3,927 matches
-
abandonarea lucrărilor publice și a căilor ferate, refuzul țăranilor de a plăti redevența pământurilor concesionate, impozitul pus asupra tutunului, marfă pe care românul cel mai sărac o consumă, preferând-o pâinii; starea de rău generală; creșterea și scăderea discreditării și neîncrederii care se comunică în afară și la care străinii răspund cu vârf și îndesat: acestea sunt adevăratele cauze ale crizei actuale. Ne e temă că evenimentul din luna august nu e decât preludiul unei drame mai serioase. CLUBUL DE CARTE
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
așa devreme... - Domnule, începu el, te duci la București... Și tăcu vreme îndelungată. Nu eram atent la el, dar nu eram nici neliniștit. Nu credeam în adevărul evenimentelor care se petreceau, așa cum nu credeam în lucrurile nefirești. Acest sentiment de neîncredere care mi se năștea în conștiință în acea toamnă era adânc și cu anii a devenit foarte stabil și m-a eliberat pentru multă vreme de presiunea timpului tragic... Răsturnări nefirești... puteau avea o durată... nu puteau avea viitor... - Te
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
școală, am fost coleg cu frati-său. Nu-mi aduceam aminte de nici unul pe care să-l fi chemat Megherel. Cum să nu, mi-a răspuns el. Megherel Constantin... O fi rămas repetent în clasa întîia, i-am răspuns cu neîncredere în dorința lui de apropiere, nu, a zis el, pe-a doua... L-am înjurat în gând și pe el și pe frati-său și m-am ridicat. - Gheorghe, mergi, sau mai stai? - Nu, nu, merg, mi-a răspuns el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vruseseră să stea de vorbă cu mine. "N-avem loc" (și un gest cu mâna să ies afară). Cumpărasem Universul, mă dusesem la câteva instituții să fiu angajat funcționar... Nimic... Studii puține, mi se răspunsese și cu o privire de neîncredere: eram prea mic, nu se angaja un funcționar fără state de serviciu, și mai ales la vârsta asta. - De ce nu te întorci la internat? zise atunci Diaconescu nedumerit. Mi-ai spus că ți-ai luat capacitatea... Știu, n-ai bani
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
absenta nedumerire a funcționarului, care mi-a spus: - Patronul e în birou și e singur, dacă vreți îl anunț și vă poate primi, ce nevoie aveți de scrisoare? - Nu, am răspuns, am să viu mâine... A dat din cap cu neîncredere: - Bine, zice, veniți și mîine! După exaltarea din ajun a doua zi eram liniștit, chiar puțin mohorât, vizitat de îndoieli... Și dacă... O să vedem... Fapt e că am viața înainte... istoria asta care părea așa de simplă, cu examenele în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână, cu care se născuse și pe care o remarcasem de la prima noastră întîlnire. Era semnul unui destin? Poate că da, dar el îl privea cu neîncredere, încă mirat, dacă nu chiar sceptic... - Fă și tu cinste aicea, mi se adresă iar masivul cu un entuziasm controlat, nu de propria sa natură, ci de prezența "șefului generației", cum avea să fie numit mai târziu Geo Dumitrescu. Acuma
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Iată, vă anunț supraomul: el este acest fulger și această nebunie!... Iată, sunt un vizionar al trăsnetului și acest trăsnet se numește supraom... În loc să mă îmbete, cum ar fi fost firesc la vârsta aceea, îl citeam pe marele filosof cu neîncredere; trufia pe care i-o simțeam printre rânduri mă îndepărta de mesajul său. Bineînțeles că mulțimea nu-l înțelege, râde de el, așa cum nu sunt înțeleși și se râde de marii profeți. O să vă spun trei metamorfoze ale spiritului, continua
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-sa, adică, cuscra a luat cursuri de limba română. “Uite cât curaj la o fată crescută la țară, să se mărite cu un bărbat din altă țară”, mă gândeam eu 71 care, la vârsta ei mi-ar fi fost teamă, neîncredere, să fac acest pas. Există un destin pe care Dumnezeu Îl pune ca o pecete, la fiecare, când se naște. Din fața lui nu ne putem da la o parte, doar să ajutăm și noi, cu ce ne stă În putință
