10,397 matches
-
nevoie, sau i-ar acoperi Înaintarea din față cînd asta e de făcut. — Pe cînd? — Pe cînd, altfel, e cum o să fie și mîine. SÎntem Înarmați atît de prost, Încît sîntem folosiți ca o unitate de artilerie blindată și vag mobilă. Și de Îndată ce rămÎi pe loc și acționezi ca o artilerie ușoară, fărĂ mobilitate Însă, Încep să te ia la țintă cu antitancul. Și dacă nu sîntem În situația asta, sîntem ca niște cărucioare de fier care trebuie Împinse În fața infanteriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
imaginație. Poartă, de obicei, haine sport și mi se părea logic ca același stil să se reflecte și în felul în care și-a decorat casa. Însă aceasta este luxoasă și modernă. Pe parchet sunt covoare groase de lână, are mobilă suedeză modulară, canapele mari și confortabile. Peste tot vezi numai alb, negru și gri. Dulapurile înguste de lemn și cele câteva tablouri sunt singurele pete de culoare. Oricine își poate da seama imediat că aici trăiește un burlac. Merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu! Îi strălucesc ochii. Ben nu mai fixează sticla de Beck’s și se uită la Daisy cu interes. Nu-l pot condamna. Va fi distractiv! Veți vedea! Este exact ce ne trebuie. Se uită în jur. Haideți să dăm mobila mai spre perete, să facem un pic mai mult loc. Am senzația că entuziasmul este molipsitor. În același timp, cred că noi, cei care n-am susținut încă, îi suntem recunoscători pentru că ne putem sustrage, ba mai mult, preferăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
s-a Întors În grădină, lăsându-mă stăpân pe locul respectiv. Odaia avea pereții netezi și albi, nu prezenta dulăpioare, scrinuri, cotloane În care să poți scotoci, dar nu am neglijat nimic, m-am uitat deasupra, dedesubtul și Înăuntrul puținelor mobile de acolo, Într-un dulap aproape gol cu câteva haine ticsite doar cu naftalină, am Întors cele trei sau patru tablouri cu reproduceri de peisaje. Vă scutesc de amănunte, vă spun doar că am lucrat bine, umplutura divanelor nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dormitor, vestibul cu o măsuță, chicinetă, baie mică cu duș, fără perdea, prin ușa Întredeschisă nu se vedea dacă avea bideu, dar Într-o pensiune de felul ăsta probabil că era prima și singura comoditate pe care o pretindeau clienții. Mobile șterse, lucruri personale nu prea multe, dar toate Într-o mare dezordine, cineva răscolise În grabă prin dulapuri și prin valize. Poate fusese chiar poliția, căci erau acolo vreo zece persoane, agenți În civil și agenți În uniformă. Ne ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cruste pereții, un mozaic mistic de inimi de argint, proteze de lemn, picioare, brațe, imagini ale unor salvări miraculoase din mijlocul unor furtuni sau vârtejuri, trombe marine, maelström-uri. El ne-a condus În sacristia unei alte biserici, plină cu niște mobile mari mirosind a jacaranda. „Pe cine reprezintă tabloul acela”, Îl Întrebă Amparo pe paracliser, „pe Sfântul Gheorghe?” Paracliserul ne privi cu complicitate: „I se zice Sfântul Gheorghe, și e mai bine să-i zicem așa, altfel parohul se mânie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ureche ca să verifice dacă funcționează. Fusese numai de față când cei de la Digos dăduseră buzna Într-un apartament În care cineva ascunsese sub pat trei pistoale și două pachete de exploziv. El stătea deasupra, pe pat, extatic, pentru că era singura mobilă din acel apartament pe care un grup de foști implicați din ’68 Îl Închiria În comun, pentru a-și satisface trebuințele trupului. Dacă n-ar fi avut drept unic decor un manifest al organizației Inti Illimani, s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ale Masoneriei de Rit Scoțian Antic și Acceptat) Străbăturăm coridorul, urcarăm trei trepte și