3,535 matches
-
risipești ca o meduză roșie, întârzie. Nu mai știi nici măcar încotro cazi, nu știi dacă într- acolo e miezul pământului, un alt miez sau doar un vuiet surd. Acela e abisul sau, mai bine zis, neantul. E greu să definești neantul drept condiție umană. Tocmai în asta constă grozăvia acestei experiențe : nimic nu mai e înăuntrul tău, nici măcar tu însuți nu mai ești acolo. Imaginează-ți : apostolul cel tânăr așteptând, ceilalți aruncând cu pietre în el, căci, acolo unde se află
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pomponescu, fost ministru, putea să intre în minister. Gaittany cerceta ceva foarte atent în agendă, Dan Bogdan rămase solid pe poziția lui, surâzând malițios, Saferian dădea din cap, ceilalți tăcură. - Ce face, unde stă? Întrebă Gonzalv Ionescu, pentru careIoanide reprezenta neantul pur. - Cine știe unde stă?! zise Panait Suflețel. Ioanide e clericvagant, fără domiciliu fix. - Nu, domnule, observă Gaittany, are locuință! - Stă lângă șosea, explică și Saferian. - Nu primește pe nimeni! obiectă Gulimănescu, rămânând iarăși cu gura căscată la Pomponescu, spre a vedea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mâinile ca și cum ar fi voit să reclame și sta la îndoială, tremura din buze și atâta tot. Pe urmă îl vedeai prin curte vorbind singur, spunând în gol ceea ce avusese de gând să spuie altora. Așadar, jurnalul condensa până la limitele neantului o viață interioară, făcînd-o indescifrabilă pentru altul. Hergot, spre deosebire de Ioanide, trăia fiindcă era în viață, acceptând faptul banal al existenței ca pe un fenomen ce nu trebuie discutat. Se făcuse medic, își îndeplinea conștiincios datoria, dar nu îndrăznea a crede
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi valabilă (la desperare) și aventura comunistă, pe care, având în vedere concepția noastră, a inegalității funciare în lume și a iraționalismului, o considerăm ca inacceptabilă. Dar tocmai fiindcă e inacceptabilă, în cazul nostru e o salvare din naufragiul pe neantul banalului. Ne-am gândit chiar să construim o filozofie a "inacceptabilului", care zdruncină liniștea conformistului. Oare tata nu este el însuși un himeric, propunând planuri inacceptabile azi? El ne disprețuiește, dar numai noi am avea curajul să acceptăm visele sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
misiunea de a-l pregăti discret, până acum n-am avut posibilitatea să dau un atac frontal. Ei bine, pornirea vijelioasă a tatii de a depăși liniile timpului și a ieși ca un vulcan formidabil dintr-un ocean pacific, desființând neantul, există latent în mine și în toată generația noastră. Însă cum s-o manifestăm ? Prin poeme și romane ? Noi suntem o centurie de spirite decise, ce șanse avem de a obține gloria lui Dante sau a lui Balzac? Calea aceasta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se întîmpla ca un tânăr cu nume sonor, de felul celui al lui Hangerliu, să dorească, fiind scăpătat, o căsătorie bogată în țară, în lipsă de altceva. Madam Farfara mergea cu gândul până la granițele ultime ale clanului, de unde cădeai în neant, singurul loc unde era șansa de a găsi personaje somptuoase (de obicei oameni noi, inediți), și G. Călinescu descoperea firul de păianjen ce lega pe acest individ bogat cu o fată bine crescută de restul stirpei. Tatăl fetei era căsătorit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
malignitate, luând viclean poziție culcată și rigidă, putând oricând face o farsă, a zvârli dantura sau a se mișca brusc. Pe urmă, pe măsura studiilor pozitive din școală, reprezentarea monstruoasă dispăru, dar acum Ioanide nu se putea acomoda cu ideea neantului. Căpătase insomnie de oroarea nimicului, voluptatea somnului îi era distrusă de frica de a-și pierde cunoștința prin adormire. Prin activitate îi trecură și aceste crize, și acum căuta, dimpotrivă, somnul ca o reparație, iar starea de inexistență i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmă nu mai mi-ar fi frică". El își imagina moartea, bănuia Ioanide, ca o criză foarte teribilă în sine, cu multe acte constituind un eveniment complex, după care urma o altă ordine de lucruri. Pe el nu-l speria neantul, pe care nu și-l putea închipui, ci "moartea". Pe mama lui Ioanide o preocupa mormântul, de bună seamă își închipuia că acela era un apartament rezervat unei existențe veritabile după deces. Avea o grijă nemaipomenită de a poseda un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
