29,739 matches
-
în cadrul unor unități de învățământ cu personalitate juridică, care au cel puțin nivelul liceal, filiera tehnologică.” (2 Învățământul postliceal face parte din învățământul profesional și tehnic și este parțial subvenționat de stat. (Textul este necesar a fi modificat corespunzător și mutat în cadrul secțiunii destinate finanțării, pentru evitarea dublei reglementări. Notă: Se introduce un nou alineat, cu următorul conținut: „(2 Nivelul postliceal se organizează numai la forma de învățământ cu frecvență.” (3 Învățământul postliceal special face parte din învățământul profesional și tehnic
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
de către solicitanți, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învățământ care asigură școlarizarea. Statul susține și stimulează, inclusiv financiar, programe de studiu pentru învățământul postliceal, în parteneriat publicprivat. În opinia noastră, acest text este necesar a fi mutat în cadrul secțiunii destinate finanțării învățământului preuniversitar. (7 Cifra de școlarizare pentru învățământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin excepție, cifra de școlarizare pentru învățământul postliceal de stat finanțat integral de către solicitanți, persoane fizice sau juridice, se
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
decât cele prevăzute la alin. (5 și/sau utilizarea acestora în alt scop decât cel stabilit de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an. (Considerăm că acest text se impune a fi mutat în cadrul Titlului VI „Raspunderea juridică”. (7 Normele privind deschiderea, gestionarea și accesul la contul pentru educație permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (8 Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educație permanentă prin acordarea sumei reprezentând echivalentului lei a
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
convins că până la urmă va Înțelege ce vrea să zică acest „noi”. 17. Chipul lui zâmbea amar În oglinda vitrinei cu băuturi. I se părea chiar că pendulează, abia perceptibil, ca limba unui clopot transparent. Ca să scape de el Își mută privirea spre linii. Peronul larg dispăruse cu totul sub zăpadă. Firma de neon a restaurantului o colora În mov. Un ceferist se Învârtea ca un licurici În jurul unui vagon. Agita felinarul, verifica sigiliile. Strigă ceva, puse felinarul jos, Își Îndesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sunt exacte. Mă grăbesc să le „ratific” pentru a va răsplăti delicatețea. Clădirea poștei, stimate domn, e casa În care m-am născut și am copilărit. La moartea bunicului, tatăl meu, farmacist și el, a vândut aici și s-a mutat la farmacia din Zușag pe care o moștenise și pe care, la rândul meu, aș fi moștenit-o dacă... Ni s-a lăsat casa și ce aveam În jurul ei: livada și via. Am lucrat la Farmacia nr.56, fostă Zegrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neașteptate direcții, Petru nici măcar nu tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda o anume ignoranță, greu totuși imputabilă unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât pământ mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
costumul negru, o cămașă albă, pălărie. În picioare avea o pereche de pantofi John Lobb primiți cândva de la un englez bogat și aiurit În schimbul unei icoane pe sticlă, un Isus Pantocrator sec. XVII. În punga de plastic pe care o muta dintr-o mână Într-alta avea câteva sandvișuri și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă: cafeneaua. Aci Îl așteptau trei bărbați: Zegrea, Horacsek și Gheretă. Cain se așeză la locul său și ceru patru cafele. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lase În grija altora uniforma de seminarist și biserica. Când mâna Amaliei a nimerit sub pătură ca din greșeală, a Înțeles că vorba „ce ți-e scris În frunte ți-e pus” avea Într-adevăr acoperire. În aceeași zi se mută din hotel În chirie la domnul Andrei Morar pe strada Scorțarilor la numărul 13. În schimbul chiriei, trebuia să plimbe câinele brac și să-i dea de mâncare după cum Îi lăsa scris domnul Andrei Înainte de lungile sale călătorii de afaceri, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doi cu părere de rău desenele după care alergase și el, mai mai să-și dea sufletul, Întrucât Zorela nu admitea În casa lor decât nudul ei și nici pe acela decât În Întuneric, o dată pe lună. De ce nu te muți și tu În sediul central ? o Întrebau cei apropiați. Art-Design are un imobil super, lângă BRD. Occident, nu alta! Totul pe computere. Aia grafică! Ea tăcea. La Început pentru că nu avea nici un răspuns. Nici măcar de circumstanță. Apoi tăcerea ei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el Îl reducea la două cuvinte „baise-moi”, spuse În diverse moduri, de la țipăt la bocet, de la rugăciune la somație, dar niciodată În germană, niciodată În română, În timp ce picioarele ei lungi și puternice Împingeau În peretele Înclinat al mansardei, gata să mute acoperișul de țiglă roșie cu porumbei cu tot, În vreme ce Radu Lupu termina partea a doua Imperialului, Adagio un poco mosso, urmând să atace partea treia, Rondo. Allegro. Asta până nu demult... Bucuria lui fu scrută pentru că Iolanda se răzgândi: Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorba de adulter. Bunicul, domnul Übelhart, murise de atâția ani... Destul de tânăr. Nici herr Hauer nu trăise prea mult la fabrica lui de cherestea de lângă mănăstirea Neamț. Acolo Își ținuse soția și fiica timp de 12 ani Înainte de a se muta În târg și apoi la Reghin. Vestea morții sale a fost anunțată așa: A murit herul din Viena de la Mânăstirea Neamț! Fecior de her din Viena! De fapt el era din Salzburg, ca și Trakl și, după tată, tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din cei patru copii ai lor, elevi de liceu dar fără coșuri, deoarece În buzunarele blugilor avea fiecare, după caz prin grijă maternă, un