trecurăm printr-o ușă cu geamurile mate. Deodată intrarăm În alt univers. Dacă Încăperile pe care le văzusem până aici erau Întunecoase, pline de praf, cu mobilele știrbite, acestea de aici păreau salonașul vip dintr-un aeroport. Muzică difuză, pereți azurii, o sală de așteptare cu aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În alt univers. Dacă Încăperile pe care le văzusem până aici erau Întunecoase, pline de praf, cu mobilele știrbite, acestea de aici păreau salonașul vip dintr-un aeroport. Muzică difuză, pereți azurii, o sală de așteptare cu aspect confortabil, cu mobile de marcă, pereții Împodobiți cu fotografii În care se puteau vedea domni cu fețe de deputați care Înmânau o Victorie Înaripată unor domni cu fețe de senatori. Pe o măsuță joasă, risipite cu dezinvoltură, ca În antreul unui dentist, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ne invite să intrăm În casa ei, dar Belbo i-o tăie scurt, după ce o Îmbrățișase și o făcuse să-și vină În fire. De cum intrarăm În vilă, Lorenza scoase exclamații de bucurie pe măsură ce descoperea scări, coridoare, camere umbroase cu mobile vechi. Belbo se ținea În understatement, zicând că fiecare are castelul pe care și-l poate permite, dar era mișcat. Venea aici din când În când, ne spuse el, Însă destul de rar. „Totuși, se lucrează bine aici, vara e răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu cu tramvaiul 3. Plecam cam cu două ore înainte și întotdeauna ajungeam cu o oră întârziere. Niciodată nu i-am înțeles pe cei punctuali, inuman de exacți. Oameni lipsiți de preocupări, de pasiune, de idealuri casnice. Odată cu apariția telefoanelor mobile poți chiar întârzia într-un mod politicos, anunțând din timp că te apropii de destinație când ieși din casă. Întotdeauna la plecare, în stația de autobuz, pe o grămadă de nisip, stătea o bătrânică cu părul de frișcă și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bibanii și așchilopații să elibereze aparatele! a venit artileria grea! Se fac fandări și răsuciri de tors. Încălzirea continuă cu gantere și cu dispunerea echipamentului în punctele strategice ale sălii: bidonașele cu proteine trebuie să fie la îndemână. La fel mobilele sau ceasurile - seriile se cronometrează. Baronu’ intră la băncuța de umeri și, curând, bara primește discuri până la 120 de kile. Ăăă! ăăă! geme gutural la fiecare repetare. Tragee! tragee, Baroane! urlă Stripăru’, care îi stă la spate și smucește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ți-i bagi în casă pe bandiții ăia! Hai că te-a fraierit, recunoști? rânjește Fane cu toți trei dinții. Piratu se înroșește, își mută broboada înainte-înapoi pe cap: - Mi-a fost milă de ei, că venise cu căruța cu mobilă pe strada mare. Zicea că-mi dă două meleoane pă lună. După aia nu i-am mai putut scoate. Dacă ar fi văzut bărbatu-meu ce-a ajuns casa lui, ehe, cred că m-ar fi strâns de gât, Dumnezău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la marginea capitalei. Marius, proprietarul, sosește într-un Trabant vișiniu. Apartamentul l-a moștenit de la un unchi. Văzându-ne cu bagajele la ușă, ridică prețul cu 10 milioane. N-avem încotro - acceptăm. Apartamentul cu două camere, semidecomandat, e înțesat cu mobilă veche. Înăuntru - obiecte fabuloase de uz incert. Nici Marius nu știe câte nebunii sunt ascunse acolo. Bucătăria e teribil de mică. Omul comunist mânca în picioare, se spăla în picioare, procrea în picioare. Omul epocii de aur își satisfăcea plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