agitațiecare l-a împiedicat să țină curs. . Pomponescu reuși a determina, prin sugestie, pe un partizan, să strecoare într-o gazetă știrea "turburărilor de la cursul arhitectului Ioanide". Rectoratul școlii fu nevoit, cu toată repulsia de a scoate un eveniment din neant, să dea un comunicat "că nu se petrecuse absolut nimic la acea școală", motiv de întrebări și acesta pentru curioși. . - Ce s-a petrecut la cursul dumitale? Întrebă Gulimănescupe Ioanide, privindu-l cu o curiozitate voluptuoasă. . - N-ai citit că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
evaziuni senzaționale. Hangerliu, dimpotrivă, fluiera cu o mână în buzunar, în vreme ce cu altă mână, cu un cărbune pe care-l găsise pe jos, se distra scriind pe pereți faire dodo1 în felurite caligrafii. Asta era cea mai înaltă noțiune despre neant a prizonierului. Hangerliu, deși om fără penetrație psihologică excepțională, se orienta foarte bine în viață pe baza unei scheme de psihologie moștenite de la familie. Cum n-avea de a face cu genii, elementele lui erau infailibile. După oameni îl interesau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și că eu sunt condamnat la moarte. Cel mult comunică altui greier prezența sa aici, agravarea toamnei sau alte lucruri din sfera sa de viețuire. Există deci alături de noi o lume complet în afara cursului nostru, pentru care noi constituim un neant. O furnică s-a urcat pe gheata mea cu tendința de a urma călătoria pe pantaloni. N-avea desigur nici o bănuială că merge pe un om, și încă mai puțin pe un condamnat la moarte. Muștele care se așază pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în primă generație, avem dezamăgiri, a doua generație vine cu o reabilitare. Oamenii sterili se agită prea mult spre a-și supraviețui, avizează la mijloace desperate, cum ar fi notorietatea. Sângele este totuși cel mai sigur mijloc de a rezista neantului. Sunt familii care n-au dat nici un om excepțional în adevărata putere a cu-vîntului, dar care durează de sute de ani. A te regăsi în toate documentele și a avea speranța să fii regăsit în cele următoare ție liniștește spiritul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la Școala de Arhitectură, unde înmînă rectorului un fond bănesc, cu rugămintea de a-l divide în câteva premii sau ajutoare, în anii imediați, la studenții mai buni, fără multe formalități și cu evitarea întîrzierilor ce ar putea reduce la neant suma. Cu acest prilej, Pomponescu schimbă unele vorbe cu câțiva din colegii săi. După ce ieși pe poarta principală, se reîntoarse și dădu portarului o mie de lei, sumă destul de apreciabilă încă pentru acea vreme și care smulse de la acesta saluturi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vechilor limite ale conceptului), vorbirea în metafore interzise și alcătuiri conceptuale inedite. Acest aspect de ruptură este posibil doar în actul poetic: smulgăndu-se instinctive semnificațiilor convenite, Universul moștenit și cuvintelor transmise, poetul pornit în căutarea altei ordini, aruncă o sfidare neantului, existenței, opticii ca atare. El se angajează în demiurgie verbală ( E. Cioran), unde-și va crea o lume a lui, fictivă, pentru că adevărurile noastre se deosebesc oricum prea puțin de ficțiuni, așadar nici poezia nu este obligată să subscrie la
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
decăt cuvintele, ne acomodăm cu improbabilitatea lor și, fie maturitate, fie oboseală, renunțăm să mai intervenim în viața Verbului: la ce bun sa i acordăm un supliment de înțeles, să-l violăm sau să-l înnoim, de vreme ce i-am detectat neantul? Dar, nu pierdem încrederea în cuvinte și nici nu atentăm la securitatea lor, fără a ne afla cu un picior în hău, pentru ca neantul lor provine dintr-al nostru. Așa că , atăta timp căt suntem închiși în cuvănt, îi respectăm adevărurile
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
acordăm un supliment de înțeles, să-l violăm sau să-l înnoim, de vreme ce i-am detectat neantul? Dar, nu pierdem încrederea în cuvinte și nici nu atentăm la securitatea lor, fără a ne afla cu un picior în hău, pentru ca neantul lor provine dintr-al nostru. Așa că , atăta timp căt suntem închiși în cuvănt, îi respectăm adevărurile și ne străduim să-i îngroșăm bine neantul; fatalitate, în care am ajuns pănă la a asimila originile flecărelii improvizațiilor unui Dumnezeu palavragiu.
