3,398 matches
-
încercarea de a impune tuturor din echipă același tip de temperament. Mai degrabă, managerii și angajații de la toate nivelurile trebuie să fie conștienți de influența pe care o au diferențele de temperament în interacțiunile de la locul de muncă. A avea modestia de a admite că propriul temperament nu este singurul tip de temperament acceptabil declanșează sinergii (maximizează beneficiile ce pot fi obținute de la tipurile variate de temperament și abilități), făcând mult mai puțin probabil atacul verbal între persoane cu tipuri diferite
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
de principiile pe care le-au asimilat și s-ar Îndepărta de drumul obișnuit, nu ar putea niciodată să urmeze calea ce trebuie ținută pentru a merge drept, rămânând rătăciți toată viața. Apoi urmează cei care, având destulă rațiune sau modestie pentru a-și da seama că sunt mai puțin capabili de a distinge adevărul de fals decât alții de către care pot fi Învățați, se vor mulțumi mai degrabă să urmeze părerile acestora decât să caute ei Înșiși soluții mai bune
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o concepție educativă trebuie să se întemeieze pe calitățile larg răspândite în rândurile poporului român: toleranța, „derivată din simțul moral” și moștenită din acea humanitas a culturii latine, ospitalitatea, echilibrul moral „moștenit de la străbuni și alcătuit din cumințenie, omenie, înțelepciune, modestie, respect de noi și de aproapele, respectul dreptului propriu și al altora”. Educația trebuie să dezvolte la copii și sentimente de solidaritate națională, să-i orienteze spre o cultură a neamului. Iar idealul național, împlinit o dată cu Marea Unire de la Alba
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
socială. Sub titlul „Minunata faptă culturală a «Extensiunii Universitare»”, în revista Societatea de mâine, din 14 martie 1926, sub semnătura lui Ion Breazu, se comentează astfel această realizare: „Acești propovăduitori ai culturii au pornit pe drumul faptei lor mari cu modestia care însoțește totdeauna pe omul pătruns în toate fibrele conștiinței de moralitatea superioară a adevăratei culturi”. Universitățile, crede comentatorul, sunt datoare către națiune și e semnificativ că, dintre toate școlile superioare românești, „cea din urmă a auzit mai răspicat glasul
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
să-l faci este să-ți procuri ingredientele. În cazul începătoarelor, e nevoie măcar de o pâine și de o sticlă cu apă. * Meniul menționat pare întruchiparea frugalității; de fapt, chiar asta e, dar nu e cazul să-l eviți; modestia culinară are și o latură pozitivă: conservă legăturile cu extratereștrii; din proprie experiență, îți spun să nu grăbești trecerea de la meniurile simple la cele complexe; înfrânează-ți ambiția și trage de timp cât mai mult, chiar dacă dovedești un talent gospodăresc
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
lui Pascal pasiunea negării. La drept vorbind pentru a reveni, nu numai Kirillov iubește gimnastica; o fac deopotrivă Kafka și Bacovia. De fapt, toate acestea Ă sfatul, prudența, grija excesivă Ă pentru că, „specialist în melancolie”, despre care spune adesea, cu modestia orgoliului, că știe câte ceva, Cioran s-a ridicat, demonic, deasupra bolii. Consecință tot a unei metamorfoze, ori a unei ciudate antinomii. Nu invocase el „postulatele contradictorii” ale lui Baudelaire?! Un astfel de postulat e însuși faptul că, prin excesul înregistrării
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prin suferințele pe care le-a asumat”. Iar mai târziu: „Trebuie să plătești pentru cel mai mic pas spre cunoaștere” (I, 40). Dar aici nu este vorba de cunoaștere, ci pur și simplu de orgoliu. „Suferința nu duce neapărat la modestie: se întâmplă mai degrabă exact pe dos. Căci cu cât suferi mai tare, cu atât te crezi mai mult cineva, chiar dacă excesul de suferință duce la sentimentul neantului. Sentiment, de altminteri, perfect compatibil cu orgoliul” (I, 205-206). Există un orgoliu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
