20,452 matches
-
ca să încheie un pact de asistență cu un puternic stat vecin, nu numai că nu-l întreabă care a fost rezultatul negociațiunilor ce-a fost însărcinat să ducă, dar îi și ridică prin simplă telegramă calitatea și virtutea de a negocia”. În opinia noastră o cauză importantă care a dus la demiterea lui Titulescu este reprezentată și de anumite animozități personale care existau între acesta și o serie de personalități românești cum ar fi: Carol al II-lea, Gheorghe Tătărăscu, Nicolae
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
în urma unei simple invitații a Austriei, și că funcționarii austrieci, ocupând posturile principale în telegrafia moldovenească, au aplicat prevederile tratatelor, înterpretându-le după propriile lor interese. În 1856, s-a produs însă o schimbare a situației. Dacă în 1854 Austria a negociat direct cu Moldova, încheind convenții cu caracter internațional, fără a consulta puterea suzerană, ea n-a mai procedat la fel în 1856. La 21 ianuarie 1856, reprezentanții Turciei și ai Austriei au semnat o convenție telegrafică. Această convenție, printre alte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de dragoman (creată în 1660). Vremea generalilor viteji trecuse: „la cîrmă veneau acum oameni capabili să mențină Imperiul pe linia de plutire. Ei erau recrutați din patriciatul greco-lavantin [...]. Cultivați, cunoscători ai gîndirii apusene, instruiți în mai multe limbi, capabili să negocieze cu reprezentanții puterilor străine, de care soarta Porții era mereu mai mult condiționată, acești oameni domină viața politică a Imperiului pînă la prăbușirea lui definitivă”. La cumpăna veacurilor XVII și XVIII, resursele otomane erau departe de a se fi epuizat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țarul pravoslavnic, în proclamația adresată moldovenilor: „luptați pentru patrie, pentru cinste și recăpătarea vechilor libertăți și eliberarea voastră și a urmașilor voștri de sub jugul păgînesc”. Condițiile și termenii în care românii aveau să se angajeze în luptă urmau să fie negociați de domnitorii lor. Altfel spus, entuziasmul, afectul, lăsa loc calculului rece politic. Or, după cum se știe, conduita lui Dimitrie Cantemir nu a mai coincis, dintr-un anume moment, cu cea a lui Constantin Brâncoveanu. Pentru cel dintâi, actul de referință
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mari sume de bani, a smuls porunca de a se opri acolo; s-a mutat apoi lângă Urlați, loc care permitea fie contactul cu trupele ruse în drumul domnitorului spre sudul Moldovei, fie retragerea în Transilvania (alternativă pe care o negociase încă din ianuarie 1711); intră în rol de mediator, pentru ca, după Stănilești, să pedepsească pe cei compromiși cu rușii; atacul Brăilei, deci fărâmițarea oastei ruse, îi arătase că aceasta din urmă nu va putea rezista oastei otomane; în 1711, pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
preferat o perioadă de așteptare, întrucât Moldova fusese cucerită fără participarea polonezilor. Ideea trocului româno-polonez a avut, la începutul războiului, o circulație destul de largă. Contele italian Tomatis, aflat în serviciul regelui Poloniei, a sosit la Paris răspândind zvonul că rușii negociau împărțirea Imperiului Otoman pe următoarea bază: Rusia să dobândească Azovul, Taganrogul și libera navigație pe Marea Neagră, iar Polonia să ia Moldova și Muntenia; cum Austria și Prusia se vor opune cedării Principatelor, cea dintâi să anexeze Oltenia și cea de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
atribuia, în august 1771, Rusiei intenția de a lăsa o garnizoană proprie în Principatele independente și unite, în cazul instalării în scaun a unui singur prinț. Desigur, nu se lansa atunci prima dată ideea independenței Principatelor. Între altele, ea fusese negociată și la Niemirov (1737). Semnificativ este că independența separată a celor două Principate alterna sau chiar ceda pasul ideii unirii lor într-un singur stat, idee reluată într-o nouă viziune la începutul anilor ’80, sub forma regatului dacic. Firește
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ofere Porții garanții că Polonia nu va fi împărțită; Poarta, salvată de Austria, se va arunca în brațele ei și îi va da teritoriile promise prin tratatul de subsidii din iulie 1771; Austria să renunțe la teritoriile poloneze și să negocieze cu Polonia chestiunea Zips; Polonia, lăsată pe seama ei, va recădea în anarhie, adică sub supremație rusă; Friedrich al II-lea își va pierde creditul la Constantinopol; în timp ce rușii vor lua teritorii turcești (firește, nu și Principatele) și austriecii vor degaja
