19,458 matches
-
cea mai catastrofală vară a abundenței, întrebându-l: ce mai faceți dom' profesor, bine, fostul meu elev repetent la mate, adevărul ne duru și mai mult, când Dădârlad, descoperi într-o noapte o cruce pe care scria: Aici zace Cantemir, mort din cauza matematicii, ne luminarăm pe măsură ce, fără voie, aflarăm că profesorul nostru fusese dirigintele lui Eminescu din a cărui operă, în momentele migrenelor lunare, recita și cu atât mai mult cu cât catastifele Primăriei îl aveau înregistrat pe Căpcăunu, născut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va frâna pe labele dinapoi privind acel ceva de neatins, niciodată! În afară de cei legați de lanțul de ancoră al destinului se aflau magnetizații, ființe alopate, vindecate de clasica medicație trenul spre București este adevăratul viitor -, care se-ntorceau vii sau morți, unii în copilărie, alții în utere, de unde ieșeau tot alopați, și mai ales cei care veneau atât de des în Brăila încât viața lor era alcătuită mai mult din întoarceri decât din plecări: visau plecarea, dar realizau întoarcerea dinainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
modalitățile de a o pierde. Se ridică însă întrebarea precum dracila din pământul arțăgos, dornică de a supraviețui tăișului de oțel: dacă anihilarea ei ar fi determinat cauza sfârșitului meu, nu cumva ecranul fără imaginea filmului ar fi fost la fel de mort ca timpul însuși care i-a dat viață? Am prelungit deci starea de spectator în sala goală a cinematografului cu ecranul alb. Scrisoare în Sol albastru P uteam să mă dedublez șuierând în gând numele Mamei. După luni și ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grăunte, ca germenii de nemurire, ca să văd ce poate ieși din strădania mea. Rezultatul era ca ozonul de munte. Simțeam în nări libertatea. Nu știu care, de a fi om închis, de a fi liber închis, de a fi viu liber sau mort liber. Gustam propria-mi creație a mini-infinitului. Am compus chiar libretul unor fapte înduioșătoare din copilăria mea, care aveau dorința de a fi partitură. De a-mi oferi plăcerea intuind procesul presărării condimentelor în fluidul existenței. Ajunsesem până acolo încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oraș în tribunele stadionului. Cine însă își mai aduce aminte de ghiozdanele din carton presat în care zăngănea penarul de lemn, cu lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de mână și, levitând câteșitrei, ajunseră la linia ferată care despărțea Cartierul Hipodrom de Cartierul Lacu Dulce. Acolo am stat eu acum 100 de ani, arătă bunicul o casă. Noi, ceferiștii, locuiam lângă gară. O duse pe Mioara pe linia moartă năpădită de iarbă. Iată caleașca ta spre Paris! îi zise el și îi arătă un vagonet răsturnat. Toate proiectoarele de pe scena vieții s-au aprins, luminând transportorul. În clipa aceea, reminiscența copilăriei îi reveni clară: plimbările cu vagonetul până la Vădeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gol, tot mai încet în fapte și că tot dă și nu primește nimic. Încercând uimirea, se înfiripă întrebarea, se tulbură privirea, născându-se revolta. În clipa aceea muntele dispare și tu ești îngrozitor de îmbrăcat în aceeași goliciune simplă, dar mort. Un singur lucru trebuia să facă romanul inedit: personajul să poată găsi soluții pentru a muri matematic și din sacrificiul său să se nască o temă existențială care să conțină toți atomii copilăriei, tinereții, maturității și decrepitudinii în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bec murdar, eu îi scriam lui Gustav, el îmi răspundea damnați înainte de a fi nimicuri, înainte de a fi. Și abia acum am înțeles de ce Gustav nu a aruncat scrisorile, de ce eu le citeam în timp ce mi se proiecta trecutul, viu și mort, real și ireal, în fața noastră. ERAM NISIP ÎNAINTE DE A FI... A poi a venit altă toamnă. Și a trecut. Iarna a trecut și ea. O altă primăvară a urmat ca toate celelalte. După ea, vara. Noi nu ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