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
nici nu atentăm la securitatea lor, fără a ne afla cu un picior în hău, pentru ca neantul lor provine dintr-al nostru. Așa că , atăta timp căt suntem închiși în cuvănt, îi respectăm adevărurile și ne străduim să-i îngroșăm bine neantul; fatalitate, în care am ajuns pănă la a asimila originile flecărelii improvizațiilor unui Dumnezeu palavragiu.
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
săngele și omul. A te întoarce la începutul lumii, a fi martorul BigBangului, a te cufunda în propriul sine, a privi cu inima, despre al cărei cămp vizual, Cioran obișnuia să afirme că este reprezentat de „lume plus Dumnezeu plus neant. Adică tot.” Cunoașterea ar putea fi scopul existenței noastre. Însă cunoașterea nu ar fi posibilă fără un suflet cuprins de chinul îndoielii ce se smulge din tablourile lui Dali și se pierde într-un univers în care muzica este filosofie
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
Fragmentarium), cel de „limită, distincțiune, oprire pe loc. Nu e vorba de o „oprire pe loc” a vieții, o moarte formală ci de oprirea minții la granițele lui esse. Dincolo de semn, adică dincolo de formă și de Înțeles, Începe devenirea sau neantul amândouă aspecte ale neființei, non-esse (... Semnul este pecetea care distinge ființa de neființă și te ajută În același timp să te identifici și tu, să fii tu Însuți, să nu devii, purtat de fluviul vital și colectiv” (/150). În cazul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
nouă. Vine apoi repartiția produsului, care se realizează urmând contingentul de valoare pe care fiecare l-a adus la lucrarea totală. Dacă aceasta nu este o asociație, mă întreb ce este. Remarcați că niciunul dintre lucrători nu a scos din neant nici cea mai mică particulă de materie, n-au făcut decât să se mărginească la a-și face servicii reciproce, la a se întrajutora într-un scop comun, și că toți pot fi considerați, unul față de altul, ca fiind niște
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
umane cu lumea. Melancolia este o condiție a logicii virtuozității. Argumentele pe care ea le găsește împotriva existenței au un mai mare grad de legitimitate decât argumentele ce pledează pentru. Aceste argumente ne-ar transforma pe toți în adepți ai neantului. Din nefericire, intervine o imunitate ho-meostatică pe care cei sănătoși o ridică împotrivă. Nu cred că logica noastră este umilită într-o dispută cu melancolia (așa cum afirmă L. Blaga). De sub orice ruină izvorăște un râu de melancolii. Suferințele noastre își
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ar fi putut și altfel" generează coșmarul celui nehotărât. Lucrurile ar fi arătat "altfel" dacă nu aș fi hotărât așa. Și totuși numai acest "așa" este real, în timp ce "altfel" s-a pierdut definitiv în gestul subiacent al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil. Înființând, orice hotărâre desființează în jurul ei un potențial de ființă. Instituirea de ființă are loc pe spezele unei prealabile condamnări la a nu fi. Tocmai obligația de a săvârși această crimă ontologică îl blochează pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela în care posibilul se anulează nu în actualizare, ci în neființă. Moartea ratatului este efectul pe care îl are în conștiință deriva posibilului înspre neant. Bovaricul, în schimb, în afară de paloarea destinului său trădat, nu are în el urma nici unei promisiuni. El nu este decât prada și victima unui model imitativ. Dar în vreme ce ratatul se sinucide cu gândul la spectacolul unei promisiuni dezmințite în ochii lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
serie în ele însele, nu sânt o construcție. Dar, după cum ați văzut, nu asta mă preocupă. Mă preocupă ca ele să reflecte corect problema mea, tribulațiile mele, să fie deci expresia treptei pe care mă aflu. Pentru că nu există doar neantul gândului care nu se construiește pe sine. Există și neantul construcției care nu-și exprimă constructorul, ba care îl exprimă chiar în chip fals. Problema mea s-ar putea deci rezuma astfel: nu înțeleg să obțin conceptul (sau măcar raționamentul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ați văzut, nu asta mă preocupă. Mă preocupă ca ele să reflecte corect problema mea, tribulațiile mele, să fie deci expresia treptei pe care mă aflu. Pentru că nu există doar neantul gândului care nu se construiește pe sine. Există și neantul construcției care nu-și exprimă constructorul, ba care îl exprimă chiar în chip fals. Problema mea s-ar putea deci rezuma astfel: nu înțeleg să obțin conceptul (sau măcar raționamentul) cu orice preț." Noica a primit zilele trecute o scrisoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]