2,425 matches
-
destinație să cucerească lumea, să lupte, să conducă. Orice încercare de a modifica rolurile este considerată în secolul al XIX-lea drept o diversiune, un "atentat", un pericol ce subminează stabilitatea societății, formată de secole, o abatere de la normă, ceva nefiresc. De-a lungul secolelor, în virtutea firii sale modeste, femeia tolerează eternă să marginalizare. Femeia franceză, în general, si Pariziana, în special, efectuează o ruptură în această schemă. Din punct de vedere intelectual, femeile franceze ies în evidență în secolul al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este abordat de filosoful român în contextul discuției despre vocație. Sistemele contemporane de psihologie, între care teoriile lui Pierre Janet, ale lui Jean Piaget nu i se par satisfăcătoare, deoarece folosesc un înțeles necorespunzător al eului și afirmă un raport nefiresc între eu și personalitate. De exemplu, P. Janet consideră că "eul filosofilor (despre care vorbesc filosofii n. C.) este transportat la începutul vieții"189, cu toate că el este o achiziție târzie a dezvoltării psihice individuale. De altminteri, există niște stadii ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
etnopsihologiei. De asemenea, Rădulescu-Motru reconstruiește exemplar în modelul ontologiei umanului 311 și propune o recuperare a filosoficului în condiția sa aporetică, în vremea în care filosofia se exersa și pe calea sa regală, dar propunea și experimente care o apropiau nefiresc de mult de știință (nu am în vedere proiectele de tipul husserlian al filosofiei ca "știință riguroasă", ci pe cele angajate pe temeiuri pozitiviste) sau o supuneau, păgubitor pentru condiția sa, unor ideologii (politice, religioase etc.). Am încercat în lucrarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat pe sârmă/ în livada de vișini.// În locul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
adolescentă, mai vedem câteva cadre care arată că viața merge înainte, imagine cu valuri, SFÂRȘIT. Totul în 2 minute și 20 de secunde. Este un exemplu la limita hilarului de cum deformează cerința propagandistică țesutul narativ cinematografic. Această „iuțire” cu totul nefirească, aglomerare de întâmplări dramatice în unitatea de timp e menită să nu lase filmul cu un final ambiguu. Să înțeleagă tot omul că acela care nu alege calea luptei pline de abnegație cu condițiile dintr-un fund de lume și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și datele din istoria popoarelor vecine" (Constantinescu, 1928, p. 3), și că, "spre deosebire de predecesorii mei, am căutat un alt criteriu de împărțire a materiei, în tendința ce am urmărit de a nu lăsa expunerea evenimentelor prea mult într-o izolare nefirească de istorie universală" (p. 4). În aceeași tradiție integraționistă, S. Lambrino, G. Lazăr și V.P. Arbore (1939) pleacă de la premisa că "Istoria poporului nostru nu s-a desfășurat în mod izolat; ea se împletește cu istoria popoarelor vecine țării noastre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
decât un obiect, ceva insignifiant de care bărbatul, în postura de dominator suprem, se putea dispensa fără nici un regret. Tânăra soție, supusă unui test al virtuții de către propriul soț, este deposedată de copil, dar are o reacție de o pasivitate nefirească pentru o mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă Grizilda și când este deposedată crud de al doilea copil, băiatul care ar fi trebuit să urmeze tatălui la conducerea cetății Saluce. Condiția de victimă a personajului feminin este evidențiată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
353. 795 Ibidem, p. 354. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p. 356. 216 Urmează voii tale; eu te-ascult.”798 Deși admirabilă în acceptarea rolului de soție și de conștientizare permanentă a propriei origini, fără pretenții de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doctorat aici, în 1893, devenind printre primele femei medic de la noi). Era firesc să o intereseze destinul lui Eminescu, îi era la îndemână să-și facă o copie după raportul de autopsie pe care-l caută George Potra dar este nefiresc la acesta să nu ne spună că are de-a face cu arhiva unui medic... și să caute medici în generația lui N.C.Tomescu atunci când se află între alte hârtii. O expertizî grafologică ar fi cât se poate de potrivită
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