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
soarta, în umbra grelei ierni și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării?) Pășesc atent pe un câmp minat de neîncredere aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav. Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda și iar mă întorc de unde mai ieri am plecat... Neînțeleasă Motto: Mi-e teamă că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi. Mă recheamă iar, într-un târziu. Când a apărut ceva prea ciudat și încercările lor s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
diferențiată. Suntem, cu siguranță, de aceeași părere. Măcar în această privință. Îi acordăm, fiecare dintre noi, o atenție specială. Ciudată încrederea asta nelimitată, aproape naivă, în om. Care va face, va drege, va schimba, se va schimba ! În același timp neîncredere față de omul imediat ? Nu numai când este dușman, ci și când e aliat, camarad. Adesea, mai ales în acest caz. Suspiciune perpetuă, ubicuă. — Ușor de exploatat asemenea contradicție, nu crezi ? Ce gândesc tovarășii despre faptul că ai întârziat, tocmai în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Poate voi cere să fii eliberată. Ar întări suspiciunile, nu-i așa ? Deocamdată, ai dispărut ! De frică, din cauza remușcărilor, din alte motive, cine ar putea dovedi ? Omul acela de care suntem atât de legați amândoi te-ar apăra, oare, de neîncrederea celorlalți, de neîncrederea sa ? — Ar merita să te întreb dacă ceea ce știu și ceea ce am dedus despre el este exact. N-am încredere în ce mi-ai spune ! Dacă, bineînțeles, ai accepta să-mi răspunzi. Știu mai multe decât dumneata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să fii eliberată. Ar întări suspiciunile, nu-i așa ? Deocamdată, ai dispărut ! De frică, din cauza remușcărilor, din alte motive, cine ar putea dovedi ? Omul acela de care suntem atât de legați amândoi te-ar apăra, oare, de neîncrederea celorlalți, de neîncrederea sa ? — Ar merita să te întreb dacă ceea ce știu și ceea ce am dedus despre el este exact. N-am încredere în ce mi-ai spune ! Dacă, bineînțeles, ai accepta să-mi răspunzi. Știu mai multe decât dumneata. L-ai cunoscut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
e cam târziu. N-am vrut să aflu nimic de la dumneata, ți-ai dat seama. Femeia privi din nou ceasul din perete, deasupra biroului. Ochii nu erau obișnuiți cu lumina. Totul părea alb și egal. Vei avea de suportat, presupun, neîncrederea tovarășilor. De altfel, să nu uit să-ți comunic : nu vei fi inculpată în procesul lor. S-ar putea să-ți dăm drumul. Poate te vor și condamna. Nu neapărat pentru delicte politice. Vom căuta altceva. N-au hotărât încă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aflat, în această noapte, despre tovarășii de drum, despre mine, chiar și despre dumneavoastră este exact. — Absolut exact. Iar promisiunile vor fi duse la bun sfârșit. Probabil, cum v-am spus, să vă scutim de un proces politic. Sporind, astfel, neîncrederea pe care camarazii o au de- acum în dumneavoastră. Să stingem și lumina. A devenit inutilă. Vedeți, ne-au prins zorile. Am petrecut, putem spune, o noapte împreună ! Dimineață superbă, priviți. Cerul e limpede. Nenorocirile, închisoarea fac parte, ca și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