toate eforturile pe care le face și cu tot disprețul de care e în stare, nu a făcut-o. „Pentru un ceas de adevărată smerenie”, ar da toate talentele pe care își închipuie că le are. Ar ajunge astfel la modestia care înseamnă fericire. „Trebuie o doză de vanitate și de orgoliu ca să suferi și să te plângi de ceea ce ți se întâmplă” (II, 24). Sintetizând, să reținem că celebritatea e lucrarea diavolului și că înseamnă distrugere și sterilitate. Citim într-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Mă micșorez în ochii lumii, îmi bat chiar joc de mine, pentru a-i cruța pe ceilalți” (I, 280). Or, el caută marginea mai degrabă pentru a se salva din fața eșecurilor. Bine justificată, e o lașitate în plus. Spune Cioran: „Modestia nu cade niciodată pradă deznădejdii. Acesta e privilegiul și tara orgoliului” (III, 243). Cum să înțelegem o astfel de schimbare radicală a raportului cu ceilalți când în Cioran zvâcnește încă nevoia celebrității? „În ciuda groazei pe care mi-o inspiră oamenii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu Diavolul. Spune într-un loc: „De altfel nu cred decât în explicațiile biologice sau teologice ale fenomenelor psihice. Biochimia pe de o parte Ă Dumnezeu și Diavolul pe de alta” (I, 134). Cum am văzut deja, bolile obligă la modestie, la retragere, la elimiarea oricărei încercări orgolios-eroice. Văzându-ți limitele ridicole și ființa redusă la meteorologie, nu-ți rămâne decât soluția observării atente a bolilor, ca pe un semn al propriei ființe. Iată: „Sunt ani de zile de când observ relația
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și ființa redusă la meteorologie, nu-ți rămâne decât soluția observării atente a bolilor, ca pe un semn al propriei ființe. Iată: „Sunt ani de zile de când observ relația dintre dispozițiile mele și starea creierului meu. Nimic nu îndeamnă la modestie mai mult decât constatarea că depindem de dereglările celulelor noastre” (I, 199). Prin urmare, Cioran are dreptul să spună că, atunci când îl doare corpul, îl doare, de fapt, ființa. Mai mult, că, dacă bolile îi determină ființa, atunci ele, cine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care, în final, vor fi trăit cu maxim de profit. Ceilalți, norocoșii, au firește o viață, dar nu și amintirea unei vieți” (I, 294). Așadar, boala ca prilej al cunoașterii, al retrăirii sinelui, cauză a ei chiar, care îndeamnă la modestie, la retragere. O spune Cioran: „În fața bolii, nici un orgoliu nu rezistă. Se frânge de ea. Boala ne cheamă la ordine, la realitate, ne spulberă vanitățile. Umilire de fiece clipă” (I, 98). În alt loc: „Degeaba încerc să uit destinul «meu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
recunoaște: „Bolile mele, spune, îmi servesc drept scuză: mă scutesc de corvoada de a mă realiza, sunt un alibi în propriii mei ochi, îmi justifică ineficiența” (I, 125). Mai mult decât o scuză, e soluția pentru atingerea Indiferenței. Căci de la modestia neputinței la Indiferență nu-i decât un pas: „Acum aproape doisprezece ani, o gripă gravă. După câteva zile, toate instinctele îmi sunt atrofiate. Nu mai am nici o teamă, de nici un fel. Dacă mi s-ar fi spus că voi muri
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
III, 340). În fine, să vedem alte „defecte” ale românilor: „Discuție cu un tânăr din țara mea: mi-a îndrugat numai minciuni, exagerări, ifose, în care intrau enorm de multă retorică și nesiguranță. Îndoielile despre sine nu duc totdeauna la modestie: adesea te fac să te umfli în pene. E cazul compatrioților mei” (III, 336). În realitate, este cazul lui Cioran însuși. Toate defectele românilor sunt și ale sale. Nu se suspectează pe sine însuși că este „escroc sentimental”? Or, așa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Publicul: gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu gheorghe popescu TABLOUL I (Un interior care, după obiectele ce-l populează, este atins de o oarecare modestie, de așa-zisul aer mic-burghez; e camera unui actor fost actor care-și sprijină memoria pe un ambient ticsit de obiecte adunate de prin consignații rafturi cu cărți, un birou pe care își fac veacul alte cărți, texte de piese
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
durerii să răsaie/ Pe tot cuprinsul zării vâlvătaie./ Acesta este jocul meu cu focul/ În care ține suferința locul/ Butucilor care ardeau pe ruguri/ Cu sfinți sub ai osândei grele juguri." Dar erosul este mai îndurerat și semeția face loc modestiei: Pe tot cuprinsul tău, eu niciodată/ În care stau întreagă n-o ocup./ Un scaun doar, o masă la văpaia/ Din sobă cu hârtii ce-ades le rup." Rămâne de asemenea preocuparea gravă pentru definirea versului lui și a artei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin filtrele unei subiectivități care nu operează din perspectiva orgolioasei sale impuneri, sustrăgându-se viziunii autorului, singura îndreptățită a condiționa viața scenică a operei dramatice, forțând adeseori structura textului, indestructibilă în esența ei. Alexa Visarion are, a avut totdeauna aleasa modestie a spiritelor înalte, care slujesc universul artei dramatice mai înainte de a se sluji pe sine ori, mai exact, își arată grandoarea lăsând prim-planul spiritului operei pe care o transpune scenic. Într-o lume în care prea mulți își croiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fudulă, aroganța