2,579 matches
-
la nebunie să se gătească În tricouri Chloé și cizme cu toc cui În timp ce Înmânau cărți de vizită care strigau de la o poștă „Runway“. Ele erau ținute, la modul absolut și categoric, la mare distanță de orice activitate, cât de neînsemnată, care se desfășura În zona editorială de pe etaj: cei de la editorial alegeau articolelele de Îmbrăcăminte pentru prezentările de modă, recrutau redactorii buni, asortau accesoriile cu vestimentația, intervievau fotomodelele, creau ambianța pentru parade și ședințe foto și Îi angajau pe fotografi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
credeam că nu o să fie nici un personaj faimos aici diseară, a zis ea, referindu‑se la petrecerile din trecut de la Met. Dat fiind că era o contribuabilă de bază, Mirandei i se acorda adesea privilegiul de a Închiria micul și neînsemnatul MUZEU METROPOLITAN DE ARTĂ pentru petreceri și cocktailuri private. Nu fusese nevoie decât ca domnul Tomlinson să o roage o singură dată, și Miranda se și scremuse să organizeze pentru cumnatul ei cea mai selectă petrecere pe care o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
El ți-a dat în mîini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele cîmpului și păsările cerului, și te-a făcut stăpîn peste toate acestea: tu ești capul de aur! 39. După tine, se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decît a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă, și care va stăpîni peste tot pămîntul. 40. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărîmă și rupe totul, și ea va sfărîma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
a adăugat, aproape iritat, privindu-mă pe mine: „Ai luat dumneata un premiu“. L-am urât, pentru că n-am Înțeles de ce premiul adus de mine nu trebuia să-l bucure În egală măsură sau poate că eu eram atât de neînsemnat, că nu merita să se pună preț pe o reușită a mea. Probabil că, În inconștientul meu, ceea ce m-a Împins să vin la filo a fost și acest pariu: să-i dovedesc celui care mă umilise că pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face feciorul lui în România. Titu reciti scrisoarea de câteva ori, parc-ar fi vrut s-o învețe pe dinafară. Completa din sufletul lui toate veștile. Se simțea din nou acasă, în Ardeal, în lumea unde fiece amănunt, oricât de neînsemnat, avea o rezonanță vie pentru întreaga lui fire. Sub farmecul amintirilor, cuprins de o nostalgie dureroasă, vru să se apuce pe loc să răspundă, ca și când numai astfel și-ar fi putut ușura inima. Pe masă erau câteva cărți aduse de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe părintele lor, de la care nădăjduiesc o îndulcire a soartei ce-i apasă. Învoielile actuale sunt însă atât de grele, că nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au flămânzit îngrozitor toată iarna. Cu un sacrificiu relativ neînsemnat s-ar putea îmbunătăți viața tuturor... ― Dumneata în numele cui vorbești? întrebă iarăși Iuga. ― În numele sătenilor, domnule Iuga! zise Dragoș simplu. ― Te-au însărcinat ei pe dumneata să-mi comunici doleanțele lor? ― Nu, nu m-a însărcinat nimeni, domnule Iuga, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rânduri. L-am amenințat că-l omor dacă Îmi mai spunea o singură dată că, de fapt, comandase antreuri la Peter Luger mai mari decât câinele ăsta și Îi aminteam tot timpul că fusese ideea lui. Desigur, mai exista și neînsemnata problemă că eu eram alergică la orice avea blană, viu sau Împăiat, animal sau accesoriu vestimentar, dar se gândise și la asta. —Cameron, m-ai mai văzut În preajma câinilor. Nu Înțeleg de ce ai vrea să mă mai supui - sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
artele, literele, desenul și arhitectura (H. de Balzac, 1833/2006, 36). [...] omul se îmbracă, are o locuință, vorbește, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată și se dezbată, acționează după reguli date și invariabile, în ciuda diferențelor destul de neînsemnate ale modei, care mărește sau simplifică lucrurile, însă rareori le desființează. De aceea, codificarea legilor acestei existențe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societății ne transformă nevoile, trebuințele
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