față! îngăimă Moș Eveniment gâdilându-se pe obraji cu piciorușele. Mda! spuse gnomul și chemă cu clopoțelul pe fârtații dintre glodurile păduricii de salcâmi din Cazasu. S-au pus elementalii Pământului și i-au adaptat o mască de la un trântor mort în ceara stupului luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o casă prin ferestre, de afară. După ce zăbovi timp de un ceas pe la fiecare, se rezemă obosită de tocul ușii și, lăsându-și trupul înnobilat cu mătăsurile pure să se scurgă pe podea, spuse: N-am văzut nimic. Ăștia sunt morți, nu respiră! Sunt trupurile lor astrale, Mioara! Acum eu le predau ca să știe când vor fi vii, în viitorul lor trecut! răspunse Mihai. Și eu, eu ce sunt? întrebă Mioara Alimentară. Tu ești Nevie, Nemoartă, îi spuse Mihai. Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aduc un pahar de apă, încercai să-l fac să bea, în zadar. Îi turnai restul de lichid peste față. Nu reacționă nici la asta. Pipăii pulsul individului și avui confirmarea a ceea ce știam deja. După ce cunoști că cineva e mort? Nu sunt medic, dar de fiecare dată când m-am aflat în prezența unui mort, m-a încercat o adâncă stinghereală, sentimentul unei lipse de pudoare insuportabile. Mereu dorința de a spune: „Ei haideți, domnule, ce purtare! Veniți-vă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vreodată acolo. Reținem oare genul acesta de amănunte? Mă păli din nou oboseala. Insul care nu mă interesează nu este persoana mea. Baptiste Bordave nu mă interesa. Pe când Olaf Sildur îmi stârnea toată atenția. Există vreun avantaj în a fi mort? Răspunsul lui Olaf ar fi fost pasionant însă, în mod bizar, îmi pusei această întrebare mie: există vreun avantaj în a trece drept mort? Firește. Mă gândii mai întâi la acele invitații pe care îți vine să le refuzi: scuzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fi fost tras pe sfoară așa de ușor. Ardeam de nerăbdare să mă întorc în apartament ca să verific: o mie la unu că leșul nu mai era acolo. Însă nu mă mai puteam întoarce la vechea mea adresă: eram considerat mort. De ce era chestia asta ireversibilă? Pentru că aveam chef să nu mai fiu Baptiste Bordave. Mai grav: doream să fiu Olaf Sildur. Trimiseseră la cineva care nu avea nicio relație, nici măcar cu el însuși, un bărbat de talie, vârstă și culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Îmi era foame. Aș fi vrut să pot cere de mâncare așa cum făcuse Biscuit. Oamenii fiind constrânși la ipocrizie, o întrebai dacă nu îi este foame. Pesemne că nu mi-a auzit întrebarea căci zise: -Știi, fără Olaf aș fi moartă, în clipa asta. Și asta nici măcar n-ar fi fost grav, având în vedere cum era viața mea dinainte. Olaf nu s-a mulțumit să mă salveze, m-a învățat care este valoarea existenței. Începea să mă enerveze cu sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
filmez interiorul vilei. -Ai lua-o la sănătoasa? -Mi-aș salva viața plecând? -Să zicem că da. Ridică din umeri. -Nu simt îndeajuns urgența situației. Luai un aer grav. -Sigrid, îți garantez: dacă nu fugim în noaptea asta, mâine vom fi morți. Râse. -Chiar intrând în ficțiunea dumitale, nu reușesc să-mi fie teamă. Existența mea contează așa de puțin. Faptul că s-ar putea să mor îmi este indiferent. -Și dacă mor eu? -Îmi spun că știi ce faci. Glumea, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Roja, o să faceți o prostie, lăsați-mă să mor, zice Roja printre aburii rachiului, știți voi cît am întors eu pe toate fețele toate variantele posibile și imposibile ale Revoluției? Numai la deznodămîntul ăsta nu m-aș fi gîndit nici mort, trebuie să vă ridicați, îl întrerupe Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la ce bun? Lăsați-mă singur, a luat-o razna, zice Gulie, dați-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să facem drumul ăsta degeaba? — S-a dus naibii toată onoarea din lumea asta, începe să-i explice domnul Președinte, s-ar putea să avem mari surprize din partea celor care ar trebui să ne fie aliați, se va lăsa rău, morți, răniți, sinistrați, tot tacîmul, așa s-a căzut de acord. În România lucrurile au scăpat întotdeauna de sub control, din păcate toate se vor sparge și de data asta în capul poporului. — Eu oricum mă așteptam la ce e mai rău
