2,578 matches
-
spunea Buzatu, deși numele lui era Braharu . Amândoi aveau două ciomege cât ei de lungi și la întrebarea pusă de Dumitru, printre lacrimi, dacă nu știu ce s-a întâmplat cu caii, aceștia i-au spus că o haită de lupi a năvălit pe cai și oi, au omorât vreo patru mioare și au trântit pe Roibu la pământ, sfâșiindu-l cu colții. Până ce au izbutit să-i alunge cu ajutorul câinilor, au mușcat de spate și iapa, care este la stână, o îngrijesc
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la marginea sudică a satului. Caut o piatră potrivită ca formă și greutate, îmi iau avânt și lovesc măgărușul la nas cu o așa viteză, încât acesta înnebunit de durere răgea de mama focului, alarmând șatra de țigani care a năvălit buluc în clasă spunând învățătoarei că le-am omorât măgarul. Conflictul se rezolvă, dar în clasă se afla și băiatul directorului, care întâmplător lipsea din școală. Acasă, băiatul povestește cu haz despre întâmplare, urmând să-i aducă aminte tatălui său
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
informațiile vizuale au căzut ca o cascadă în sufletul nostru și diversitatea lucrurilor, obiectivelor văzute este copleșitoare. Totuși nu pot să trec peste momentul întâlnirii mele cu Sfinxul pentru că atunci mi-am deschis supapa blocată și din acel moment emoțiile năvălesc prin ființa mea, nedându-mi timp nici măcar să respir. Este atât de frumos, atât de mândru, atât de liniștit, atâta de viu și atât de bătrân încât ai sentimentul că nimic din lumea asta nu este mai puternic decât el
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în noapte, prelungire a apei de smarald și-n continuarea cărora puteai urmări siluetele palmierilor stufoși în vârf și supli. Dar să mă întorc la Cairo și să continui cronologic călătoria, chiar dacă pe parcurs voi nota impresii imediate care vor năvăli asupra mea. Ceea ce am uitat să spun și mi se pare esențial este impactul avut cu această lume. Cairo, 16 milioane de locuitori, capitala Egiptului, cu străzi aglomerate, circulație sufocantă, oameni trecând agale printre mașinile care niciodată nu se grăbesc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
baza formării insulei stă o legendă mapuche: au fost odată doi șerpi gemeni, Cai Cai, aliat cu fulgerul, focul și vântul și Tren Tren. Primul era rău și dorea să-l distrugă pe al doilea, cel bun. Cai Cai a năvălit din apele învolburate peste peștera din munți unde dormea Tren Tren. Pe acesta nu l-au trezit nici apa, nici fulgerul, nici focul sau vântul. L-a deșteptat doar râsul unei fetițe care dansa în apropiere. Tren Tren l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
participare ca a spectatorilor brazilieni, trup și suflet, la crearea energiei spectacolului nu am Întâlnit nicăieri În lume. În momentul cel mai dezlănțuit al umilirii Elenei, ei au Început chiar să danseze laolaltă cu actorii, iar la sfârșitul reprezentației au năvălit pe scenă să-i Îmbrățișeze, să le transmită În felul cel mai direct și necenzurat bucuria și mulțumirile lor pentru experiența serii. Nimic nu e Întâmplător, mi-am dat atunci seama! Dacă Ruci Escobar nu ar fi dorit să joace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu un scrâșnet Înfricoșător, caracteristic nopților foarte geroase; afară năvălește un curent de aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din vestibul și mama l-a trimis pe lumea cealaltă cu eter. În anii următori, am folosit multe substanțe letale, dar cel mai mic contact cu acea substanță inițială va face Întotdeauna să se deschidă portalul trecutului prin care va năvăli lumina, atrăgând acea superbă vietate amețită. Odată, când eram deja adult, fiind anesteziat cu eter pentru o operație de apendicită, m-am văzut, cu precizia unei gravuri, Îmbrăcat În costum de marinar, călare pe un fluture Emperor abia zămislit, Îndrumat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un peisaj ales la Întâmplare - o am atunci când mă aflu printre fluturi rari și uzinele lor de hrană. Pentru mine este un extaz și În spatele extazului mai e ceva, greu de explicat. Este ca un vacuum momentan În care năvălește tot ce iubesc. O senzație de unicitate cu soare și piatră. Un fior de recunoștință față de tot ce Îl produce - față de geniul contrapunctic al destinului uman sau față de duhuri care-i fac pe plac unui norocos muritor. Capitolul 7 1
