3,901 matches
-
de Martin Indik, asistentul președintelui pentru Orientul Apropiat și Asia de Sud Est, și Anthony Lake, consilier de securitate națională cu scopul împiedicării simultane a Iranului și Irakului de a realiza acțiuni în contradicție cu interesele comunității internaționale. Politica față de Iran devenea neclară, pe de o parte, SUA susținea sancțiunile economice la adresa Iranului, incluzându-l într-un cordon sanitar, pe de altă parte, europenii optau pentru dialog, bazat pe abordarea normelor de conduită, ambele metode având ca scop convingerea regimului de la Teheran să
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
se înțelege prin sectorial, și anume întărirea zonelor de responsabilitate a fiecărui participant la sistem, toate speculațiile potrivit cărora Rusia ar propune noi linii de demarcație în Europa nefiind simple speculații, ci speculații periculoase 441. Cooperarea în ceea ce privește scutul antirachetă rămâne neclară, NATO vizând interacțiunea în domeniu, iar Rusia, un sistem comun. În această accepțiune, o apărarea antirachetă eficientă, capabilă să facă față chiar mai multor potențiali adversari, nu poate fi realizată decât prin crearea unui sistem european, unificat, ceea ce, din punct
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
conține douăsprezece. Un asemenea mod de înțelegere, totuși, pune probleme mai mari decât aceea de a număra și poate singura sa utilitate este aceea de a arăta cât de dificil este să identifici natura acestei forme. Lucrurile devin și mai neclare dacă avem în vedere faptul că sintagmele "jurnalism literar" și "literatura nonficțională" nu reprezintă singura terminologie folosită pentru a desemna această formă. Se pare că sunt cele mai răspândite denumiri, dar mai apar și altele cum ar fi "jurnalism artistic
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că "a decis în cele din urmă să renunțe" și numește textele dintr-un alt punct de vedere "altă" literatură. (ix). Ele sunt într-adevăr un soi de literatură factuală datorită statutului lor faptic. Mai mult lucrurile devin și mai neclare dacă luăm în seamă exemplele de jurnalism literar/nonficțional pe care alți specialiști le citează. După ei, această formă poate include categorii mai tradiționale de genuri și subgenuri, cum ar fi "eseul personal", "jurnalul de călătorie", "memorii", "biografii" și "autobiografii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
1722 este că, din punct de vedere tehnic, este ficțională: Defoe scrie despre un eveniment care s-a întâmplat în 1665; el s-a născut în 1660. În ciuda acestui lucru, cartea se aproprie de jurnalismul literar narativ, dezvăluind cât de neclare pot fi granițele dintre ficțiune și nonficțiune. Bonamy Dobrée (secolul al XVIII-lea) făcea următoarea afirmație despre Jurnalul lui Defoe: "A experimentat cu recreerea; cu cât citești mai departe simți că devine o experiență personală. O asemenea scufundare în subiect
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
uitat mai bine a văzut un bilet pe care scria optsprezece guinee (28). Așa proceda adevăratul Jonathan Wild. Ce poate fi observat în cele trei relatări ale lui Defoe este explorarea și testarea pe scară largă, dar ambiguă, a granițelor neclare dintre ceea ce considerăm în mod convențional ficțiune și nonficțiune, iar în acest sens Defoe este cu adevărat un pionier. După cum notează Dobrée despre Defoe, în ceea ce seamănă cu testul Litmus al jurnalistului literar, "imaginația sa era creativă în mediul actualității
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Robinson Crusoe în 1719. Astfel, facilitează influența romanului modern asupra jurnalismului literar narativ modern, cel puțin dacă îl considerăm ca fiind adoptarea după Războiul Civil american, a unor tehnici asociate în prezent cu romanul realist. A explorat îndelung granițele neclare dintre ficțiune și nonficțiune, dar relațiile dintre acestea două sunt complexe și ar fi mai indicat să sugerăm că frontierele dintre romanul modern și jurnalismul literar narativ se definitivează la începutul secolului al XVIII-lea (pe cât de ferme se pot
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aventură. Dar planurile ei sunt dejucate: este acuzată de crimă, judecată, găsită vinovată și, deși însărcinată (nu se știe cine este tatăl), este condamnată la închisoare. Între timp avocatul, a cărui soție murise în urmă cu câțiva ani în condiții neclare, se căsătorește cu guvernanta sa norvegiană în vârstă de douăzeci și șapte de ani. Cu această informație își încheie Didion povestirea, lăsând-o în închisoare pe Lucille care tocmai a născut; încheierea este tipică stilului incomplet al autoarei, ilustrat de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalist 84, jurnalismul său gonzo, după cum a fost descris, ocupă o poziție anormală vizavi de jurnalismul narativ. Dificultatea constă în faptul că jurnalismul său, deși este narativ, conține și elemente de satiră scandaloasă, iar limita dintre ficțiune și non-ficțiune este neclară. Se spune că acesta ar fi motivul pentru care Bill Cardoso, un reporter de la ziarul National Observer, pe care Thompson l-a cunoscut în 1968 când scria despre campania electorală a lui Nixon, i-a caracterizat lucrările drept "adevărat gonzo