renunțat la un fotbal cu vechii amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni. Băga-i-aș mațele pe gât! Himmel und Tode!Ich bin so krank! Cristina, chioară de somn, începu și ea, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un soclu. Îngropat în cimitir ar fi putut reveni în chip de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tărănești. Teofana urmându-și pașii pierduți ai copilăriei, merge din cameră in cameră. Constată spre nefericire că totul se schimbase.În locul dormitorului cu dulapul a cărui oglindă i-o sparsere, impediment ce i-a schimbat cursul vieții ei, era o mobilă nouă cu alte dulapuri altfel aranjate. Cerceta cu atenție doar, doar să găsească un lucrușor care să-i amintească de mama ei, de copilărie. Perdelele erau altele, scoarțele altele, pernele altele, doar intr-un colț a zărit o masuță cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
întoarse, parcă vestea I-ar fi surprins, cu toate că de câteva minute auzea de afară murmurul de oameni din ce în ce mai neliniștitor. Se uită un moment în ochii logofătului: ― Bine, Leonte!... Să mergem să vedem ce mai poftește satul! își luă de pe o mobilă căciulița ce o purta obișnuit prin curte, și-o potrivi bine pe cap și păși spre ușă. Bumbu îl opri o clipă, apucă din cuierul de lângă ușă o haină scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să merg înainte și să fac ceva pentru satul meu. Am cumpărat trei grajduri ale ceapeului care mai rămăseseră în picioare și am hotărât de comun acord cu autoritățile locale să deschid o fabrică de confecții și o fabrică de mobilă. Mi-am ridicat o mică vilă și m-am recăsătorit cu o femeie văduvă cu doi copii, un băiat și o fată. Acum mă ocup de micile mele afaceri. Am dat de muncă la peste treizeci de femei și la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
solitudine și de repaus, un refugiu de gîndire, un fel de oratoriu. În primul caz, stilul Louis XV se impune persoanelor delicate (...) ; într adevăr, doar acest secol al XVII-lea a știut să învăluie femeia într-o atmosferă vicioasă, rotunjind mobilele după forma farmecelor sale (...). În celălalt caz (...) trebuia să dai camerei un aspect monastic. În ceea ce mă privește, am tranșat de mult dilema, împreună cu soția mea, în felul următor : mai bine în patul nostru decît în societatea lor ! Desigur, dormitorul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-mi spun nimic, nu recunosc pe nimeni. Unele au însă acel farmec discret al trecutului, al unor filiații ascunse care te privesc de peste timp, chiar dacă tu nu le mai vezi. Le păstrez pe toate și vom mai vedea... Și-apoi mobila ! Uriașa masă din sufragerie, cu jilțurile sale impunătoare. Doamne, ce aglomerație de fantome ! Cîte bucurii, dar și cîte psihanalizabile suferințe, refulate, tăcute, date uitării ! O păstrez, din motive „raționale” : e frumoasă și oricum nu avem bani să cumpărăm alta. Dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
panica spațiului închis, ne-am călcat în picioare ca să năvălim mai repede afară. Zgâlțâielile au durat câteva minute bune, transformând străzi întregi în grămezi de moloz și fiare strâmbe. Chiar la ieșire, un tramvai deraiat intrase într-un magazin de mobilă, făcând vitrinele praf. După o oră cutremurul a reînceput, ceva mai slab ca prima dată. Cine a mai avut curajul să intre în casă în noaptea aceea? Am umblat pe străzi până când ceața dimineții albi orizontul și praful de la clădirile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avea o rană îngrozitoare, între degetele mâinii drepte ținea, cu un gest nespus de grațios, un trandafir roșu. Așa plutea, culcat, în spațiul care se străduia să-l cuprindă, dar care părea sorbit, cuprins de el... M-am trezit între mobilele reci ale odăii mele, plângând uscat, senil. Am vrut să arunc paginile astea adunate aici atât de fără sens. Dar ce poate face un om care a scris toată viața literatură? Cum poate ieși din arcanele stilului? Cum, cu ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]