3,219 matches
-
cea roșă cu patrafirul, cartea și celelalte scule ale sfinției sale. A binecuvîntat turma frumos s-ajungă cu bine la iernatic și-n primavară să sporească. Cel cu căciula brumărie a scos din chimir ș-a plătit, rămînînd părintele Vasile tare mulțumit. După aceea, într-un tîrziu, s-au sculat ș-au dat poruncă de plecare. -Cine a dat porunca? -Tot acel cu căciula brumărie. Acela avea două părți din oi, și ceilalți numai a treia parte. I-am auzit grăind și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
câinii noștri erau pe măsura vremurilor. Pe atunci oamenii din mahalaua noastră, și cred că nu numai ei, mergeau la moară cu căruța bucșită de saci cu boabe de porumb sau de grîu, măcinau și veneau acasă ușor chercheliți, dar mulțumiți și veseli, făceau datorii la brutărie, măcelărie, pescărie, la prăvăliile de mărunțișuri de tot felul, crâșmele nu făceau excepție, și la salar plăteau până la ultima centimă, pentru ca a doua zi s-o ia de la capăt cu datoriile; umpleau toamna podul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
căci de atunci n-am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se bea cafeaua din farfurioară, nu știu de ce, probabil, pentru că astfel se răcea mai repede. Noi ne zgâiam la ei și încercam să ascultăm ce vorbeasc. Dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spătos, cu mâini muncite, bătătorite, amirosind a petrol, un om cu un glas blajin, căci dacă tata cânta așa de frumos, desigur că acest meșteșug îl moștenea de la bunicul. Desigur că fanaragiul, când venea acasă de la slujba sa, ostenit dar mulțumit sufletește, fredona vreun cântecel ca „Bulgăraș de gheață rece”, cu iarna aceea care vine și nu mai trece, și poate nu avea cu cine petrece, pentru că a fost o zi nefastă când i-a murit nevasta, bunica cea bună, de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și au plecat. În seara aceea am stat mult la ei, privind la flăcările jucăușe ale focului din fața cortului bulibașei, în care mă aflam. Nu eram flămând, cât am fost cu ei n-am flămânzit niciodată, dimpotrivă, eram sătul și mulțumit. Eram înconjurat cu toată atenția de bulibașa și familia lui. Să fi avut vreun scop? Se făcuse târziu și eu nu venisem încă acasă. Trecuse de miezul nopții. Tata era demult venit și întreba de mine. Mama, știindu-mă la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iar acum se terminaseră toate și încă nu știam nimic din ceea ce ne aștepta. Îl vedeam lângă noi pe caporalul Olteanu, care era de loc dintr-un sat de prin județul Vaslui și avea patru clase primare și care horcăia mulțumit, iar pe față i se vedea asprimea vieții dure din armată. În colțul gurii încă îi mai atârna o firimitură de carne de pasăre. Ținea arma automată pe piept cu o mână, cu degetul pe trăgaci, iar în cealaltă mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iarbă, fumam, beam cafea și-l ascultam pe Gabi cum a prins șalăi din cei mari în Siret, pe la Tecuci. Totul era nou pentru noi, frumos, calm, cerul de azur, adia un vântuleț numai potrivit de răcoros și noi eram mulțumiți și nu simțeam oboseala drumului. Am pornit mai departe și după vreo oră iată-ne în Tulcea. Ne-am îndreptat spre birourile filialei de vânătoare și pescuit sportiv. Băieții, Gabi și Tarzan au rămas afară, la o masă, pentru a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a urechilor și când l243 am despicat, am văzut că era crăpoaică, avea cam un kilogram și ceva de icre. Au cerut să le dau și lor și le-am dat câte două linguri de icre la fiecare. Au plecat mulțumiți, cu jurământ că la anul vom pleca din nou pe Șontea, poate cu mai mult noroc, pe locul nostru de vis, dintre sălciile acelea bătrâne și atât de ocrotitoare. E frumoasă, dom-le! E frumoasă, într-un mare, poate prea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără el nu se putea ține. Trecând prin mulțimea de dorobanți, Constantin Brâncoveanu observă armăsarul pursânge arăbesc împodobit cu harnașament voievodal și zâmbi mulțumit. Punerea în scenă era perfectă; înghiți saliva care-i umpluse gura și se hotărî să-și joace până la capăt rolul. Intră semeț și trecu în față în rândul marilor dregători. — Logofete, noi cu toții pohtim să ne fii domn, răsunară bolțile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra din marmură neagră. Se privi în oglinda mare venețiană și rămase mulțumit. Pe fața lui tânără noaptea trecută nu lăsase nici o urmă. Ieși pe sală. Beizadea Ștefan, la vederea lui, începu să vorbească amabil turcește, explicându-le lui Pylarino și stolnicului Cantacuzino că vodă mai doarme, iată nici pe domnia sa Selin pașa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