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ia cunoștință de "interesul critic ridicat pentru nonficțiune din ultimii douăzeci de ani în general, și din secolul al XX-lea în particular, având în vedere că frontierele dintre literatură și non-literatură, și cele dintre ficțiune și non-ficțiune au devenit neclare" (Stilul, 567). Jurnalismul literar, ca susținător al conceptului general de nonficțiune, rămâne la fel de dificil de descris. Într-adevăr, într-o afirmație remarcabilă pentru puterea răsunetului ce are la bază poziția critică a lui Bakhtin, O'Conner și Hoffman menționează că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Notre Dame, este un alt cercetător proeminent al genului, dar el vine din domeniul de cercetare al studiilor americane. Și nu în ultimul rând, nu există până acum nici o întelegere asupra conținutului acestui gen care are o identitate atât de neclară, încât ea este criticată de diferitele curente. Acestea nu sunt decât unele dintre dificultățile tematice cu care se confruntă cercetările din acest domeniu. Pentru cercetarea academică este nevoie de o minte deschisă care să treacă peste delimitările disciplinelor clasice atât
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rolul important pe care îl joacă în articolele cele mai complexe scenariul imaginativ, cu alte cuvinte, aceste articole utilizează tehnici care în mod obișnuit sunt asociate cu scrierea unei nuvele (Kirkhorn 36). Gradul în care limitele acestui gen rămân încă neclare este dat de Judith Paterson în articolul "Cele mai bune lucrări ale jurnalismului literar" publicat în 1992 în Washington Journalism Review. Articolul nu este decât o enumerare a ceea ce Paterson numește "cele mai bune" lucrări. Dar nu e mai puțin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
In Cold Blood a lui Truman Capote. Pizer apreciază lucrarea lui Manchester ca fiind o narațiune predominant documentară, dar, într-un gest de ierarhizare critică, încoronează efortul lui Capote denumindu-l artă. În ultimă instanță argumentele lui Pizer reflectă granițele neclare ale formelor nonficționale asupra cărora până la 1960 s-au aplecat puțini cercetători. Pentru că astăzi antologia lui Weber este depășită, importanța ei constă în efectul său de ansamblu; ea descoperă o felie culturală din viața formei, așa cum era practicată în anii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
manifestă, semnificația prognostică a nefromegaliei rămâne incertă (14). În ceea ce privește semnificația prognostică a hiperfiltrării glomerulare, aceasta rămâne controversată la om. Există studii care atestă scăderea rapidă a GFR la pacienții diabetici cu hiperfiltrare, dar semnificația pe termen lung a fenomenului rămâne neclară (14). Substratul metabolic al hiperfiltrării glomerulare este încă insuficient cunoscut, o serie de anomalii hormonale și metabolice fiind propuse ca posibile explicații (14, 22): - hiperglicemia cronică per se, care determină creșterea cu 6-10% a GFR, cel puțin prin două mecanisme
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
endoteliale la nivelul arteriolei aferente. Microalbuminuria persistentă este prezentă la un an de la diagnosticul diabetului zaharat tip 1 și chiar de la momentul depistării la pacienții cu diabet zaharat tip 2 (14, 18, 22). Semnificația microalbuminuriei în diabetul recent instalat este neclară, dar la pacienții cu diabet zaharat tip 1 cu o durată de cel puțin 5 ani, microalbuminuria este consecința unei afectări renale deja constituite (14). Odată cu apariția microalbuminuriei, rata de excreție a albuminei tinde să crească cu o rată de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
repetate (40,38,2). Biopsiile efectuate la pacienții cu artropatie Charcot au arătat zone cu flux sangvin mult crescut, cu dilatarea vaselor sangvine, precum și zone de resorbție osoasă produse de creșterea numărului și activității osteoclastelor (7). Patogenia exactă rămâne, totuși, neclară și probabil este reprezentată de o combinație a acestor mecanisme. Localizarea de elecție a leziunilor de tip Charcot este la nivelul articulațiilor tarso-metatarsiene și tarsiene. Articulațiile metatarso-falangiene sunt, de asemenea, frecvent afectate. Unii autori au încercat clasificarea artropatiei Charcot în funcție de
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92258_a_92753]
-
în general evitată oricând este posibil (sunt citate cazuri de repetare a rupturii anevrismale în timpul puncției lombare); - chiar atunci când pacientul este îndrumat la neurolog sau la neurochirurgul generalist de multe ori se întârzie explorările (în lipsa investigației imagistice sau în fața rezultatelor neclare se încearcă tratamente de probă pentru accident vascular neprecizat, edem cerebral etc.); - alteori medicul neurolog sau neurochirurgul generalist întârzie pregătirea cazului prin neinițierea protocolului (punerea pacientului în repaos obligatoriu la pat, evitarea oricărei deplasări inutile a pacientului chiar și cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