ciocoiască și vanitățile fanariote renăscute; nici de neîncrederea și suspiciunea în legi și oamenii justiției câtă vreme "totul se poate aranja" altundeva și altcumva; nici, mai ales, de uimirea perplexă a oamenilor cinstiți că viața onestă, dusă în modestie și cumpătare după reguli simple și clare, ce n-au nevoie să fie reinventate, nu valorează nimic pe lângă un ticălos isteț, pe lângă un viclean înrăit, dar de succes, pe lângă un ins lipsit de cuvânt și de onoare care, inventează fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dintre actor și public, scopul suprem, zeul absolut căruia i se subordonează total, de la pana scenaristului până la foarfeca de montaj, este actorul, purtătorul de cuvânt al ideii. Regizorul este fermentul, catalizatorul. Locul său este în "culise" sub masca discreției și modestiei asumate, un fel de Talleyrand nu mai puțin temut, crud, diplomat, perfid, creierul ce pune în mișcare subtila și complicata mașinărie umană, dar anonim, pentru că în lumina rampei, ecranului și în conul de umbră al sălii nu este loc decât
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai spune ceva... care se leagă cu o veste tristă pe care am primit-o zilele acestea. Am făcut acel spectacol împreună cu scenograful Vittorio Holtier, artist de aleasă valoare, un om deosebit, unic în peisajul creației românești... prin distincție, prin modestie, prin demnitate. Vittorio a trecut dincolo. La înmormântare au fost numai soția și fiica sa. Vittorio știa că se stinge și nu a vrut ca trecerea lui să fie un eveniment. Îmi aduc aminte că toți cei care au văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
simte atât de profund școala lui Strehler în spectacolele maestrului Visarion... Grija obsesivă pentru alegerea textelor; trecerile atât de subtile de la structura "realistă" a spectacolelor, la universul lor poetic; semnătura aproape invizibilă în universul spectacolelor sale, în numele unității. Mă doare modestia acestor oameni. Ma doare claritatea discursului lor și lipsa oricărei forme de academism. Mă doare că nu vă pot avea profesor, domnule Visarion. Mă doare că tot amânați crearea unui atelier. Ce diferență între noi și ei... incredibil. Două luni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
altul. Siste-mele pseudo-biologice despre care îmi vorbiți își au propria emergență, propriile limite, dar nu e vorba de aceeași emergență, deoarece aceasta nu reprezintă însumarea unor mici emergențe, ci un lucru global. B.C. Noțiunea de emergență nu ne obligă la modestie față de ceea ce putem prezice? În acest domeniu nou al vieții artificiale, se afirmă dimpotrivă, foarte clar pretenția de a prezice evoluția fenomenelor. Fiecare concept utilizat recent pare să provoace o deformare a ideii inițiale, ceea ce conduce la utilizarea noțiunii în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
o meserie dispersată: îmi petrec timpul strîngînd mîini, datoriile de prezență sînt infernale și, ca să fiu absolut sincer, e o meserie care te prostește. Îmi făcea bine să fiu reciclat și intram în Grupul celor Zece cu multă bucurie și modestie. B.C. Ați învățat mult despre biologie, ci-bernetică, teoria informației ? M.R. Am început să descopăr această lume în Grupul celor Zece. Era, de altfel, oarecum motivul pentru care mergeam acolo. B.C. Ce vă interesa cel mai mult ? M.R. Mă voi feri
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
doi formatori (mistagogi). Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/citate/secvențe comentate Impulsionat cu asprime de Spân, sprijinit cu blândețe de Sfânta Duminică, HarapAlb descoperă virtuți definitorii pentru omul moral: milostenia, bunătatea, hărnicia, răbdarea, cumpătarea, modestia, curajul, înțelepciunea. Dintre toate aceste calități morale, care vor deveni în final atribute ale eroului, se evidențiază milostenia și bunătatea, trăsături determinante pentru formarea și afirmarea personalității prințului. Aceste trăsături sunt evidențiate direct (— Fii încredințat că nu eu, îi spune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ai secolului XX", "Eminescu, poet al inițierii în poezie", "Literatura franceză, de la Villon la zilele noastre", "Literatura germană, de la Sturm und Drang la zilele noastre", "De la Homer la Joyce". Rigoarea informației și scriitura proteic-învăluitoare merg mînă-n mănă cu o dezarmantă modestie, toleranță și amenitate europeană a omului, rod al unei fibre morale de excepție, legitimînd o operă de excepție, distinsă în 1999 cu Premiul național pentru literatură. Aceste gânduri de recunoștință ne-au fost impuse de lectura cărții sale Urmuz (Editura
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]