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață. Un plus de mișcare și de sunet aduceau vânzătorii care-și strigau cu glas tare marfa: cacahuètes, violete de zahăr, Înghețată de fistic de un verde divin, bomboane aromate și mici cocoloașe uriașe dintr-un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o Întâmplare similară În propria lui copilărie, am fost răsplătit că nu ascunsesem adevărul. Îmi amintesc acea după-amiază de vară (care Încă de atunci părea să se fi petrecut demult, deși nu trecuseră decât patru sau cinci ani), când a năvălit În camera mea, mi-a Înșfăcat plasa, a coborât În fugă treptele de la verandă - și s-a Întors imediat ținând Între două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de drag mie pe vremea aceea. La sfârșitul după-amiezelor ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală care nu prea reușea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
visat asta prea mult timp În zadar. Tot așa, În cea de-a doua jumătate a șederii mele de șaisprezece luni În Crimeea, am plănuit atâta timp să mă Înrolez În armata lui Denikin, nu atât În intenția de a năvăli În zăngănit de arme pe cai cu măști de oțel În mahalalele pietruite ale St. Petersburg-ului (visul sărmanului meu Iuri), ci pentru a ajunge În satul ucrainean unde se refugiase Tamara, Încât armata Încetase să existe când eu În sfârșit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trăit această stare față de adolescența mea, dar n-am reușit să evoc decât mici imagini fragmentare: rusul M.K. Înjurând prost dispus consecințele unei cine În sala de festivități a colegiului; un alt rus, N.R. zbenguindu-se ca un copil; P.M. năvălind În camera mea cu un exemplar din Ulisse adus recent pe ascuns de la Paris; J.C. trecând pe la mine discret, ca să-mi spună că și el Își pierduse recent tatăl; R.C. invitându-mă amabil să-l Însoțesc Într-o excursie În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întâi, le ferește să nu le calce, apoi, râde: Odinioară, la Borzești, eram campion, spune el și sare, apoi rămâne într-un picior, ca un cocostârc. Secretul e să nu-ți pierzi echilibrul chiar de stai într-un picior. Voichița năvălește cu un val de pânză în brațe, dar, când dă cu ochii de "Măria sa", se oprește speriată. Face o plecăciune și bolborosește: Măria ta... Și dă să se retragă. Domniță. Nu mușc. Stai! Voichița a încremenit locului, cu ochii plecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care tace, face câțiva pași cufundat în gânduri și se întunecă. Aista-mi amintește că, de Sfântul Gheorghe, turcii ies la război. Turcii și iar turcii, oftează el, o clipă m-ai făcut să uit ... Să râd... Uitasem... În odaie năvălește Mihail, strigând: "Vin turcii!!" A căzut Caffa!!... Caffa?!?! întreabă uluit Ștefan, încremenind. Acu bat Cetatea Albă!! A căzut Cetatea-Albă?!?! strigă înnebunit Ștefan, scuturându-l de piept pe Mihail. A căzut?!?! Nuu!! îi răspunde Radu Gangur care intrase. Se ține tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ploconindu-se în dreapta și-n stânga, umblând cu pâra la Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de orice parte păgână... Când voi înceta să port pe umerii mei aiastă povară, atunci veți ști... o știți, dar nu vreți s-o știți..." Ștefan către solii poloni ce reclamau Pocuția 11 Apusul apune. "Pax Ottomanica?!" Pe fereastra spătăriei năvălește zarva vrăbiilor gureșe ce se bucură de primele raze de soare ale primăverii. La Stambul se adună nori negri, glăsuiește Ștefan, încruntat, măsurând cu pași rari spătăria și boierii, cu capetele plecate, tac. S-au înturnat păsările noastre călătoare. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rog, șoptește încet, rugător, pe amândouă... Vă rog... Să lăsăm timpul... Ne așteaptă o grea încercare... Și nu știu... Nu se știe... Timpul dezleagă multe... Să lăsăm timpul... Timpul... Ușa se trântește violent de perete: Otravă!!! Nu beți!!! strigă Tăutu năvălind, căutând cu ochii cupa cu vin. Vinul e otrăvit! răsuflă Duma, văzând cupa plină pe marginea mesei. Ștefan ridică cupa, privește fascinat reflexele rubinii ale vinului: Deci "otrava"... De multe ori m-am întrebat: "Cu ce?... Când?... Cum?"... "Blestemul Mușatin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin fugă de primejdioasa strâmtoare." Soad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în vremea „descălecatului”, a întemeierii statului moldovean independent - au constituit o grea năpastă atât pentru populația din zonă, pe care au măcinat-o și pulverizat-o, cât și pentru regiunile învecinate, în primul rând Moldova și Țara Românească, în care năvăleau adeseori, pe cont propriu sau ca trupe auxiliare, de șoc ale turcilor. Din cauza tătarilor viața populației simple devenise insuportabilă; nu numai vite, ci și oameni, înhămați tot ca vitele, luau calea Bugeacului, pentru popularea stepelor sale pustii. Necontenitele harțe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Acum Iuda făr-de-lege Cu dușmani la Iisus merge, Că L-a vândut pe Cel Sfânt Pentru treizeci de arginti. Cu sărutare vicleana Și cu cuget de satana De Iisus s-a apropiat Și pe El L-a sărutat. Jidovii toți năvălesc, Pe Iisus toți îl trântesc, Mâinile Le-ncătușează Și îl duc cu mare pază Pe la Ana și Caiafa. Cu palmele îl lovesc Dar vină nu ii găsesc. Îl duc la Pilat din Pont Și de acolo la Irod, Și-L
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Simfonia a cincea și Simfonia a șasea (într-o neobișnuită tonalitate), pe care le ascultam tot timpul, trăiam în tonul lor puternic și disperat. Le ascultam toată noaptea, îngrozită că o cheie se va răsuci în broască și cineva va năvăli în apartament ca să-mi facă rău. Auzeam clar pași care se apropiau și se îndepărtau de ușa mea. Singurul ajutor ar fi fost vecinii mei, Pia și Alec Paleologu. Dar aveam dreptul să-i îngrozesc și pe ei, mai ales
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
angajată într-o discuție aprinsă despre Israel. Un sentiment amar mă cuprinde acum pentru acel „nu”, cât de neimportant ar fi fost el. Trebuie lăsat tot pentru dans, desen, rugăciune și mai ales pentru a trăi sentimente intense. Sobrietatea mea năvălește peste mine uneori, izolându-mă de bucuria prietenilor dragi. Cu Andrei (Bart) la sinagogă, prietenul meu care împreună cu Lionel sunt „părinții mei”, a căror existență îmi e nespus de prețioasă. La sinagoga din mijlocul Stockholmului, rabinul Morton Nerow și-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
senzația că locuiești într-o casă neigienizată de mulți ani. Sufeream de viroze, de gripe și de micoze în fiecare sezon rece. Vara, zeci de generații de țânțari invadau blocul și se așezau pe ușile de la intrare. Când deschideai ușa, năvăleau în casă. Serviciile medicale și stomatologice erau însă gratuite, medicamentele erau ieftine și de multe ori gratuite. La scurt timp după mutarea în apartament, am primit și o butelie pentru aragaz pe care o umpleam o dată pe lună cu tichetul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]