2,429 matches
-
din plăcerea pentru pasele iscusite, pentru fentele savuroase, pentru atacurile neașteptate și parările abile ale scrimei amoroase, flirtul sfârșește uneori prin a deveni un duel dramatic, în care unul dintre adversari, rănit de moarte, îl vede pe celălalt îndepărtându-se nepăsător, mulțumit de a fi învins, fără să-i pese de roadele victoriei". Cu siguranță, avem a face aici cu o metaforă. Pe cât erau moraliștii de siguri că flirtul reprezenta o boală morală și fizică, aducătoare de degenerescență, pe atât se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Necazul este că Bab, prea timidă, prea tânără, de familie bună, nu îndrăznește să-și declare sentimentele, în vreme ce tânărul, în ceea ce-l privește, cultivă o atitudine ambiguă. Când îi dă lui Bab mici semnale încurajatoare, când se arată "rece, arogant, nepăsător". La petrecerile-surpriză, se întâmplă uneori să danseze cu ea un tangou foarte strâns, ținându-i mâna în a sa, dar se și joacă cu ea: o privește drept în ochi, face un pas spre ea ca și cum ar intenționa s-o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înșiși misiunea de salvare (adevăratul Reagan va traduce în realitate fantezia de a-i ataca pe inamicii arabi în bombardarea Libiei, în 1986). Filmul, așadar, redă în mod fals un mesaj conform căruia guvernul conservator în funcție este incompetent și nepăsător (în cazul în speță aceasta fiind aproximativ adevărat). Mai mult decît atît, fanteziile de dreapta în mod constant îi reprezintă pe militari ca pe o adunătură de cîrpaci care sînt permanent manipulați de adolescenții care reușesc să fure informații cruciale
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a poruncit să rămînă mereu diferiți, să stea deoparte față de celelalte seminții. Respectînd cele cerute de el, evreii s-au impregnat cu caracterul lui, un caracter de minoritar, de paria, au spus unii, supus unui tiran interior (scopul, idealul) și nepăsător la trăirea mulțimilor compacte, fără teama de a merge pînă la un conflict cînd e necesar. Cu alte cuvinte, le-a făurit psihologia unei minorități active care este și cea a unui conducător, tot așa cum psihologia unui conducător trebuie să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din nord impresia că nimic nu-l poate descuraja, este de un tragism uluitor. E ca și cum partenerul de joc a devenit însăși moartea, în fața căreia nimeni nu poate să câștige. La fel ca în visul lui Drogo Angustina se „joacă” nepăsător cu moartea, care, în cele din urmă, îl prinde în mrejele ei. Un al treilea moment în care speranțele lui Drogo și ale celor din fortăreață legate de declanșarea războiului este atunci când „cei din nord” încep să construiască o șosea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pe care le posedă și sunt insuficiente cerințelor jocului. Unii depun un efort deosebit de intens într-un timp relativ scurt, ceea ce determină apariția oboselii și chiar a fenomenului de sufocare, unii prezintă stări emoționale deosebite, în timp ce alții se manifestă mai nepăsători față de rezultat. Aceste situații frecvente grupelor eterogene de începători cer din partea profesorului cunoașterea perfectă a colectivului, aprecierea rapidă a situației și intervenții prompte pentru a determina realizarea scopului urmărit prin folosirea jocului respectiv, pentru a preîntâmpina unele efecte negative ce
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