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Roche, se ofereau în mai și, respectiv, iulie 1774, pentru postul de consul la Iași, motivând însemnătatea înființării consulatului francez. Presiunea cea mai puternică o exercitau, desigur, mediatorii, îndeosebi Austria. Saint-Priest pretindea să știe, în ianuarie 1774, că prințul Kaunitz negocia la Petersburg, unde i s-ar fi promis o parte din Moldova „convenabilă noilor achiziții în Polonia”, ceea ce pare verosimil dacă avem în vedere că rușii nu s-au opus deschis anexării Bucovinei. În aprilie, Thugut primise ordin să anunțe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moldova și Țara Românească. După cum am văzut, Bem încercase să cumpere neutralitatea lui Omer-Pașa, iar faptul că a intrat în Moldova se explică, printre altele, și prin aceea că acolo, spre deosebire de Țara Românească, nu se aflau trupe otomane. Turcii au negociat nu intrarea lui Bem în Moldova și Țara Românească, ci ieșirea ultimului său detașament din Moldova (comandat de Tuzson). De altfel, încrederea în turci a fost una din marile erori ale emigrației polone în genere, atunci și mai târziu. Acea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
englez, John MacDonald, era primul consilier al șahului, maiorul Hort instruia armata iraniană, Anglia debarca în Iran armament și plătea subsidii. Fapt este că țarul, încurcat în criza orientală, nu dorea un război cu Iranul. Trimiterea lui A. S. Menșikov să negocieze la Teheran i-a făcut pe iranieni să tragă concluzia că rușii sunt slabi și le-a mărit obediența față de englezi. Transcaucazia era gata de răscoală în contra rușilor, prinții gruzini și hanii azerbaidjeni refugiați în Iran îndemnau și ei la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a îngrijorat Austria și Anglia. Pentru a preîntâmpina eventualități nedorite, diplomația țaristă a semnat o nouă convenție, la Londra, care îngăduia unui corp expediționar francez să debarce în Grecia, și a acceptat ca ambasadorii Franței și Angliei la Constantinopol să negocieze cu turcii în chestiunea greacă, dar cu o condiție: Rusia, Anglia și Franța să stabilească în prealabil principiile edificării și granițele statului grec, ceea ce însemna evitarea izolării Petersburgului. Protocolul acelei înțelegeri a fost semnat la 10/12 martie 1829, pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ucis la Teheran) și a prelungirii „războiului sistematic”, rușii ajung la Adrianopol, unde Dibici va aștepta împuterniciții Porții pentru preliminariile de pace. Atunci țarul a alcătuit un comitet secret, în vederea pregătirii tacticii și strategiei politice în baza cărora Rusia să negocieze pacea. Comitetul, compus din Cociubei - președinte, Nesselrode, A. M. Golițân, A. A. Tolstoi, D. V. Dașcov și A. I. Cernîșev, s-a întrunit în prima ședință, la 4/16 septembrie 1829, decizând că nu trebuie distrusă Turcia, menținerea ei fiind mai folositoare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Universitate Societate Modernizare (1995, 2003); Transilvania și aranjamentele europene (1995); Pulsul istoriei în Europa Centrală (1998); Relații Internaționale Contemporane (1998); Căderea României în Balcani (2000); Central Europe Since 1989 (2000); International Studies at the Begining of the 21st Century (2002); Negociind cu Uniunea Europeană (6 volume, 2003 - 2005); Relații Internaționale/Transnaționale (2005, 2007); "Bastoane și Morcovi" Reacordarea clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România (2006); European Negotiations. A Case Study: The Romania's Accession to EU (2006); România și iar România. Note
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
deci factori asupra cărora negociatorii pot avea o anumită influență. Pentru Alain Plantey, deschiderea relațiilor internaționale spre domenii noi nu a presupus doar constatarea creșterii complexității interacțiunilor, ci și reajustarea metodelor clasice europene și internaționale ale diplomației și negocierilor (" A negocia este, deci, cu atât mai util cu cât raporturile internaționale se complică și densitatea lor sporește, riscând să evidențieze mai mult contrastele, să multiplice divergențele, să agraveze disputele").12 Desigur, autorul francez are în vedere înaintarea proceselor caracteristice globalizării, dar
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
amprenta, mai ales la nivelul unor State Membre, până la finalul celei de-a cincea extinderi, pe măsură ce decizia elaborării principiilor, strategiilor și programelor de aplicare a procesului aderării se concretiza, s-a ajuns și la discutarea modalității în care Uniunea Europeană va negocia cu statele candidate. Pentru Statele Membre, negocierile de aderare însemnau o formă semnificativ diferită de alte negocieri ale Uniunii Europene pe scena internațională.27 Statele aspirante la statutul de membru al Uniunii Europene au considerat perioada negocierii ca un proces
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
în negocieri. András Inotai scria că negocierile de aderare aveau loc între "părți cât se poate de neegale"33, acest ne-echilibru datorându-se mai multor factori: Uniunea reprezenta una dintre cele mai puternice grupări economice din lume; întotdeauna Uniunea negocia aderarea cu o singură țară, chiar dacă existau mai multe state care negociau în același timp; pe lângă faptul că toate negocierile de aderare se desfășurau la Bruxelles, statele candidate trebuiau să vină ele întâi cu pozițiile și doar după aceea urma
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
