10,211 matches
-
număr de modele ale INTRIGII, cum ar fi "clepsidra" (Thaïs, Ambasadorii) sau "marele lanț" (Tablouri romane). ¶Brooks, Warren 1959; Forster 1927 [1963]; Frye 1957 [1972]; Souvage 1965. model actanțial [actantial model]. Structura de relații care apare între ACTANȚI. După Greimas, narațiunea este un întreg semnificant pentru că poate fi înțeleasă în raport cu o asemenea structură. Modelul actanțial originar implica șase actanți: SUBIECTUL (căutînd OBIECTUL), Obiectul (căutat de Subiect), REMITENTUL (Subiectului în căutarea Obiectului), DESTINATARUL (Obiectului asigurat de Subiect), ADJUVANTUL (Subiectului) și OPOZANTUL (Subiectului
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care explică articulațiile de bază ale înțelesului într-un microunivers semantic. Este reprezentat vizual de CAREUL SEMIOTIC. ¶Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982. modificare [alteration]. O schimbare izolată în FOCALIZARE; o încălcare vremelnică a codului de focalizare ce guvernează narațiunea. Întîlnim două tipuri de modificare: dătătoare de mai multă informație (PARALEPSA), sau dătătoare de mai puțină informație (PARALIPSA) decît ar trebui transmisă în condițiile codului guvernant. ¶Genette 1980. monolog [monologue]. Un discurs lung produs de un personaj (neadresat altor personaje
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
monologul este nevorbit (dacă el constă din gîndurile verbalizate ale personajelor), el constituie un MONOLOG INTERIOR. Dacă este vorbit, el constituie un monolog exterior sau solilocviu. ¶Holman 1972. Vezi și DIALOG. monolog autocitat [self-quoted monologue]. Un MONOLOG CITAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. monolog auto-narat [self-narrated monologue]. Un MONOLOG NARAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. Vezi și DISCURS-INDIRECT LIBER. monolog autonom [autonomous monologue]. DISCURS NEMEDIAT (Zarurile au fost aruncate). Prin opoziție cu MONOLOGUL CITAT, care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
INTERIOR. Dacă este vorbit, el constituie un monolog exterior sau solilocviu. ¶Holman 1972. Vezi și DIALOG. monolog autocitat [self-quoted monologue]. Un MONOLOG CITAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. monolog auto-narat [self-narrated monologue]. Un MONOLOG NARAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. Vezi și DISCURS-INDIRECT LIBER. monolog autonom [autonomous monologue]. DISCURS NEMEDIAT (Zarurile au fost aruncate). Prin opoziție cu MONOLOGUL CITAT, care este introdus de un narator, monologul autonom e liber de orice mediere sau patronaj naratorial
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care este introdus de un narator, monologul autonom e liber de orice mediere sau patronaj naratorial. ¶Cohn 1978, 1981. Vezi și MONOLOG INTERIOR. monolog citat [quoted monologue]. O citare cuvînt cu cuvînt a limbajului mental al unui personaj, în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA; un MONOLOG INTERIOR; un DISCURS REPRODUS care reprezintă gîndurile (și nu enunțurile) unui personaj. ¶Cohn delimitează trei tehnici de bază pentru redarea conștiinței: monologul citat (cel mai direct), MONOLOGUL NARAT și PSIHONARAȚIA (cel mai indirect). ¶Cohn
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și PSIHONARAȚIA (cel mai indirect). ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și MONOLOG AUTONOM, DISCURS DIRECT, MONOLOG AUTO-CITAT. monolog dramatic [dramatic monologue]. MONOLOG INTERIOR. În monologul dramatic, viața interioară a personajului e prezentată direct, fără mediere naratorială. Monologul dramatic sau interior din narațiune ar trebui deosebit de monologurile dramatice compuse de Browning, sau Tennyson: acestea din urmă se adresează unui posibil interlocutor și au la bază vorbirea mai curînd decît gîndirea. ¶Banfield 1982; Scholes, Kellogg 1966. monolog interior [interior monologue]. Prezentarea nemediată a gîndurilor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Bickerton 1967; Bowling 1950; Chatman 1978; Cohn 1978, 1981; Dujardin 1931; Francoeur 1976; M. Friedman 1955; Genette 1980; Humphrey 1954; Scholes, Kellogg 1966. Vezi și MONOLOG AUTONOM, MONOLOG DRAMATIC, TIPURI DE DISCURS. monolog narat [narrated monologue]. DISCURSUL-INDIRECT LIBER în contextul NARAȚIUNII LA PERSOANA A TREIA. În monologul narat (în opoziție cu PSIHONARAȚIA), relatarea discursului rostit de personaj se face în principal prin cuvinte care vin cu siguranță de la personaj. ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și MONOLOG CITAT, MONOLOG AUTO-NARAT. montaj [montage]. O
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
