2,334 matches
-
apărarea europeană, dar, provocat probabil de o scrisoare din iunie a lui Truman („M-am săturat să le cânt În strună rușilor”), reflecta frustrarea crescândă a americanilor față de dificila Uniune Sovietică. Germanii nu erau singurii Îngrijorați: englezii erau și ei neliniștiți de dorința explicită a americanilor de a scăpa de povara europeană. La Washington, nu toată lumea simpatiza Marea Britanie. La 12 aprilie 1946, vicepreședintele Henry Wallace amintea Într-o cuvântare că „În afară de limba și tradițiile literare comune, nu avem mai multe În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stârnea pasiuni În Europa. Era prea abstractă. Numai britanicii și (În mod oficial) francezii aveau arme nucleare, iar dintre ceilalți nimeni nu Încerca să se Înarmeze, cu excepția unei minorități din clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau ocazional neliniștiți de prezența bazelor militare americane pe teritoriul lor, care i-ar fi pus În pericol În eventualitatea unui război. Dar armele care suscitau Îngrijorare aparțineau superputerilor, iar europenii au conchis, pe bună dreptate, că nu aveau mare influență asupra deciziilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60 reprezenta o epocă de libertate scriitoricească și timide experimente culturale. Totul s-a schimbat Însă după lovitura de stat de la Kremlin din octombrie 1964. Adversarii lui Hrușciov erau iritați de eșecul măsurilor luate, de stilul autocratic, dar mai ales neliniștiți de instabilitatea lui. Poate că primul-secretar nu știa nici el ce era permis și ce nu, dar ceilalți tindeau să Înțeleagă greșit aparenta lui toleranță. Se temeau de posibile greșeli. În câteva luni de la preluarea puterii, noua conducere de la Kremlin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abordare a Estului care viza ceea ce Bahr numea Wandel durch Annäherung - „schimbare prin reconciliere”. Scopul era „depășirea Ialtei” printr-o multitudine de contacte (diplomatice, umane, instituționale) și „normalizarea” relațiilor dintre cele două Germanii și din toată Europa fără a stârni neliniști acasă sau În străinătate. Printr-o acrobație retorică tipică, Brandt a abandonat discret insistența vest-germană asupra ilegitimității Republicii Democrate Germane și condiția ne-negociabilă a reunificării. Bonnul a continuat să afirme unitatea fundamentală a poporului german, dar a recunoscut incontestabila
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu puțin timp Înainte de alegeri, avuseseră loc incidente rasiale. Aceste rezultate erau neglijabile față de ce ceea se petrecea pe continent: PNB nu amenința să câștige un loc În parlament. Însă, cum preocupările sale păreau să reflecte (conform sondajelor de opinie) neliniști generalizate, dreapta conservatoare a reușit să-l Împingă pe Tony Blair spre Înăsprirea măsurilor, și așa nu prea generoase, față de potențialii imigranți și refugiați. Este revelator pentru atmosfera vremii faptul că un guvern al noilor laburiști, care dețineau o covârșitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moța către iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Intim club" (1885-1886), pentru ca în 1893 să expună la Cercul artistic și în 1896 să fie printre membrii fondatori ai Salonului Independeților, alături de I. Angelescu, L. Dolinski, Nicolae Grant, N.S. Petrescu Găină etc., arborând împreună un steag roșu care a neliniștit teribil autoritățile. În 1897, participă la înființarea societății artistice "Ileana", iar în 1900 desenează coperta primului număr al revistei omonime și îi sunt reproduse câteva hors textes. La această dată Luchian beneficiază deja de recunoașterea colegilor de generație, apărând deja
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mă cu ei?” „Cum adică unde vin?”. Văzând că feciorul nu pricepe, zice: „Adică da! exclamă... liniștit deodată. Treci cu ei Încoa’ să cadă salcâmul peste ei.” În felul acesta răspunde el celui lipsit de judecată. Când Cocoșilă se arată neliniștit În legătură cu legionarii, Moromete dă același răspuns, reflexiv și ironic. „Fugi, măi, de aici! Dă-i În măsa de legionari.” Moromete are, fără Îndoială, admirabile trăsături de caracter, dar trebuie subliniat faptul că el nu este dispus Întotdeauna de a sări
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pronunță un nume necunoscut, cel al lui Agamemnon Dandanache. Cațavencu face scandal, dar oamenii lui Pristanda, la ordinul lui Tipătescu, Îl temperează. Întrunirea publică se Încheie cu huiduieli. Conflictul se stinge Într-un anumit fel, dar Zoe și Tipătescu sunt neliniștiți În actul al IV-lea. Nimeni nu știe unde este Cațavencu. Între timp, spectatorul află adevărata identitate a lui Dandanache, care a reușit să capete un „colegiu” elecoral tot printrun șantaj, asemănător cu cel al lui Nae Cațavencu, atâta doar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]