antichitate nu s-a păstrat până azi pe teritoriul României (fosta Dacie), în forma sa antică, cu schimbările cerute de legile limbii. Chiar dacă unii (puțini) coloniști romani ar fi rămas în Dacia, năvălirile pustiitoare ale barbarilor au distrus aceste rămășițe neînsemnate așezate "în calea răutăților". Limba română, spune Roesler, este o limbă sud-dunăreană ce cuprinde împrumuturi însemnate din cea albaneză, vorbită în sudul Peninsulei Balcanice. În plus, limba română este "adânc înrâurită" de limba bulgară, care se vorbește tot în sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au negat continuitatea românilor. Istoricul bulgar P. Mutafciev, în Bulgarii și românii în istoria țărilor danubiene, Sofia, 1929, susținea că după abandonarea Daciei și ocuparea ei efectivă de către barbari, în nordul Dunării nu s-a putut menține decât o slabă (neînsemnată) populație romană, alcătuită din păstori nomazi, aflați în munți. În ceea ce privește populația romanizată de la Dunărea de Jos și din sudul ei, aceasta a fost distrusă complet de invaziile germanice din secolul al IV-lea. Mai târziu, în secolele următoare (V-IX
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
perioadă, a doua jumătate a secolului al XI-lea, în fâșia de câmpie din sudul Moldovei și estul Munteniei (Bugeac și Bărăgan), locuită de o populație autohtonă dar și de rămășițele pecenegilor și uzilor, nu se infiltraseră decât cete cumane neînsemnate. Ele nu inițiau acțiuni războinice ample, ci doar însoțeau expedițiile triburilor mai puternice ale cumanilor de pe Nipru. În timpul acesta, Bizanțul se afla în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat ca cete cumane să servească ca mercenari în armatele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul teolog Nichifor Gregoras va vorbi de acei "tătari creștini", confundați cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați. De fapt, situația lui Basarab, după 1324, pe plan extern, era complicată, fiind în relații tensionate atât cu ungurii cât și cu sârbii. El era aliat cu bulgarii încă din 1323, îl ajutase pe țarul Mihail cu oștile sale, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce ar fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă a Hoardei. Înainte de 1359, au avut loc doar tentative neînsemnate în sensul acesta: singura expediție mai serioasă în teritoriile est-carpatice a fost cea din 1345, ca replică la raidurile mongole în Transilvania (vezi mai sus). După izbucnirea conflictelor civile în interiorul Hoardei, dispăruse primejdia unei contraofensive viguroase mongole anticreștine, iar regatele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
seamă în ținuturile Putna, Tecuci, Covurlui, Tutova, Vaslui și Fălciu. Un loc important în economie îl ocupau produsele animaliere, laptele, brânzeturile, pieile, lâna etc. Numeroasele ateliere sau micile instalații industriale de prelucrare nu consumau decât într-o măsură cu totul neînsemnată din bogăția acestor materii prime. Mihail Kogălniceanu, de pildă, referindu-se la producția și prelucrarea lânei, a notat la 16 decembrie 1855 că la munte, unde sunt oi bârsane, se confecționa „postav gros”. În mănăstiri, „care au oi roșii, se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și complet. Știm că lucrătorii de la cele mai multe ateliere de cooperație capitalistă simplă erau liberi din punct de vedere juridic. Ei se angajau la patronii-meșteri prin „bună învoială”, libertatea lor rămânând oarecum îngrădită, după cum am văzut, prin unele prevederi perimate, dar neînsemnate ale regimului de breaslă. La unele ateliere ale cooperației capitaliste simple (cărămidăriile, de pildă) și la manufacturile-zalhanale, întreprinderi care funcționau vremelnic, unii lucrători se recrutau dintre țăranii clăcași, deci nu erau liberi juridicește. Ei se angajau în timpul lor disponibil, după
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
procentaj destul de ridicat, dând orașului moldovenesc caracteristica proprie tuturor orașelor în perioada descompunerii feudalismului și ascensiunii capitalismului. După țiganii mănăstirești și bejenari, al căror număr în orașe era destul de mic și al căror rol în viața socială a orașului rămânea neînsemnat, ultima categorie fiscală care apare în catagrafii este cea a stărilor nesupuse dărilor. Membrii lor alcătuiau la 1845, în cinci din cele mai importante orașe ale Moldovei, peste 0,90% din totalul familiilor. Cei mai numeroși erau bătrânii și nevolnicii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
josnice. În felul său, a consolidat modelul tinerei fete angelice, neprihănite și eterice. Acest canon nu este un produs exclusiv al reprezentărilor religioase și culturale. El are în egală măsură o funcție socială, permițându-le părinților gâsculiței nevinovate, docile și neînsemnate, să-și impună mai pregnant autoritatea asupra ei. Crescându-și fiica departe de lume, părinții pot să doarmă liniștiți. Ei știu ca aceasta va fi ferită de orice ispită, de orice pas greșit în măsură să compromită strategiile matrimoniale ale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