grupe de peritonită:Primitivă (spontană) când sursa de infecție se află la distanță contaminând seroasa peritoneală pe cale hematogenă, genital ascendentă (vagin-uter-trompă), limfatică (de la cavitatea pleurală prin limfaticele transdiafragmatice), transmurală (migrarea germenilor prin peretele intestinal fără efracția acestuia) și ultima posibilitate, neclară, prin care este posibilă contaminarea peritoneului de la o infecție urinară (când același germen și cu aceeași antibiogramă se găsesc în peritoneu și în urină). Afectarea peritoneală este facilitată de diminuarea mecanismelor de apărare ale gazdei prin prezența unor tare organice
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
insulină la pacienții cu T2DM și HTA, sugerând că medicamentele ce cresc fluxul sangvin muscular pot fi adjuvanți importanți ai terapiei persoanelor vârstnice cu T2DM. Semnificația prezenței anticorpilor antiinsulari și anti GAD la persoanele vârstnice slabe cu T2DM este încă neclară, observându-se că spre deosebire de pacienții mai tineri (la care frecvența prezenței acestor anticorpi este similară) posibilitatea ca un pacient vârstnic cu anticorpi anti GAD să necesite insulinoterapie în viitor este mult mai mică (76). Preluarea de glucoză nemediată de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
și nu-și poate efectua singur injecția. Administrarea de insulină la pacienții vârstnici s-a dovedit a se asocia cu creșterea calității vieții, după primele injecții de insulină (48-72 h) pacienții simțindu-se substanțial mai bine. Cauzele acestui efect sunt neclare, fiind sugerate: efectul direct al insulinei pe creier, ameliorare stării de bine datorită efectelor anabolice ale insulinei, corecția rapidă a hiperglicemiei. Insulina se poate administra singură sau în combinație cu medicația orală. Dezavantajele insulinoterapiei la vârstnici sunt reprezentate de: risc
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
coronariană [Saito et al., 1991] (argumente: eficiența ridicată a primei metode, cu mortalitate doar puțin mai ridicată la uremici față de non-uremici, dar și rată mare a restenozărilor în cazul ultimei metode). Stentarea coronariană adaugă și mai multă complexitate acestei ecuații neclare și deja complexe. Angioplastia coronariană (APC) și stentarea arterelor coronariene Există în momentul de față 18 lucrări care raportează rezultatele procedurilor de APC la pacienții cu IRC, dializați sau transplantați renal. Rata de succes imediat este ridicată, 80-90% dintre pacienți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
unei imagini asupra civilizației finlandeze, cu rezervele amintite, însă. Valoarea literară e dată de o afinitate, apetență, a autorului pentru figura de stil, deși, uneori, trebuie să mărturisim că regimul folosirii acesteia ne scapă. De exemplu, utilizează titluri pretențioase și neclare: "caii de schimb", "renul cu colți de sânge", ori "lebăda pe patine", însă mai apoi conținuturile sunt terne - în cazul ultimul titlu, de pildă, reproduce ce le-a transmis ambasadorilor din Finlanda președintele Consiliului Nordic. Cititorul resimte nevoia a cel
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
aspecte ale civilizației finlandeze decât cele etern bătătorite în comunism. Cu toate acestea, Finlanda nu este, neapărat, populară; liberul acces la informație din ultimele două decenii și jumătate trezind curiozitatea românilor pentru multe alte culturi; cea finlandeză rămâne, ca întotdeauna, neclară pentru noi, neconturată. 3.3. Receptarea după 1989 3.3.1. Observator cultural - un adevărat observator al culturii finlandeze Publicația "Observator cultural" constituie unul dintre cele mai bogate izvoare de receptare a literaturii și culturii finlandeze în România. Multe aspecte
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
motivației studenților de a studia limba română a fost acela că nu neaparat literatura sau limba în sine îi atrage, ci mai degrabă posibilitatea de interacțiune cu vorbitori nativi, sportul românesc și, nu în ultimul rând, aspecte oarecum contestate și neclare ale istoriei României. În cele din urmă, diversitatea e factorul cel mai important, iar faptul că limba română se bucură de succes, chiar și unul restrâns, e un fapt pozitiv. Istoric vorbind, rolul și scopul lectoratului a fost acela de
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de bani dinspre buget înspre Biserică sau dinspre enoriași în cutia milei rămâne învăluit într-o nebuloasă. Când sunt întrebați de „partea economică“, șefii BOR reacționează la fel ca patronii de cluburi. E drept, vorba e mai blândă, dar la fel de neclară. De ce o casă de pariuri a scos la joc alegerea Patriarhului e o întrebare care-și poate găsi răspunsul și în paralelismele de mai sus. Maratonul mediatic din ziua votului a respectat perfect tipul de eveniment creat în jurul unui Steaua-Rapid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]