naratorii își subliniază, îndeobște, narabilitatea (DISPONIBILITATEA NARATIVĂ) aserțiunilor prin procedee evaluative. Pratt 1977. Vezi și EVALUARE, NARABIL. narare [narrating]. 1. Povestirea sau relatarea unui eveniment sau a mai multor evenimente. 2. DISCURSUL (în opoziție cu ISTORIA). 3. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă activitatea de narare, originea sa, destinația sa și contextul său (în opoziție cu NARATUL). ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Prince 1982. Vezi și NARARE INSERATĂ, NARARE PREALABILĂ, NARARE SIMULTANĂ, NARARE SUBSECVENTĂ. narare inserată [interpolated narrating]. Vezi NARAȚIE INTERCALATĂ. ¶Genette 1980. narare prealabilă [prior narrating]. O NARARE care precede situațiile și evenimentele narate, o NARAȚIE ANTERIOARĂ. ¶Genette 1980. Vezi și NARAȚIUNE PREVIZIBILĂ. narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narare simultană [simultaneous narrating]. O NARARE care este simultană cu situațiile și evenimentele narate; o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate (în opoziție cu NARAREA). ¶Prince 1982. naratar [narratee]. Cel căruia
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o NARAȚIE SIMULTANĂ. ¶Genette 1980. narare subsecventă [subsequent narrating]. O narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate (în opoziție cu NARAREA). ¶Prince 1982. naratar [narratee]. Cel căruia i se narează, acesta fiind înscris în text. Există cel puțin un naratar (reprezentat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narare care urmează situațiilor și evenimentelor narate; o NARAȚIE ULTERIOARĂ. Nararea subsecventă este caracteristică pentru majoritatea narațiunilor. ¶Genette 1980. narat [narrated]. 1. Setul de situații și evenimente povestite într-o narațiune; ISTORIA (în opoziție cu DISCURSUL). 2. Semnele dintr-o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate (în opoziție cu NARAREA). ¶Prince 1982. naratar [narratee]. Cel căruia i se narează, acesta fiind înscris în text. Există cel puțin un naratar (reprezentat mai mult sau mai puțin voalat) în fiecare narațiune, localizat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o narațiune care reprezintă situațiile și evenimentele narate (în opoziție cu NARAREA). ¶Prince 1982. naratar [narratee]. Cel căruia i se narează, acesta fiind înscris în text. Există cel puțin un naratar (reprezentat mai mult sau mai puțin voalat) în fiecare narațiune, localizat la același NIVEL DIEGETIC ca și NARATORUL care i se adresează. Într-o narațiune dată pot, desigur, exista mai mulți naratari diferiți, fiecare interpelat pe rînd de un singur narator sau de mai mulți naratori. ¶Ca și naratorul, naratarul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narratee]. Cel căruia i se narează, acesta fiind înscris în text. Există cel puțin un naratar (reprezentat mai mult sau mai puțin voalat) în fiecare narațiune, localizat la același NIVEL DIEGETIC ca și NARATORUL care i se adresează. Într-o narațiune dată pot, desigur, exista mai mulți naratari diferiți, fiecare interpelat pe rînd de un singur narator sau de mai mulți naratori. ¶Ca și naratorul, naratarul poate fi reprezentat ca personaj, jucînd un rol mai mult sau mai puțin important în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Nodul de vipere, Inima întunericului). Foarte frecvent, totuși, naratarul nu e reprezentat ca personaj (Tom Jones, Eugénie Grandet, Crimă și pedeapsă). ¶Naratarul un construct pur textual trebuie deosebit de CITITORUL sau DESTINATARUL real. La urma urmelor, același cititor real poate citi narațiuni diferite (fiecare avînd naratari diferiți); și aceeași narațiune (care are totdeauna același set de naratari) poate avea un set de cititori reali de o diversitate nedefinită. ¶Naratarul trebuie deosebit și de CITITORUL IMPLICAT: primul constituie publicul naratorului și este înscris
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
naratarul nu e reprezentat ca personaj (Tom Jones, Eugénie Grandet, Crimă și pedeapsă). ¶Naratarul un construct pur textual trebuie deosebit de CITITORUL sau DESTINATARUL real. La urma urmelor, același cititor real poate citi narațiuni diferite (fiecare avînd naratari diferiți); și aceeași narațiune (care are totdeauna același set de naratari) poate avea un set de cititori reali de o diversitate nedefinită. ¶Naratarul trebuie deosebit și de CITITORUL IMPLICAT: primul constituie publicul naratorului și este înscris ca atare în text; cel de-al doilea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
