2,868 matches
-
fi observat. Nu contează. Mie tot mi-a trecut. Nu te bucuri pentru mine? Nu mai sunt o cârpă! —Ei, sigur că mă bucur. Doar că sunt surprinsă. Dar nu eram deloc bucuroasă. Nu mă simțeam în largul meu. Eram neliniștită. Și nedumerită. întâi promovarea, iar acum asta. Eu și Brigit semănaserăm întotdeauna. în afara atitudinii pe care o aveam referitor la carieră - cu alte cuvinte, Brigit avea o atitudine - reacțiile pe care le aveam față de evenimentele vieții erau mereu aproape identice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie ceva mai mult de-atât. —Ce vrei? Să vină un mesager celest cu o trâmbiță care să-ți spună că te-ai îndrăgostit de el? m-a întrebat Brigit cu răutate. — Ia-o-ncet, Brigit, i-am spus eu neliniștită. Doar fiindcă Josie a întârziat cu telefonul, nu e nevoie să mă umilești fiindcă nu simt ce trebuie pentru Luke. Dacă arată ca o rață, merge ca o rață, măcăne ca o rață, atunci sunt șanse mari să fie chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-ar place să știu ce s-a întâmplat. Îți povestesc după ce mă ajuți să-mi aranjez puțin perna. spuse Cristi ridicându-se cu greu în șezut. Am încercat singur mai devreme dar n-am reușit. Ce faci? se arătă neliniștit Traian. Nu te ridica, lasă-mă pe mine! Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi. Nu se întâmplă nimic. După ce îi aranjă perna sub spinare, Traian arătă spre punga de hârtie pe care o adusese cu el: Tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă Cristian, privind în direcția de unde credea el că urma să vină bestia. Nu îndrăznea să își spună îndoiala cu glas tare dar stătea cu inima îndoită. Timpul trecea și norul de ceață nu se vedea printre copaci. Calistrat devenise neliniștit, se plimba în sus și în jos, fără a se îndepărta însă mai mult de câțiva pași, bătând nervos din picior. S-a întâmplat ceva, îi spuse el inspectorului, ar fi trebuit să fie deja aici. Cristian dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vreau să spun, chestia asta cu nemurirea. Avem un copil, sper că îți aduci aminte. Da, un băiat. Și? Îți amintești cum râdea Calistrat de tine? Ce-l așteaptă? Ce va fi el, un domniț? De unde știi asta? întrebă Ileana neliniștită. Eram de față când vă certați amândoi. Nu puteai să auzi discuția dintre noi. Ba bine că nu. V-am auzit perfect. Hm! spuse Ileana gânditoare. Deci, așa stau lucrurile, treaba asta nu face decât să-mi întărească convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O lumină orbitoare îl înconjura din toate părțile. Deși nu vedea nimic, din cauza razelor orbitoare, știa că nu mai e singur. Mai multe entități se aflau acolo, lângă el. N-a sosit încă vremea! spuse o voce puternică. Se simțea neliniștit pentru că nu înțelegea ce se întâmplă. Urechile nu percepuseră nici un sunet, glasul îi răsunase direct în minte. Trebuie să te întorci! continuă vocea. Mai ai încă de lucru, mai târziu ai să revii aici, printre noi. Atât. Începu imediat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care era cât de cât solidă, a devenit un fel de câmp de bătălie. La un moment dat, din cauza cutremurelor pe care le provocase Ghiță, devenise șubredă. Bieții părinți nu știau ce să facă; nu cunoșteau cauza și erau foarte neliniștiți În privința aceasta. I-au pus și sârmă În nas. Toate acestea ni le-au spus la telefon și, musai, trebuia sa venim să ne sfătuim ce să facem cu porcul, dacă era cazul să-l sacrificăm sau nu. Până să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sat. Mi-am șters fața de apă și printre degete am zărit un fulger care a albit totul în jur, fără zgomot, fără să se repeadă în pomi sau în iarbă. Acum eram într-o cocină, unde un porc guița neliniștit. Nu mă-ntrebam cum și când ajunsesem acolo. Mai fusesem în acel loc sau poate că visasem cândva ce-o să mi se întâmple. M-am apropiat de acel animal și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de prezența ei nebănuită. Mă minunez și eu de cumințenia voastră. Te felicit, Andrei! Foarte frumos ai vorbit și apreciez mult cunoștințele tale și seriozitatea manifestată. Am venit puțin speriată, să știți. Am primit vreo două-trei telefoane de la unii părinți neliniștiți... Corect era să le spuneți că mai aveți... activități școlare peste program. Gata pentru azi! Mergeți cuminți la casele voastre. Eu vă mulțumesc pentru felul organizat în care ați venit și ați discutat! Și... nu uitați! Este bine să luați
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și-i cere iertare, i-am spus Mihaelei. Ai făgăduit. Ea coborî la mal, își trase ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce faci? Ce faci? ― Vreau s-o sărut. Spunând acestea se aplecă adânc și puse buzele pe apa neliniștită. ― E sărată? am întrebat-o surâzând. ― O-ho, făcu Mihaela cu un gest plin de gingășie. Să știi că mi-ar fi displăcut dacă noua mea prietenă marea era... nesărată... Am hohotit din nou. Doamne, nici într-un an n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am spus răspicat, o fac pentru tine. Numai pentru o singură ființă de pe pămînt! ― Pentru mine! exclamă Mihaela cu glasul alterat. Mă privi lung, mirată, ca o făptură cu însușiri supraomenești. Ochii ei aveau priviri atât de rugătoare, atât de neliniștite! Se prăbuși inertă într-un fotoliu și acolo izbucni în hohot sfâșietor de plâns. ― Aimée, ce înseamnă asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ― Aimée, Aimée! repetă ea mașinal printre suspine. De când nu te-am mai auzit spunîndu-mi așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca orbii. Pe unele nu le-ați deslușit niciodată. Le-au