murea de ciumă și ar fi trăit și acum... Unsprezece copii sănătoși, mare minune. În macorteață, amestecul de plante uscate deveni un praf cenușiu, Pylarino luă între două degete câteva fire, aduse particulele aproape de ochi, le examină atent și rămase mulțumit. Se îndreptă de spate și ieși din odăiță să caute rachiul de care avea nevoie. În timpul cinei, din colțul lui unde sta nebăgat în seamă printre dregători de rangul trei, observă surprins că domnul, cu un zâmbet amabil pe față
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să fii miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o biserică mai mare, îi șopti el jupânesei, dar îmbrățișând cu privirile îngerii și sfinții cu chipuri minunat zugrăvite de Pârvu Mutu, oftă mulțumit în timp ce monahii din strană îi cântau mnogoeletie ca unui domnitor. Uns cu mir și binecuvântat de patriarh, se întoarse și, în lumina puternică a amiezii năvălind pe ușa deschisă, ghici în silueta neagră adusă puțin de spate pe Lavinia. Chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă se coborî și ea din trăsură și se apropie salutându-și unchiul. Spătarul o măsură din cap până în picioare și, mulțumit, întrebă: — Aud că domnița Smaranda se mărită cu Grigoraș Băleanu. Pe când nunta? — Apoi, mâine o să se hotărască, dar după câte știu este vorba să fie la vară până-n postul Sfintei Mării, să avem vreme de pregătit zestrea, răspunse veselă doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
merită. Vorbim cu mama despre toate piedicile care se ivesc în calea unei bune educații, dar trebuie să o facem între patru ochi. Copilul, iubindu-și respectându-și educatoarea, simte cum se poartă ea cu mama lui. El e foarte mulțumit și mândru când vede că-i respectăm mama, iar imitându-ne începe să se poarte și el mai atent cu ea. Uneori deducem din spusele copilului că mama lui nu are întotdeauna dreptate, în aceste situații, îi explicăm că a
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
Ladrech. Atît POSL cît și PS portughez au recurs la PSE pentru a asigura succesul Consiliilor Europene de la Luxemburg (1997) și Lisabona (2000). Partidele politice care nu așteptau decît activarea politicilor locurilor de muncă la nivel european sînt, fără îndoială, mulțumite, ca, de pildă, British Labour Party. În schimb, partidele membre ale PSE care proiectau relansarea economiei europene sînt, probabil, dezamăgite. În concluzie, legitimarea politicii UE de către europartide cunoaște o anumită amploare, dar și limite. În fine, s-a afirmat că
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
Ce glumă! Cum să spună tocmai instituția!? Pe Dobrinescu tot așa, l-am întîlnit întîmplător pe stradă... "Ei, i-am spus, n-ai fugit în țări străine? Măcar ai ajuns învățător?" Călca tot așa, așezat, cu atenția puțin împrăștiată, dar mulțumit, cu o expresie împărțită între amintiri și realitate. Lucra la editura sindicatelor, redactor sau ceva asemănător. Și mi-a făcut cu ochiul: e de lucru acolo, e interesant, în general viața e interesantă, dacă nu ajungi rege în Terra Nova
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dintr-o parte, strîmbîndu-se ca la o vietate prea puțin demnă de interes, deși vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate bizară, răsucită în reacțiile ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama că în forul meu interior mă bizuiam și eu pe ceva, dacă râdeam de el, și fiindcă râsul meu nu era sarcastic ca al lui, ci încărcat de dorința neascunsă de prietenie. Ce-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am aflat de la danșii, În blocul vecin cu blocul unde stau eu. Găsesc și locatarii de la etajul 3, foarte amabili, văduvi, văduve, locuind singuri, copiii lor, realizați, căsătoriți, răspândiți prin cartier, aproape de ei să se ajute reciproc. Priviri senine, oameni mulțumiți pentru ce au realizat În viață, majoritatea intelectuali, unii cu doctorate, dar nemulțumiți de situația din țară. La etajul 4 mi s-a Întâmplat ceva deosebit. Sun o dată și nu mi se răspunde. Insist. Ușa se deschide și În prag