liber, în mijlocul mulțimii care ar întinde condamnatului, așa credea Cosimo, dulciuri, fructe și flori și i-ar spune vorbe frumoase ? Un asemenea mod de-a părăsi lumea nu i s-ar părea, cum susține florentinul, un prea mare noroc ! Execuția, neîncrederea camarazilor, moartea mai absurdă ca oricând neagă nu numai viața, ci și sensul ei ? Ca și cum Hariga ar fi fost bănuit și condamnat de ea, așa îl revedea în multele nopți când somnul venea târziu și încărcat. Sia Strihan avea oroare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dat seama, dar ai lăcrimat... și lacrimile acelea ți-au dezvăluit inima întreagă... Bologa mai încercă să se împotrivească. Zadarnic. Căpitanul părea că simte o nevoie nebiruită de a-și crea un prieten cu care să împartă o povară sufletească. Neîncrederea locotenentului îl făcea să șovăie, și totuși înfricoșarea singurătății îl îmboldea mereu să se apropie. Astfel îi spuse cum a aflat aseară, de la un căpitan ungur, că Bologa e român, dar ofițer model și patriot incomparabil. Atunci s-a întristat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care se vând gata tipărite. Omul s-a născut pentru dragoste. Între timp însă au apărut alte priorități. Adevărul e că Don Juan nu a avut șansa unor baricade de tip Isolda ori Julieta. Femeia frumoasă trebuie să lupte cu neîncrederea soțului mai mult decât cu intrigile dușmanilor. Cu trecerea timpului, iubirea devine asexuată. Iubirea este o chestiune de explozie, nu de antrenament. Ideile sunt precum amantele. Trebuie agitate mai întâi. Iubirea - acest filament al vieții. Femeile inteligente își transformă amanții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doar de politică și de cetățeni. În sfârșit, unele considerații de sinteză ale lui Alberto Vannucci par avantajoase: în țara noastră „scenariul este deci acela al unei corupții încă larg răspândite și cel mai adesea nepedepsite, într-un context de neîncredere generalizată față de onestitatea întregii clase conducătoare. Noua „corupție” prezintă apoi un alt element cheie de continuitate față de cea descoperită la începutul anilor ’90. Este încă o corupție sistemică, în care conduitele, stilurile, mișcările actorilor implicați, apar încadrate în modele prefixate
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun, ca și o poezie, Te încântă și-ți produc euforie. Degustat fără măsură, vinul te îmbată Poezia, elevată și multă, te desfată. Neîncredere În călătoria-mi celestă, Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit cu un nor Să mă apere de soare. Norul, însă, m-a trădat... De atunci, Nu mai cred în prieteniile efemere. Ca un giuvaer Sub soarele
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
lui Auta, vădindu-se până și în faptul că adesea nu primise să-și bea toată partea de apă numai ca să-i lase soldatului nedeprins cu setea, cât mai ales datorită înțelepciunii și liniștii acestui sclav neasemănător cu nimeni. Din neîncredere și teamă, în sufletul soldatului se deosebi cu vremea o undă de prietenie pentru tovarășul de drum, iar mai târziu Iahuben începu să și-l simtă fără voie frate. De aici, după încercările drumului, nu i-a mai fost greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apa era bună. Iahuben văzu după ochii sclavului că nici el nu bănuise izvorul. Asta nu-i plăcu. Va să zică mai erau lucruri neștiute chiar și de Auta în aceste ținuturi blestemate! Își întinseră cortul și se culcară. Din nou umbra neîncrederii îl acoperi. Știa că merg spre răsărit, dar dacă abătîndu-se din drumul drept mergeau tot spre răsărit, însă către vreo altă țară? Cine putea ști! Până să adoarmă, Iahuben se gândi la oazele despre care-i tot vorbise sclavul pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mintea lui nu găsea nici o minciună potrivită. Zise într-o doară: - Astea sunt podoabele lor, nu sunt capete. Cum își pun unii pene în păr, aceștia își împodobesc capetele cu astfel de ulcioare de sticlă viorie... Mai-Baka îl privi cu neîncredere. Zise: - Atunci trebuie să fie zei! Auta își mușcă buza: - Unde ai mai auzit să se plimbe zeii cu un rob negru ca mine! - Tu ești robul lor? întrebă Mai-Baka. - Nu, arcașule, tot al Marelui Preot. El m-a trimis
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]