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cîștigat dacă faceți pe deștepții cu mine. Noroc că am ajuns taman la timp, cîteva secunde să fi întîrziat și totul s-ar fi dus de rîpă, nici gînd că vouă v ar fi dat prin cap să o lăsați moartă, uite asta o să fac, o să mă șterg la cur cu ele, după care o să vi le înfund pe gît la amîndoi, prea v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ori pînă mi-au ieșit pe urechi, zice Bătrînul, dar ce-ai zice să mai citim puțin printre rînduri, îi propune. De exemplu pe aia cu tînărul înlăcrimat care are asupra sa buletinul de identitate însîngerat al prietenului său mort prin împușcare, aici nu mai rămîne nimic de citit printre rînduri, dom’ Colonel, doar să ți vină să-l strîngi de gît pe cel care a dat știrea, sînt ca niște hiene toți ziariștii ăștia care ar fi în stare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întinde oasele, se uită lung la pendula din perete, toată lumea vrea deja să bage cornu-n pernă, e de-nțeles, a trecut de miezul nopții, iar mîine ne-așteaptă o altă zi mare, se încurajează, cum adică să am ceva împotrivă? Morți, răniți, schilodiți pe viață, asta contează mai puțin, dom’ Roja, își reia Gulie ideea, important e că ce am văzut cu ochii mei n-o să mai poată nimeni să-mi scoată din minte, uite așa s-au evaporat cu toții cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el demarează greoi. Mare ghinion, conașule, zice șoferul, în cazul ăsta e mare consumul, așa se întîmplă cînd îți moare partenerul, cînd te trezești peste noapte cu toate alea în cîrcă, descurcă-te dacă mai poți, spune. Nu e chiar mort, spune Părințelul, încă se mai mișcă, încă mai gîndește, adaugă și Curistul, un sfat e întotdeauna bine-venit, îl încurajează. Sînt sătul, de sfaturi, i-o întoarce Roja, indicațiile, povețele, astea l-au dus și pe el de rîpă, femeile, ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
răsturnarea camionului, alunecarea într-o rînă în direcția TAB-ului, bufnitura, și aproape instantaneu explozia butoaielor cu benzină care au incendiat totul pe o rază de zeci de metri. Dar să vezi și să nu crezi, cînd toată lumea îl credea mort, Santinelă își face apariția în stradă ieșind pe undeva prin parbrizul făcut țăndări, împleticindu-se, dar reușind să scape aproape nevătămat, îndreptîndu-și pașii înapoi înspre noi, făcînd semne de victorie. Cam în aceleași clipe de undeva de la balcoane am auzit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știau ei că nu te puteai hotărî, asta le dădea garanția că pînă la urmă vei ceda nervos și vei face boacăna. Nu mai ținea să fii cu fundul în două bărci deodată, și erou, și trădător, și viu, și mort în același timp. Ce-o fi fost atunci în mintea ta, Potaie? Nici Dumnezeu cred că nu știa, mare mizerie, tovarășe ministru. — Am venit să-i fac o propunere, zice Curistul. N-o să accepte, îi răspunde Gulie fără să clipească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dicta conștiința, demonstrează că ești tare, că te poți abține, înalță-ți spiritul, cei mai tari revoluționari sînt cei care își pot înfrîna dorința de-a ieși în stradă, de a se amesteca cu mulțimile, de a striga jos cutare, moarte lui cutare. Nu mai înțeleg nimic, spune Curistul. Nu-i nimic de înțeles, zice Dendé, te avertizez doar că riști mult dacă vrei să-i reamintești că evenimentele alea au avut loc cu adevărat, se simte bine în rătăcirea lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]