părți cât se poate de neegale"33, acest ne-echilibru datorându-se mai multor factori: Uniunea reprezenta una dintre cele mai puternice grupări economice din lume; întotdeauna Uniunea negocia aderarea cu o singură țară, chiar dacă existau mai multe state care negociau în același timp; pe lângă faptul că toate negocierile de aderare se desfășurau la Bruxelles, statele candidate trebuiau să vină ele întâi cu pozițiile și doar după aceea urma poziția Uniunii Europene etc. Alți autori spun direct că negocierile de aderare
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
de-a cincea "rundă" a avut gradul cel mai ridicat.35 Tot un factor de presiune asupra statului candidat poate fi considerat și procedeul conform căruia "nimic nu este decis până când totul este decis". Altfel spus, chiar dacă un capitol era negociat ("închis provizoriu"), el nu era considerat finalizat până când nu erau negociate toate capitolele, Uniunea Europeană putând solicita redeschiderea /renegocierea unuia sau altuia dintre capitole. Negocierea de aderare la Uniunea Europeană are trei caracteristici fundamentale:36 1.) este un proces de descoperire = cele
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
Tot un factor de presiune asupra statului candidat poate fi considerat și procedeul conform căruia "nimic nu este decis până când totul este decis". Altfel spus, chiar dacă un capitol era negociat ("închis provizoriu"), el nu era considerat finalizat până când nu erau negociate toate capitolele, Uniunea Europeană putând solicita redeschiderea /renegocierea unuia sau altuia dintre capitole. Negocierea de aderare la Uniunea Europeană are trei caracteristici fundamentale:36 1.) este un proces de descoperire = cele două părți se informează reciproc despre ce doresc, ce intenționează, ce
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
depune toate eforturile pentru realizarea tuturor "ajustărilor" necesare în pregătirea internă a țării. Cu solemnitate s-a declarat că "noi suntem gata să ne asumăm și să îndeplinim toate responsabilitățile care ne revin în noua postură de țară candidată care negociază".51 Și se enumerau câteva angajamente concrete: ==> să se procedeze cu bună credință în desfășurarea negocierilor de aderare, pe baza principiilor și procedurilor, așa cum acestea au fost definite de Uniunea Europeană; ==> să se îndeplinească strict prevederile Acordului European și Parteneriatului de
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
fiecărui stat candidat, dar și de tratamentul acordat altor state candidate.70 Proiectul Tratatului de Aderare, redactat de Comisia Europeană împreună cu statul candidat, încorporează rezultatele negocierilor la toate capitolele. România a început pregătirea pentru elaborarea Tratatului de Aderare după ce a negociat "pachetul financiar". La 21 mai 2004, a fost înființat un grup de lucru, în acest sens, condus de Negociatorul Șef. Președinția olandeză a aprobat, în iulie 2004, inițierea redactării proiectului Tratatului de Aderare. Până la mijlocul lunii decembrie 2004, au fost
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
Chiar dacă pretinde a fi un "actor unic", Uniunea Europeană are, în negocieri, structura unui actor multiplu, părțile întregului fiind diferite (de la guvern, până la organizație internațională și societatea civilă). De aceea, subiectul transparenței în negocierile europene este foarte sensibil, fiind el însuși negociat în Uniunea Europeană, la sfârșitul anilor '90 și începutul noului secol.71 Aspectele care au interesat opinia publică, în privința negocierilor europene, se referă la stabilirea agendei, principiilor și regulilor, procedurilor decizionale, normele informale, datele țintă și cadrul temporal al soluțiilor, intervențiile
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
state terțe și negocieri în cadrul organizațiilor internaționale) Urmare a extinderii zonelor de pescuit la 200 mile marine, s-a impus negocierea unor acorduri bi- și multilaterale privind accesul la fondurile de pește din zonele respective. Dreptul de acces a fost negociat cu statele terțe în schimbul unor compensații. Comunitatea participă și la negocierea în cadrul organismelor internaționale sau organizațiilor regionale de pescuit pentru obținerea unor practici raționale și rezonabile în domeniu. Agenda 2000 conține noi orientări vizând modificarea structurală a activității de pescuit
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
tranziție pentru aplicarea Regulamentului CEE 3118/93: Uniunea Europeană a solicitat o perioadă de tranziție pentru aplicarea Regulamentului CEE 3118/93, privind cabotajul rutier. Perioada de tranziție la cabotajul rutier a fost formulată în același mod (3+2 ani) cu cea negociată cu Polonia, Ungaria și Republica Cehă, țări care au cerut la rândul lor tranziții în domeniul transportului rutier. Perioada de tranziție presupune faptul că, în primii trei ani după aderare, transportatorii români nu vor avea acces la piața de transport
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]