doilea constituie publicul AUTORULUI IMPLICAT (și este deductibil din întregul text). Deși distincția poate fi problematică (de ex., în cazul unui naratar eclipsat la maximum: Dealuri ca elefanți albi), ea apare uneori cu deosebită claritate (de ex., în cazul unei narațiuni unde naratarul este și personaj: Isa din Nodul de vipere). ¶Genette 1980, 1983; Mosher 1980; Piwowarczyk 1976; Prince 1980, 1982. Vezi și DISTANȚĂ, INSTANȚĂ POVESTITOARE, PERSOANĂ. narativică [narrativics]. NARATOLOGIE. ¶Termenul, introdus de Ihwe, n-a devenit foarte popular. Unii cercetători
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
naratarul este și personaj: Isa din Nodul de vipere). ¶Genette 1980, 1983; Mosher 1980; Piwowarczyk 1976; Prince 1980, 1982. Vezi și DISTANȚĂ, INSTANȚĂ POVESTITOARE, PERSOANĂ. narativică [narrativics]. NARATOLOGIE. ¶Termenul, introdus de Ihwe, n-a devenit foarte popular. Unii cercetători ai narațiunii despart cîteodată narativica de naratologie: prima dezvoltă modele sau gramatici explicînd (structura) narațiunii; cea de-a doua folosește aceste modele sau gramatici pentru a studia anumite narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1980; Piwowarczyk 1976; Prince 1980, 1982. Vezi și DISTANȚĂ, INSTANȚĂ POVESTITOARE, PERSOANĂ. narativică [narrativics]. NARATOLOGIE. ¶Termenul, introdus de Ihwe, n-a devenit foarte popular. Unii cercetători ai narațiunii despart cîteodată narativica de naratologie: prima dezvoltă modele sau gramatici explicînd (structura) narațiunii; cea de-a doua folosește aceste modele sau gramatici pentru a studia anumite narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
NARATOLOGIE. ¶Termenul, introdus de Ihwe, n-a devenit foarte popular. Unii cercetători ai narațiunii despart cîteodată narativica de naratologie: prima dezvoltă modele sau gramatici explicînd (structura) narațiunii; cea de-a doua folosește aceste modele sau gramatici pentru a studia anumite narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care fac dintr-o narațiune mai mult sau mai puțin o narațiune. ¶Gradul de narativitate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
foarte popular. Unii cercetători ai narațiunii despart cîteodată narativica de naratologie: prima dezvoltă modele sau gramatici explicînd (structura) narațiunii; cea de-a doua folosește aceste modele sau gramatici pentru a studia anumite narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care fac dintr-o narațiune mai mult sau mai puțin o narațiune. ¶Gradul de narativitate al unei narațiuni date depinde parțial de măsura
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narativica de naratologie: prima dezvoltă modele sau gramatici explicînd (structura) narațiunii; cea de-a doua folosește aceste modele sau gramatici pentru a studia anumite narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care fac dintr-o narațiune mai mult sau mai puțin o narațiune. ¶Gradul de narativitate al unei narațiuni date depinde parțial de măsura în care acea narațiune îndeplinește dorința unui destinatar
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
doua folosește aceste modele sau gramatici pentru a studia anumite narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care fac dintr-o narațiune mai mult sau mai puțin o narațiune. ¶Gradul de narativitate al unei narațiuni date depinde parțial de măsura în care acea narațiune îndeplinește dorința unui destinatar de a reprezenta întreguri temporale orientate (în mod prospectiv, de la ÎNCEPUT la SFÎRȘIT și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a studia anumite narațiuni. ¶Genot 1979; Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care fac dintr-o narațiune mai mult sau mai puțin o narațiune. ¶Gradul de narativitate al unei narațiuni date depinde parțial de măsura în care acea narațiune îndeplinește dorința unui destinatar de a reprezenta întreguri temporale orientate (în mod prospectiv, de la ÎNCEPUT la SFÎRȘIT și retrospectiv, de la sfîrșit la început), implicînd un
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ihwe 1972. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII. narativitate [narrativity]. Setul de proprietăți ce caracterizează NARAȚIUNEA și o disting de non-narațiune; trăsăturile formale și contextuale care fac dintr-o narațiune mai mult sau mai puțin o narațiune. ¶Gradul de narativitate al unei narațiuni date depinde parțial de măsura în care acea narațiune îndeplinește dorința unui destinatar de a reprezenta întreguri temporale orientate (în mod prospectiv, de la ÎNCEPUT la SFÎRȘIT și retrospectiv, de la sfîrșit la început), implicînd un CONFLICT constînd din situații și evenimente
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]