prezervativ sau o pastilă. Veneau acasă, e un fel de-a spune, căci ei doar se mutau câteva străzi mai aproape de Dealul Florilor: o mișcare lipsită de solemnitate. De anvergură nici nu poate fi vorba. Doar Pistike, student la filosofic și suporter Înflăcărat al lui Tamás Gáspár Miklos și Esterházy Péter, venea de undeva, adică de la Budapesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alte finomșaguri care să Îl facă repede uitat, iar lumea să se simtă bine, ca la o Înmormântare reușită. Resemnarea și indiferența vor fi tulburate o dată pe an de Ziua tuturor sfinților. În acea zi, toți sfinții trec prin fața celor mutați din lumea asta Într-un fel de defilare sau procesiune tăcută și demnă, cum se mai Întâmpla uneori de l Mai sau 23 August, Îmbrăcați În sutane albe, un fel de salopete de sărbători și luminați de aura aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era politizată. Apartamentele se schimbau pe o mașină Dacia 1310 cu Îmbunătățiri. Uneori și casele, În acest caz, Însă, apărea și mențiunea „plus diferența”. El locuia Într-un apartament modest de două camere În zona gării, dar s-ar fi mutat oricând pe Hollosi Simon, să crească un câine, să ude magnolii și să-l citească pe Heidegger. Știa totul despre filosoful german, dar el Însuși nu amintea prin nimic de el. Ca și cum nimic din ce știa sau aflase În ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a singurătății care trecea grijulie de la unii la alții ca o soră de caritate Într-un spital de campanie. Bine că Revelionul a rămas tot pe 31 decembrie, ca Înainte de Revoluție. Și Crăciunul, de altfel. Doar 23 august s-a mutat pe l Decembrie... Într-un fel e bine, măi Gheretă... În șase săptămâni ținem aproape toate sărbătorile, mai puțin Paștele și Rusaliile din alea mari... În rest ne rămâne timp pentru muncă și concedii. Da' oare cu Paștele nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria aceea albă și bizară a ochelaristului. Văzută de departe, avea pântecele bombat, ca orice femeie Însărcinată În lună mare. Părea un personaj dintr-o pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ, s-avem glorie-n mormânt! Amin, răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele veșnice, chiar și fără să fi pictat vreodată. Kutya fasza de glorie, zise Nagy Oszkár furios. De unde scoate el timpeniile astea? Nici măcar nu-i critic de artă. Atunci aș mai Înțelege... Despre artă, glorie, moarte sau viață, oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a Început să citească și să ia ore de vioară, mai mult forțat de Marta, la domnul Neselovski, a scăpat de ticul ăsta cu uitatul Înapoi. Tot ce Îl urmărea, până atunci, cu adevărat sau doar În Închipuire, s-a mutat În cărți și partituri. Datorită lor putea privi Înapoi fără a mai Întoarce capul. Ajungea să se oprească asupra unei pagini pentru ca aceasta să se transforme Într-o lentilă de telescop prin care timpuri și locuri Îndepărtate Îl ajungeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci așa vor și trăi. Ca să fie cât mai covingător, Își lua pildele din Evanghelii, cu care toți țăranii erau de acord. Pe nesimțite, Coriolan trecea din propagandist al partidului În misionar Întârziat și caraghios al creștinismului. Atunci a fost mutat la Arhivele partidului la oraș și de acolo la Direcția regională a cinematografiei unde se simțea cel mai bine, chiar dacă nu făcea altceva decât să lipească afișe prin oraș cu noile filme, ajutat de Flavius-Tiberius, de Grațian și, uneori, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a Început să picure țuică cum curge cauciucul din copacii plantați În acest scop. Apoi șvabul și-a terminat lucrul și s-a dus acasă ca să se pregătească de Înmormântare. Fiul lui lucra tot la Comtim dar urma să fie mutat Într-un post mai Înalt cu o placă de erou pe piept, imediat după slujba bisericii evanghelice specifice Înmormântărilor. După aceea, șvabul și-a adunat sculele, nevasta și cei doi copii de liceu și s-au urcat Într-un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru că iarba era la fel peste tot, adică indigo, și aproape de aceeași Înălțime. Ea mergea desculță, adulmecând aerul În care se făcea tot mai simțit mirosul de broaște și de nămol adus de aiurea de rafale iuți de vânt care mutau norii de ici colo, după câteva zile ploioase. În fața lor se desena tot mai clară cumpăna unei fântâni În căutarea căreia ea pornise parcă de la Început. El o privea mereu cu coada ochiului, se bucura când umerii lor se atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se trezească. Mă gândeam că era tot la fântână și că bea apă din pumnul fetei care l-a părăsit cu atâta părere de rău și cu o mare forță de caracter lângă Szolnok. Dat afară de la Eximtur și mutat În interes de serviciu În orașul părinților săi, după cum ne-au spus cei de la Geton, mi-am spus că nu greșesc scriind pe adresa dumneavoastră cum cu amabilitate am fost sfătuit. Fie ca Anul Nou să vă aducă tuturor numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai era În viață. Se Închina mereu În memoria lui, cu țuica ori cu vin, după preferințe, și se spunea: „Dumnezeu să-l odihnească” sau „Să-i fie țărâna ușoară”! Judecând după numărul de pahare golite În această Împrejurare, cei mutați la cele veșnice ar fi trebuit cu adevărat să se odihnească În văzduh. Printre paharele care urcau și coborau ca tastele unei uriașe mașini de scris din sticlă roșie, se vedea când revelionul, când priveghiul. Consolarea supremă adresată celor chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte într-o ploaie de meme [1]. Am deschis ochii. Eram în living, întins pe sofa. Telefonul suna. Cu excepția unei dăți când doctorița Randle mă sunase ca să mute o ședință, telefonul nu dăduse niciodată vreun semn de viață. M-am împleticit prin antreu amețit de somn, luptându-mă să mă trezesc, dar, când am ajuns la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]