părinții. Sigur de puterea sa de seducție, Julien o curtează mai curând pe mamă decât pe fiică. O antrenează pe baroană în conversații nesfârșite despre căsătorii, date și legături de rudenie, măgulind astfel pasiunea acesteia pentru genealogie. Consultat cu privire la o neînsemnată gâlceavă familială, ia fără nicio ezitare partea baroanei. Încântată de aceste atenții, mamei lui Jeanne nu-i trebuie prea mult să ajungă să-l considere pe Julien un tânăr fermecător și mai cu seamă "foarte la locul lui". Vicontele este
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ea cu ochii plecați, privind urma prăfuită a piciorului mamei ei". Odată stabilită ziua nunții, "așteptau clipa hotărâtă pentru unirea lor fără o nerăbdare prea vie, dar învăluiți și legănați de o duioșie încântătoare, gustând farmecul delicat al celor mai neînsemnate mângâieri, al strângerilor de mână, al privirilor pătimașe, atât de lungi încât sufletele lor păreau că se contopesc, tulburați de dorința nehotărâtă a marilor îmbrățișări". În ciuda acestei libertăți, cei doi logodnici știu să rămână cum nu se poate mai decenți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
delicatețe că o gâdilă. Naratorul, extrem de tulburat, încearcă atunci cu sfială să-și mărturisească iubirea. Îi povestește fetei un vis pe care îl avusese în noaptea din urmă. În vis, îi povestește el, se făcea că ea îi destăinuiește toate neînsemnatele ei păcate de fată. El, plin de mărinimie, promite c-o dezleagă, iar ea acceptă să-i devină soție... Cum fata pare să nu înțeleagă încotro bat vorbele lui, naratorul îi oferă un inel micuț, pe care Mary îl încearcă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
agravantă pentru Pauline, chiar dacă sunt voalate, aceste cuvinte, sunt încărcate de subînțelesuri, de aluzii erotice. Prin urmare, în scurt timp începe să plouă cu reproșuri. Pentru familia Paulinei, comportamentul fetei este inadmisibil. I se spune că "neroziile" ei, oricât de neînsemnate, sfârșesc prin a ajunge la urechile tuturor. Circulau bârfe. Se clevetea. Pauline era considerată o pedantă, mai rău, o "amazoană intelectuală". Copleșiți, părinții nu contenesc a-i repeta că jucând jocul acesta periculos își distrugea reputația, "risca să-și compromită
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vicleșuguri care să-i permită să se dedea jocului seducției rămânând totodată invizibilă, să se expună și în același timp să se eschiveze. În mod intuitiv, Catherine recurge la vasta sa paletă de priviri și surâsuri. Face apel la acele neînsemnate și prețioase semne distinctive, de complicitate, la acele mesaje, subtile sau intense, care pot fi schimbate pe ascuns. În iulie 1900, aflându-se la Orgeval, în tovărășia prietenei sale Lydia, o tânără "expertă a flirtului", Catherine dă frâu liber tuturor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ucenicia în arta atingerilor echivoce, pe care ea le botează "alibiuri mondene". Senzualitatea sa este atât de exaltată, încât uneori resimte un "șoc electric" atunci când un bărbat îi atinge mâna sau o strânge de mijloc în timpul dansului. Și cel mai neînsemnat contact chiar și unul efemer și fugar cu trupurile, cu mâinile, cu niște buze atingându-i pielea, o poate umple de fiori. Fără îndoială, multe fete tinere au încercat senzații asemănătoare cu cele ale Mariei. Ele sunt caracteristice unui anumit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o pusese la dispoziție verișoara ei. Însă lucrurile descoperite cu acest prilej, departe de a o da pe brazdă pe tânăra inocentă, o șochează profund. Pentru nimic în lume, povestește scriitoarea, nu m-aș fi pretat [...] nici măcar la cea mai neînsemnată experiență. Găseam moravurile pe care mi le înfățișa Madeleine revoltătoare. Iubirea, așa cum o vedeam eu, n-avea nimic a face cu trupul; însă respingeam ideea de a-ți satisface trupul fără să iubești". În mintea mea, scrie gânditoarea, zăbovea imaginea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Recurgând la o tactică erotică care-și dovedise cu vârf și îndesat eficiența, naratorul decide că, decât să-și arate propria dorință, mai bine era să se lase el însuși dorit. Pe 26 septembrie, "n-am [...] făcut nici cel mai neînsemnat gest care ar fi putut s-o lase să creadă că doream măcar s-o ating, povestește amorezul în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]