doctorat aici, în 1893, devenind printre primele femei medic de la noi). Era firesc să o intereseze destinul lui Eminescu, îi era la îndemână să și facă o copie după raportul de autopsie pe care-l caută George Potra dar este nefiresc la acesta să nu ne spună că are de-a face cu arhiva unui medic... și să caute medici în generația lui N.C.Tomescu atunci când se află între alte hârtii. O expertiză grafologică ar fi cât se poate de potrivită
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe care Gheorghe Eminovici, el însuși grav bolnav, vrea să-l abandoneze în București, chiar la Șuțu. Prin „îngrijirea morală” nu se înțelege strict grija juridică dar se presupune. Oricum ar fi, Gheorghe Eminovici a venit în București și este nefiresc să ne închipuim că nu l-a văzut pe fiul său la sanatoriu. Drumurile îi ședeau în fire, avea prieteni aici și o gazdă oarecum permanentă, de doctorul Șuțu știa, la doctorul Kremnitz fusese chiar împreună cu Titu Maiorescu să se
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cuiva despre intențiile sale pe care pretinde să le impună ca fiind oneste. * „Nu este nimic mai inconsecvent, decît cea mai mare consecvență.” (J.W. Goethe) O „consecvență” Încăpățînată, care nu ține cont de cerințele noilor Împrejurări apărute, creează situații nefirești sau de impas, care impun apoi adoptarea unor atitudini opuse celor susținute cu consecvență. * „De cîte ori n-a murit ceea ce trăiește În tine! Și te mai temi de moarte!” (N. Iorga) Într-adevăr, de cîte ori nu ne omorîm
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
explicit menționat. În mod paradoxal, În pofida faptului că forma logică este suficient de clar definită și i se atribuie un rol fundamental În declanșarea procesului interpretativ, În ce privește forma concretă a formei logice lucrurile nu mai sunt atât de clare (nimic nefiresc, de altfel, având În vedere că este vorba de o abstracțiune mentală, neperceptibilă, poate inexistentă și inventată doar din nevoia de a introduce o verigă necesară În complexul process al interpretării). Să presupunem că cele patru enunțuri au următoarele forme
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
și Biserica cu învățătura ei divină. Ne interesează societatea noastră cu părțile bune sau mai puțin bune, societatea în progres sau în cădere. Istoria omenirii, cu adevărurile ei ne arată, spre a ne convinge în mod neîndoios, că faptele rele, nefirești dărâmă tot ce clădește familia, școala, societatea prin muncă și putere omenească. Și nici nu se poate întâmpla altcum, fiindcă știm că într-un aer viciat omul nu poate trăi multă vreme, pentru că se sufocă. Răul pe care îl face
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu. în același chip, Dumnezeu nu-l împiedică pe om să alunece către patimile trupului și nici nu-l izbăvește de cauzele care le determină pe acestea; nul scapă pe cel care, împotriva firii, s-a lăsat atras de patimi nefirești, răsfățându-le pe acelea și nemaivoind să știe de firea cea rațională.” Drept aceea, dacă vrem să fim izbăviți de cel viclean și să nu fim duși în ispită, să credem în Dumnezeu și să iertăm greșiților noștri. Fiindcă, „de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
celebra nuvelă „Moartea și Busola” (Borges, 1999), punea explicația normalității în funcție de cauza majorității, recurgând la metafora „fântânei nebuniei”, ce tinde să se sustragă realității, cuibărindu-se în adâncurile inconștientului, ca metanoia, astfel încât regulile glisează, sunt schimbate peste noapte în mod nefiresc din nebunie în normalitate, din firesc în nefiresc, contra oricărei logici a bunului-simț. Împăratul din povestea lui Borges rămâne ultimul nebun sănătos într-o lume a sănătoșilor nebuni, aceștia din urmă impunând violent voința lor asupra voinței propriului lor univers
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
explicația normalității în funcție de cauza majorității, recurgând la metafora „fântânei nebuniei”, ce tinde să se sustragă realității, cuibărindu-se în adâncurile inconștientului, ca metanoia, astfel încât regulile glisează, sunt schimbate peste noapte în mod nefiresc din nebunie în normalitate, din firesc în nefiresc, contra oricărei logici a bunului-simț. Împăratul din povestea lui Borges rămâne ultimul nebun sănătos într-o lume a sănătoșilor nebuni, aceștia din urmă impunând violent voința lor asupra voinței propriului lor univers, sfârșitul fiind - din păcate previzibil - cel pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