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
SE BAZA PE PROPRIA APTITUDINE DE A GHICI STĂRILE CONFLICTUALE INTERIOARE DUPĂ EXPRESIA FEȚEI SAU MIȘCĂRILE TRUPULUI. CHIAR DE LA ÎNCEPUT PUSESE OCHII PE UN INDIVID ÎN JUR DE TREIZECI DE ANI, CU O ÎNFĂȚIȘARE DE INTELECTUAL, AȘEZAT ȚEAPĂN ÎN MIJLOCUL SĂLII. MULȚUMIT CĂ ÎL DESCOPERISE, FĂCU SEMNALUL CONVENIT ȘI O SECUNDĂ MAI TÂRZIU PRIMI UN BILET PE CARE SCRIA: "DETECTOARELE VĂ CONFIRMĂ BĂNUIELILE". În timp ce citea biletul, se uita cu colțul ochiului la ofițerii de Control care se apropiau de suspect pe intervalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Șoferul îi plătise, iar ei, cu o voce ciudat de veselă în noaptea apăsătoare, salutau în portugheză mașina care pornea mai departe la drum. - Ei spus șaizeci de kilometri până la Iguape. Mai ai de mers trei ore și terminat. Socrate mulțumit, vesti șoferul. Omul râse, cu un râs bun, puternic și cald, care îi semăna. - Și eu, Socrate, sunt mulțumit. Sunt bucuros că drumul etare. - Tu prea greu, domnu' d'Arrast, tu prea greu, râdea și șoferul, fără să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
stătea, cu brațele atârnând pe lângă trup, cu spatele lipit de perete, părea el însuși, cu picioarele și mâinile sale mari și greoaie, cu fața-i uriașă lucind de sudoare, un zeu bestial și pașnic. Negrul cel înalt îl privi, apoi, mulțumit, se întoarse la locul lui. Începu totodată să cânte, cu o voce de trâmbiță, primele note dintr-o melodie, pe care toți ceilalți le reluară în cor, acompaniați de tobe. Cercurile porniră atunci să se învârtească în sens invers, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de când a plecat.“ Dar nu se auzea, nici acum, vreo mișcare. „Au deschis doar ușa. Să vadă dacă n-am rupt cumva în pumni gratiile și am evadat, sărind de la etaj. M-au văzut la locul meu și au închis mulțumiți ușa. Sau a fost tot el, să mai arunce o privire între două sorbituri.“ Simți, poate, atunci, o mână moale pe umăr ? Tresări, șarpele luneca pe umăr. Îl simți și pe spate, umed și rece, lungindu-se. Așadar, nu se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Trenul încremenește, am timp să-mi dau seama că trenul s-a oprit de mult. Sunt părăsit și pieziș. „Învață-ne a socoti zilele noastre, ca să putem dobândi o inimă înțeleaptă.“ Trenul și-a înfipt colții în gheața zilei, zace mulțumit și răpus. Sunt singur în compartiment, nu e nimeni. Suntem la destinație, vagonul s-a golit, trenul a înțepenit, în gara cocoșată și ninsă, de pe o rută periferică. Îmi privesc palma, o apăs în umărul de deasupra canapelei, e moale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
te holba la mine! ― Așa-i, bine zici, don' căprar, mormăi un soldat, izbind cu târnăcopul într-un bolovan. Dar nici asta nu-i armată, don' căprar... S-ajungem noi gropari... de... Oamenii se așternură degrabă pe muncă, în vreme ce caporalul, mulțumit, răspunse iarăși mai prietenos: ― Soldatul trebuie să facă de toate în război, că de-aceea-i războiul război... Ori aici, ori pe front, ori în spital, tot la război se socotește... De ce nu zici mai bine că am avut noroc cu întîrzierea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plictisit. Puțin loc, hei, ce Dumnezeu... Faceți-mi loc, băieți! Bologa izbuti să se strecoare, pe urmele medicului, până la picioarele gropii, în fața spânzurătorii. Gâtul îi era uscat și amar, iar inima i se frământa într-o emoție aproape dureroasă. Se simțea mulțumit că va vedea tot și, ca să-și potolească nerăbdarea, se uită împrejur, căutând cunoscuți și prieteni printre zecile de fețe tăbăcite de război și schimonosite sub povara căștilor de oțel... Generalul stătea în dreapta, numai la vreo trei pași, ursuz, nemișcat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]