozauri) ale căror oase au fost dezgropate cu o mare probabilitate și în lumea antică.Mai târziu aceste figuri mitologice au fost folosite în scopuri politice și religioase de către preoții din Antichitate. Dacă o căutăm în limba greacă, etimologia cuvântului ( drakon "cel ce te fixează cu privirea" ) ar defini o ființă imaginara, o combinație între șarpe, crocodil și leu, o
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
Mitologia chineză are mai multe tipuri de zâne, unele fără o personalitate distinctă altfel decât prin frumusețe: "Mi Fei", altele însă distinct individualizate: "Makù", o magiciana longeviva, "Lei Zu", zână mătasurilor. Victor Kernbach consideră că "prezenta zânelor indică un rafinament mitologic".
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui relele celor vii. i sunt niște creaturi „mitologice” ale poporului dac adoptate ulterior de catre poporul român. Dacii considerau strigoii reprezentarea răului, spiritele celor adormiți ale căror fapte nu au fost demne de intrarea în „Împarația lui Zamolxis”, dar aceste date fiind transmise doar pe cale orală, legenda și-a
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
islandeza veche înseamnă „povestire”, „istorie”, „declarație”, „vorbire”, desemnează o specie literară diferită de cea numită de termenul german „Sage”, deși cei doi termeni sunt înrudiți etimologic. Dacă legendele eroice sunt opere de mici dimensiuni ce tratează fapte ale unor protagoniști mitologici anistorici (eroi, zei, ființe supranaturale), având un număr redus de personaje și o scenografie restrânsă, saga ating în unele cazuri dimensiuni impresionante și tratează evenimente desfășurate de-a lungul mai multor generații și în decoruri răspândite în mai multe țări
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
Desmodus rotundus"). Dacă nu ar fi scris Bram Stoker romanul "Dracula " în 1898, cu siguranță Vlad Țepeș ar fi rămas necunoscut pentru cei din afara României. <br>Deși romanul se îndepărtează de realitate, descriindu-l pe Vlad Țepeș ca un personaj mitologic - vampir, el este cauza notorietății de care se bucură și în prezent domnitorul român. <br> Prima ecranizare a romanului a fost făcută în Germania în 1922, filmul numindu-se "Nosferatu, Eine Symphonie des Grauens" (Nosferatu - Simfonia groazei), avându-l în
Contele Dracula () [Corola-website/Science/298226_a_299555]
-
Lirele moarte", prin care tinde să creeze o mitologie personală, corelată miturilor antice prin aluziile la condiția artistului, la Eros și Thanatos. Gustave Moreau moare la Paris, la 18 aprilie 1898. Este înmormântat în cimitirul din Montmartre. Una din temele mitologice la care Moreau a lucrat toată viața, executând mai multe picturi, schițe și desene, este povestea despre Leda și seducătorul ei olimpian, Zeus, transformat în lebădă. Femeile superbe pictate de Moreau, care seamănă atât de mult între ele, reunesc imaginea
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
care e nedrept să fie urmăriți penal. Neînțelegerile dintre cei doi „pionieri” ai mișcării de emancipare gay au pornit de la denumirea pe care fiecare a ales să o dea acelei categorii distincte de oameni. Ulrichs prefera o terminologie de inspirație mitologică și filosofică. Astfel, el introduce termenul de „uranist” (germ. "Urning" sau "Uranier") pentru a desemna pe acei bărbați cărora Eros le insuflă pasiune pentru cei asemenea lor. Pe cei însuflețiți de „amorul comun”, adică pe heterosexuali, îi numește "Dionäer" sau
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
în mare parte de natură pederastică, coexistau cu mariajul, împreună cu care constituiau un univers bisexual. Ele erau uneori impuse de lege, care, în Sparta de exemplu, obliga bărbații să cultive asemenea relații cu tinerii cetățeni. De asemenea, indicațiile literare și mitologice arată că aceste legături se făceau numai cu aprobarea tatălui băiatului. Religia greacă de asemenea tolera aceste relații prin miturile care funcționau atât ca "îndrumar" cât și ca contra-exemplu, precum mitul lui Laios și Crisippos, în care Laios în loc să-l
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
dintre cele șapte minuni ale lumii). În ceea ce privește sculptura, sunt remarcabile lucrările în lemn cioplit și reliefurile utilizate ca ornament în construcții. Acestea din urmă reprezintă, în special, scene militare și de vânătoare, fiind înfățișate figuri umane și animale (reale sau mitologice). În perioada sumeriană, au fost realizate, în număr mare, statuete reprezentând personaje fără podoabă capilară și cu brațele încrucișate pe piept. În schimb, figurile umane din perioada akkadiană aveau părul lung și barbă, un exemplu elocvent constituindu-l stela de la
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
forme (cutele veșmintelor, trăsăturile feței, părți ale corpului omenesc) sunt desenate după niște formule de execuție specifice și, din acest motiv, toate personajele par a fi gemene. Acestea sunt utilizate pentru decorarea palatelor și a templelor. Temele pot fi: subiecte mitologice sau din viața cotidiană, personaje imperiale sau militare, naturi moarte, peisaje sau motive ornamentale geometrice, florale, figurative etc. Măiestria artei picturii și a mozaicului este dovedită și de reușita creării iluziei realității ("trompe l'œil"). Exemplificări: Locul de naștere al
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
că tracii din zona Hellespont (Dardanele) și tribul Ciconi au luptat alături de troieni (Iliada, cartea a II-a). Odiseea amintește că Odiseu și oamenii săi i-au atacat pe traci pe drumul de întoarcere acasă din război. Multe dintre figurile mitologice au fost împrumutate de greci de la vecinii lor traci: zeul Dionis, prințesa Europa și eroul Orfeu. În cartea a 7-a a lucrării sale "Istorii", Herodot descrie echipamentul de luptă folosit de traci pe vremea dominației persane: În cartea a
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
mult timp înainte și apoi a fost transcrisă deoarece impresionează prin limbajul ei arhaic. În plus, câteva fragmente din conținutul ei sunt citate de Snorri Sturlson în Edda acestuia. În cadrul Eddei poetice, "Voluspa" ("Prezicerea Profetei") este cel mai cunoscut poem mitologic, ajutând la reconstituirea concepțiilor vechilor scandinavici despre cosmogonie și eshatologie. Tot în Islanda începând cu secolele XII-XIII s-au dezvoltat povestirile cu caracter mitico-religios numite "saga", care vorbesc despre eroi legendari, regi și alte personaje. Aceste saga erau cântate de
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
cercetări au dovedit că înainte toate cele 9 lumi erau numite "heimr", Midgard-ul se numea la început "Mannheim", iar Asgard-ul "Godheim". Cosmologia mitologiei nordice implică de asemenea o puternică trăsătură dualistă: de exemplu ziua și noaptea au propriul lor corespondent mitologic prin zeii Dagr și Nott și caii acestora Skinfaxi și respectiv Hrimfaxi. Alt exemplu este cel al zeiței soarelui, Sunna împreună cu lupul Skoll care o urmărește și al zeului lunii Mani împreună cu lupul Hati. Niflheim și Muspelheim, două tărâmuri total
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]