empiric al bolnavilor cu tulburări psihice. Spre deosebire de limbajul bolnavilor somatici care exprimă suferința acestora, limbajul bolnavilor psihici exprimă atitudinea acestora față de nefirescul transformărilor pe care ei le resimt. Limbajul bolnavilor psihici disimulează, relatează sau elaborează fabulativ ceea ce aceștia simt ca nefiresc în raport cu propria lor persoană. În cazul disimulării, bolnavii caută ca prin cele relatate să ascundă, să mascheze sau cel puțin să estompeze pe cât le este posibil, nefirescul pe care-l resimt ca urmare a unor „transformări” ale persoanei lor. În
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavul nu este atent la ce se petrece în jurul său, indiferent, absent. c) Aprecierea tulburărilor din sfera perceptivă ne pune în evidență următoarele aspecte: - perceperea corectă a realității; - perceperea deformată a realității (iluzii); - acuze perceptive diferite de a căror natură nefirească, anormală, bolnavul este conștient, considerându-le ca atare (dureri, cenestezii, cenestopatii etc.); - perceperea patologică a unor „voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau „mirosuri” etc., fără o sursă sau obiect real exterior, de tipul halucinațiilor. d) Aprecierea unor tulburări în sfera gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
feluri: - stupoarea cu flexibilitate ceroasă, negativism, imobilitate, mutism; - stupoare cu hipertonie musculară cu imobilitate, mutism, hipertonie musculară, poziții bizare; - stupoare negativistă cu imobilitate și mutism, hipertonie musculară. b) Agitația catatonică apare în mișcări, scris, vorbire. Ea are un caracter bizar, nefiresc, este lipsită de unitate, incoerentă, fără un scop (parakinezia, descrisă de Kleist). Din punct de vedere psihopatologic agitația catatonică poate fi: - agitație confuzo-patetică, - hebefrenocatatonia, - agitația impulsivă, - agitația catatonică. Sindroamele halucinator-paranoide Acestea reprezintă un grup de sindroame psihopatologice caracterizate prin tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lumea, cu sistemul de valori al acesteia. Prin conversiune, delirul, aflat până atunci în stare larvată, erupe în exterior găsindu-și „forma” și „tematica” de exprimare. Prin actul de conversiune, bolnavul „ia cunoștiință de sine însuși”, dar într-o manieră nefirească, ireală și, în primul rând, ilogică. Noul său „model de gândire” va fi irațional, neconform cu sistemul de valori, motivat de mobiluri psihopatologice și care-l va deturna de la desfășurarea firească a existenței sale anterioare. Orice act de conversiune este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atît de violent încît vă proiectează peste pietonii care traversează strada în dreapta. Ca o mașină să treacă pe roșu, intrînd în propria mașină care trecea pe verde, asta e oricînd posibil, nu-i așa? Dar ați depășit secunda de teamă nefirească, lucrurile au intrat în normal. Peste cîteva clipe urmează panta. Deodată vă trece prin minte că frînele ar putea ceda. Degeaba, nu vă puteți opri să nu vedeți mașina zdrobindu-se de zidul din curba de jos a drumului. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
reducerea, pe cale analogică, a multora dintre faptele de limbă care sînt excepții de la regulile generale. Voința trebuie să țină cont de uz, căci, dacă limitele uzului sînt depășite în favoarea unor stadii mai vechi ale limbii, se ajunge la un etimologism nefiresc, iar, dacă tendința de a pune ordine și de a realiza simetrie între elementele limbii este exagerată, se deviază în analogism. Influența scrierii și a limbii literare în general asupra vorbirii obișnuite face ca efectele manifestării voinței să se resimtă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sub semnul aceleiași simpatii față de viața de la țară stă și romanul Catrinel, aducând în mediul mahalalei provinciale un personaj pe care autorul îl vrea exemplar ca frumusețe, puritate morală și candoare sufletească. Încercarea nu reușește, și romanul suferă de tezism, nefiresc și caricatural. M. recurge și la experiența sa cazonă, lumea rurală este părăsită în favoarea orașului de provincie. În Târgul mausului, de pildă, frământările mărunte și luptele politice, toate orgoliile și aspirațiile unui „loc în care nu se întâmplă nimic” sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]