ascuns. Nu vi le-au mai arătat pe urmă și, zece ani la rând, v-ați amintit zi de zi de un obiect moale, călduț. Dar nu sunteți decât neliniștită, căci nici nu l-ați văzut. Pe asta se bazează și metoda mea. Are o voce caldă. — Haideți să fim prieteni - îmi mai spune, apoi mă leagă cu niște curele de mâini. Scoate un batic negru din buzunar și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și am devenit hidos. De aceea, și trebuie să mă izolez. Și am să încerc. Voi începe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit mă fac, asta vreau, asta mi se potrivește mie! Mă rog, acestea toate sunt doar gânduri, gânduri proprii, pe care am să le pun eu, odată și odată, în practică. Însă, despre asta, nimic n-am să-i vorbesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă și amintirea se șterge, apare așteptarea altui nor. În schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să se simtă vreo clipă neliniștit. Romanticul e un braconier care nu prea știe ce caută. Tânjește după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parțial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sete. Dan ia dintr-un teanc de ziare, puse la dispoziția clienților localului, unul care a titrat cu litere mari, de o șchioapă, pe prima pagină: "Angoasă seismică". Primul cutremur mai puternic ar putea șterge California de pe hartă, zic seismologii, neliniștiți, căci, după o acalmie de două secole, tensiunile din falia San Andreas, răspunzătoare de cutremurele de pe coasta estică a Pacificului, cresc. Ultimul cutremur, cel din ianuarie, fi fost "o supapă norocoasă". Nietzsche îi sfida pe filosofi, chemîndu-i să-și ridice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn simți cum șocul îl străbătu pe Ashargin. - Foarte bine, zise. - Prințe, zise Nirena cu aceeași voce îngrijorată, părea foarte grăbit. Gosseyn dădu din cap singur. Se simțea excitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sau disperată să nu ți se fi întîmplat ceva rău. Plănuiam cum să procedez în fiecare din posibilitățile închipuite. M-aș fi omorât; sau de ar fi trebuit să te pedepsesc, m-aș fi dat primului venit. Viky mă vedea neliniștită și încerca să mă potolească: "Ești nebună, dragă, a întîrziat poate pentru că a avut treabă". Vorbă plată, pentru că ea nu mă putea înțelege, pentru că nu iubea sau pentru că avea o fire mai potolită. Întotdeauna, la urmă, se vedea că ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-și prețuiască cumva propriul ei temperament. Atunci când m-a găsit pe mine, transformarea nu i-a fost prea mare, n-a făcut decât să-și examineze mai clar caracterul și să extragă, sub influența mea, orgoliu. Firea ei mereu neliniștită nu o dusese la constante preocupări funebre, ca pe mine. Nu întorcea în toate chipurile ideea morții și a zădărniciei fiecărui gest, dar imediat ce i-am sugerat o mie de catastrofe, s-a simțit ca în elementul ei. Deseori i-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu plânsul, peste trupul neînsuflețit al lui Hanbei. Nu-și împreuna mâinile, nu se ruga, dar rugile sale către răposat erau nesfârșite. Kanbei, care aflase despre starea lui Hanbei de la fiul său, tocmai sosise. Am ajuns prea târziu? întrebă el, neliniștit, șchiopătând cât putea de repede. Îl văzu pe Hideyoshi, așezat lângă pat, cu ochii roșii, și trupul rece, fără viață, al lui Hanbei. Kanbei se așeză cu un geamăt adânc, ca și cum i-ar fi fost zdrobite trupul și sufletul. Rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simțea până și în gravitatea tatălui său și se considera extrem de norocos. Kanbei își luă toiagul și porni, șchiopătând, spre cazărmi. Dar, în loc de a intra în tabără, păru să-și continue drumul singur în josul muntelui, iar însoțitorii lui îl întrebară, neliniștiți, unde se ducea. — La poale, răspunse simplu Kanbei și, cu toate că se sprijinea în baston, începu să coboare cărarea în pantă, cu pas aproape vioi. Cei care-l însoțiseră, Mori Tahei și Kuriyama Zensuke, coborâră pe urmele lui. — Stăpâne! strigă Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar seniorul stătea în șa, profilându-se pe cerul înstelat. Observând că, pentru moment, n-avea de gând să pornească, generalii din jur, îmbrăcați în armuri scânteietoare - și lungile șiruri de oameni împlătoșați, steaguri și cai din urma lui - așteptau, neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, în sfârșit, un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldații se îmbulziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că mintea îi lucra cu toată viteza, iar vasele de sânge îi erau atât de tensionate, încât nu mai aveau mult până să plesnească. În timp ce priveau trupele lui Genemon trecând prin apa râului Katsura, oamenii rămași se simțeau tot mai neliniștiți. Mitsuhide încălecă la loc și, unul după altul, cei de sub comanda lui îi urmară exemplul. — Transmiteți ordinele. Aveți grijă ca nimănui să nu-i scape nici un cuvânt. Unul dintre comandanții de lângă Mitsuhide își puse mâinile pâlnie la gură și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cam îndârjită pe față, iar Sebei stătea posomorât. Arșița apăsătoare a verii le sporea nemulțumirea. De-acum, anotimpul ploios ar fi trebuit să se apropie de sfârșit, dar atmosfera era din ce în ce mai uscată. Pe cer, norii se mișcau încoace și-ncolo, neliniștiți, parcă reflectând starea națiunii. Din când în când, soarele răzbătea printre nori, cu o strălucire intensă care era de ajuns cât să facă pe cineva să ardă de febră. Ce căldură, Sebei, comentă Ukon. — Da, și nu bate pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]