3,243 matches
-
vor regăsi în această carte, trebuie să știe că nea Grigore nu a făcut nici un efort ca să-i bage între file, ci au intrat ei singuri prin ceea ce au făcut și fac. Așa că, eu zic să-i dăm cuvântul lui nea Grigore. Steaguri, bere și fasole cu ciolan Încă din copilărie îmi imaginam sărbătorirea Zilei Naționale a României la oraș, ca fiind așa cum o descrie Ion Luca Caragiale în schița sa 10 mai, adică o zi veselă, plină de soare și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
România. Mahmureala-n fine piară, piară vodca din cămară, în vene să nu mai fie decât șpriț și-alcoolemie. Unde-i vin e și putere, dacă nu-i, băgăm și bere, unde-i țoi puterea crește, ici în țara lui nea Pește. Cred, că are mare dreptate poetul acesta, am ajuns drept țara lui Pește, (cine naiba o mai fi și ăla ca să-l prăjim odată!). Țara lui pește, care doar mămăligă prăpădește pe meleagurile acestea mioritice, de când e lumea și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
șnapanii de la guvernare i au săltat banii. În ceea ce privește limbarița, la limba economică, românul stă mult mai prost, decât la cea în limba politică, sau mai ales la limba fotbalistică, dialecte locale la care, tradițional, se pricepe să improvizeze științific orice nea Grigore, sau Gogu de la colțul străzii, fie că simpozionul se desfășoară într-o cârciumă ordinară, fie pe un stadion oarecare. Când vine vorba însă de TVA, mai treacă,meargă, dar dacă intervin concepte, cum ar fi deficit bugetar, sau impozit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întind floricele de plastic. De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse din suflet de copil... Fiecare vrea să mă sărute și simt piciorușe de fluturi atingândumi obrajii... O, diafane suflete cu chipuri de înger și suflete de nea, când o să vă răsplătesc pentru mireasma primăverilor târzii pe care ați revărsat o în sufletul meu? Prin voi am mai trăit o viață... Mâinile voastre calde mi-au încălzit obrajii și mi-au șters cenușiul vieții... Am cântat și am
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și-aștept Să se facă noapte... Copacii zac prin iarbă azi, Pe cărări departe, Tu ...ca ei o să mai cazi... Dar să se facă noapte... Văzduhu-i gol în calea mea, Pe cărări departe, Dar azi șe așterne un fulg de nea, Când se face noapte... Se face noapte la pridvor... Se vor așterne toate... Că și eu sunt trecător Pe cărări departe... Când se face noapte azi... Sau ieri, sau poate mâine... Amintește-ți! Ai să cazi... Și urme vor rămâne
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93411]
-
ropot de sunet, Și-apoi dintr-o dată, dizolv gheața-n apă, Si zbor mai departe în zarva de tunet. Cern grele zapezi, peste munți și livezi Și brazii sihaștri se-apleacă cu vaier; În somn pernă mea e stratul de nea, Iar vîntul mă strînge în brațe de aer. Pe bolta senina, stă fulger lumină, Ce din 'nalt îmi croiește cale de foc; Jos bubuie tunet, cu mare răsunet Și munții îți pare că-i muta din loc; Din zare pînă-n
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Din șaptezeci de primăveri Rămîn cincizeci în cari să speri. Și că s-admiri un pom în floare, Ast timp prea scurt de-acum îmi pare; Veni-voi dar, de voi putea, Să-l văd și-n strai mîndru de nea. Edgar Allan Poe Elenei Elenă, frumoasă-mi pari neasemuit Că luntrile nicee ce vreodat' Pe marea 'nmiresmată au croit Drum lin de apă și-au purtat Spre țărm natal, pribeagul nu-știu-cînd plecat. Sălaș aveam cîndva pe marea tumultoasa Dar chipul
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
ruga de ei să joace pe bani. Sau măcar pe bețe de chibrituri. Certurile lor mi-au adus aminte de familia mea. Cu toate că, sigur, pacienții nu erau la fel de răi. începuse să ningă. Lăsasem perdelele trase ca să putem vedea fulgii de nea plutind prin fața ferestrei. Barry-copilul dansa prin cameră cu niște mișcări Tai Chi lente și grațioase, la vederea cărora te linișteai imediat. Barry era într-adevăr foarte frumos. Arăta ca un heruvim cu părul întunecat. Era întotdeauna vesel și binedispus, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște ochii luminoși, care nu clipeau, dar care sugerau o dependență serioasă de cafeină. De asemenea, femeia asta era cea mai albă ființă pe care o văzusem vreodată. În ciuda faptului că eram deja în luna iulie, ea avea pielea ca neaua. Îmi pare foarte rău. Unde-mi sunt bunele maniere? și-a cerut ea scuze zâmbind. Eu sunt Dawn Jeffers, editorul general. Vivian i-a aruncat o privire înveninată, iar Dawn și-a coborât imediat ochii înapoi, asupra clipboard-ului. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adesea, revenind, asupra unor pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele Tirbușon se ridicau și se coborau, agitate, privirea holbată a lui nea Gică se tot dilata, de parcă ar fi văzut fantome. „Memorie tactilă. Satisfacerea halucinatorie a unei necesități, prin vis. Visul, calea spre inconștient și expresia inconștientului, poate fi utilizat ca o forță de inducție. Pentru consolidarea și dirijarea grupării. Adică, respectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și simțindu-mă puțin timidă, pentru că nu sunt obișnuită cu atâta atenție. Mă tot gândesc că mi se văd chiloții sau așa ceva. Mă simt grozav. Puțin obosit, dar, în afară de asta, minunat, râde el, scoțând la vedere niște dinți albi ca neaua. Mă întreb dacă sunt falși. Încă un pahar de vin? întreabă el, iar eu dau din cap înainte să apuc să mă gândesc dacă am într-adevăr nevoie de încă un pahar de vin pe stomacul gol. Îmi arunc privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și chiar mi-o dă înapoi, după două fumuri bărbătești (cum mi-am putut da seama după lumina intensă din capul țigării) și într-adevăr între degetele mele țigara s-a întors scurtată serios. Și de ce zici că-i poponar nea Țârțâc? Doar are-acolo o grămadă de copii, zic. - Nu-s ai lui, toate fetele alea-s ca mine, oploșite pe-acolo, unde l-am găsit pe el singurul bărbat. Zenaida, ce chestie, se născuse chiar în Turcia, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
hidrocentrala de pe Obi, dac-ați auzit, în Siberia, acolo m-am și însurat și, ca motanul, mi-am lăsat femeia să-și crească singur copilul, nici nu mai știu dacă am băiat, am fată, am gemeni... În anii din urmă nea Țârțâc a început să mai vândă din tinichele: Banii-s puțini oricum, am vândut una din asta, am băut banii-ntr-o seară, altceva ce să fac cu banii? Uite-aici, am mai pus deoparte să-mi îmbrac dinții, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de găsit, e aceeași. Mi se întâmpla, în focul unei ocupații când trebuia să trec de la scrisul în computer „la pedale“, să nu-mi găsesc pixul, și atunci chiar exploda în mine sentimentul micii posesii (al micului posedat, vorba lui nea Vlad). Domnu’ Vlad, eu îmi pierd o grămadă de idei căutând un pix, mai bine mă duc să-mi iau unul! Păi de ce nu spui așa, Tudorică, că tu vrei să iei o pauză! zâmbea bătrânește bossul. Afară, la afumătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
american“ - ca după maximum cinci minute, încă plin de căldura așternutului, să mă trezesc în fața foii albe cu veșnica întrebare Unde mai mergem astăzi?, întrebarea de care ajunseseră să râdă și copiii din vecini, țipând la apariția mea pe alee nea Tudor se duce să se-mbete, să se facă „cui“... Era ziua liberă, după vreo oră de la deșteptare - dar mi se pare puțin exagerat să spun că mă duceam să „mă fac cui“, când eu de fapt mă duceam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe care îl căutase, fără să știe exact ce anume căuta. Astăzi s-a născut Hristos, șopteau lăutarii, trecând de la gazde la invitați, silindu-se să scoată din cobzele, țambalele și viorile lor vibrația mută, diafană a căderii fulgilor de nea. În urma lor, slugile împărțeau tăcute darurile prințului. Eșarfe fine de Mosul, cercei din aur cu safire, rubine sau smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii din Istanbul. Unul dintre feciori ajunsese cu tava în dreptul Marioritzei. Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În fond, nu cer ceva anume pentru mine... Ca poet, mi-ar fi prea de ajuns înfiorarea și chiar o anume neliniște...” ― Cu mac pe frunte... unte... unte... munte... pășești spre munte... cu... cu pielea albă... Hmmm!... Ah, da!... pe neaua dalbă... ― Ce tot bâigui tu acolo, nepotache? Încununat cu „laurii lui Vergiliu”, Iancu privea pe deasupra perechilor de dansatori. ― Ascultă aici! Cu mac pe frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu... cu pielea albă... Hmmm!... Ah, da!... pe neaua dalbă... ― Ce tot bâigui tu acolo, nepotache? Încununat cu „laurii lui Vergiliu”, Iancu privea pe deasupra perechilor de dansatori. ― Ascultă aici! Cu mac pe frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea de neuitat... ― Nanone! ― Ah, sunt profund fericit și nefericit. Sunt fericit pentru că versurile vin, curg singure. Niciodată n-am mai avut atâta potop de inspirație. Și totuși, sunt profund nefericit. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
făcuse un efort deosebit ca s-o aranjeze cât mai romantic, ca simbol al noii lumi în care pășea - o lume în care umbra lui Deborah n-o mai pândea din fiece ungher. Julia întinsese o față de masă albă ca neaua, iar deasupra, chiar în mijloc, așezase trei suporturi din sticlă fumée, în care pâlpâiau tot atâtea lumânărele. În lateral, Julia mai adăugase și o vază micuță și joasă, în care se înghesuiau o duzină de trandafiri roșii. — Bună, iubitule! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să te lași prostită de Ticuță și să-ți lași baltă școala. Moartă-coaptă, să te vezi măritată-n rându’ lumii, Mirelo, și totodată abia așteptai să te vezi scăpată de ai tăi și mai ales de taică-tău. Amarnic om nea Petrică - te băgase pe bandă în focu’ iadului, ca o pedeapsă, iar pe de altă parte, Ticuță te ducea cu vorba că te ia și-l aburea și pe nea Petrică. Taică-tău, la o adică, ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al traficului de pe șosea, iar după o vreme, auzi glasul bătrânului conversând cu tipul ăla care dijmuia pescarii și care parcă s-ar fi străduit acum să-l perie cu nea Matei în sus, nea Matei în jos, deștept tare nea Matei ăsta. Rafael îl auzea hlizindu-se cum că nea Matei e mereu pe baltă la patru dimineața, și până să fumeze trei țigări și-a luat două kile de baboi pentru o prăjeală țapănă, după care n-are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe baltă la patru dimineața, și până să fumeze trei țigări și-a luat două kile de baboi pentru o prăjeală țapănă, după care n-are decât să se ducă acasă să se culce nea Matei. O face pă treabă nea Matei, da’ ce nu-i place lui la nea Matei e că strigă-n gura mare de bani, că a plătit. Păi, bineînțeles c-a plătit, dar asta nu înseamnă că... la care nea Matei îi ia vorba din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai fi alinat, că, uite, își terminase cuminte zece clase și ieșise pe leafă. Și el tot în fabrica aia de mobilă, tâmplar ca și taică-său, și ca mâine îl vezi că se-nsoară și o să-i facă lui nea Petrică nepoți cu care să se mândrească la lume... Da-n rest, fiecare-i dator să-și crească copiii și să le-asigure, taică, așa cum și noi ne-am luptat cu greutățile ca să vă facem mari, maică, da’ acuma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă prostești cu bunicii și nepoții, după ce adineauri am spus că de patru ani tac-tu nu mai vrea să te vadă... Vicențiu și Romeo nu se-ndură să creadă una ca asta. Cine? Nea Petrică? Ie om ca lumea nea Petrică. Se știu, se cunosc de-a fir a păr. Vecini și prieteni acolo la Câmpulung, laolaltă cu neamuri, părinți și frați, cumnați și veri, nu ca aicea, în Bucureștiu’ ăsta în care te pierzi și te rătăcești printre străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și matale că-i destul de greu. Cât își caută, n-ar fi o problemă pentru noi să ținem copiii. Putem și pe amândoi. Le-ar prinde bine la țară, la aer curat. E sănătos... Rafael surâde dezarmat. E destul de obositor nea Petrică ăsta. E mult până-i dai nas și-l bagi în seamă. Descurcă-te cu el, dragostea mea, păi, tac-tu care te-a făcut și vrea să te ajute, și Mirela-i repetă răbdătoare că doar pe Mugur. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]