cu una după ceafă, căci Geronimo obișnuia să spună că "glumele se fac cu copiii, nu cu sfinții". Șopârlele țâșneau când nici nu te-așteptai din tufișuri și traversau cărarea. Câte una, șovăielnică, poposea pe o piatră, dar Giandomenico rămânea nepăsător, nu culegea pietre să le țintească, până și praștia rămăsese în buzunar. Bărbații, mulțumiți de cumpărăturile făcute și voioși din pricina vinului băut, nu-l luau în seamă pe băiat, povesteau snoave, făceau fel de fel de planuri și când și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și până la ce punct, în stare să stea departe de comunitate și să trăiască singuratic printre cărți. Studia douăsprezece ore pe zi, uneori vorbea de unul singur în timp ce se plimba pe coridoarele mânăstirii sau ducea câte un dumicat la gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori până-n asfințit, fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar scăpa de sub control. Acel Campanella, atunci când stă de vorbă cu confrații, se face ascultat, nu-i scapă din vedere nimic, discută prin argumente pro și contra. Adesea îi ies din gură și erezii, iar un Stareț nu poate rămâne nepăsător la așa ceva. Numai că trebuia să dea ochii cu acel binecuvântat stăpân și baron care făcea atât de multe pentru mânăstire, trimițând saci de făină și de legume, claponi, miei, putini de brânză. În afară de asta, Baronul trimitea adesea trăsura ca să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai puțin unii au sfârșit pe rug. N-o să fie cazul în ce mă privește, fii sigur de asta. Tommaso luă în calcul și bănuiala că Abraham ar fi putut să fie o iscoadă a Inchiziției pe lângă mânăstire; prea era nepăsător la amenințări și eventualitatea, de fapt terifiantă, de a cădea în ghearele acelor preoți tari de ureche și răuvoitori. Poate că ar fi trebuit să fie atent, căci mai devreme sau mai târziu ar fi dat de necaz și, prins
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lor de a se ponosi și a face glume unul pe seama altuia, de a fi cruzi și de a se aștepta la tot ce e mai rău. Povestirea lui Tommaso îi cucerise pe cei de față, până și pe cei nepăsători și sceptici, care acum erau impresionați de acea reînviere a unei realități "de neimaginat și de necrezut", după cum se pronunțase grăsanul omnivor. Din acel moment Tommaso ar fi putut să agrementeze cu glume și chiar cu născociri faptele, și tot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lucru i se păruse îmbătrânit și prăpădit, fierăstruit de ciocănitoarele din pădurea satului care, în anumite perioade ale anului, ciuguleau fără contenire. Ținutul său se obișnuise cu durerea, cu boala, cu mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci cu mușcate, o coroană de ardei atârnată la uscat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
orbește la asemenea fărădelegi? Le dau cumva opiu sau atât de înfricoșați sunt că nu mai bagă de seamă ce săvârșesc? Sau au ales anume niște monștrii, niște sadici? Nu erau mai prejos nici judecătorii, asistând din fotoliile lor comode, nepăsători la ceea ce se petrecea între o lovită de cravașă și alta, între o întrebare și o amenințare. Mai ales acel Giovanni Sanchez de Luna, ce se uita la el pieziș, cu viclenie și încruntat în răutatea lui fără margini. Se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
noi știe ce se petrece la țară în această privință. În asemenea condițiuni nu există comună rurală, și când văd oameni cari cu mândrie gândesc că au făcut ceva când au vorbit despre les droits de l’homme și stau nepăsători față cu o asemenea stare de lucruri, atunci să mi permiteți să le tăgăduiesc sau amorul de țară, sau înțelegerea politică a cerințelor unei societăți.<ref id=”1”>Ibidem, p. 1887. </ref> Vizionare, notațiile lui P.P. Carp anticipează viitorul ce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
observației, gracilă și puternică, în același timp. Citind acest text, m-am gândit că nu e întâmplătoare această întâlnire, pe calea literelor, cu Ana Blandiana. Le unește un specific interior, o finețe a firii, peste care privitorul nu poate trece nepăsător. Tematica îi facilitează autoarei accesul în lumea atât de generoasă, atât de complicată, atât de fără margini, a poeziei. Vorbind despre Ana Blandiana, despre poetica acesteia, Alina-Iuliana Popescu se referă, de fapt, la limbajul poetic în integralitatea lui. Ne readuce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", scandau, răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
derapaje a căror cauză, el, desigur, o cunoaște. Ca să-l parafrazăm pe Bergson, am putea spune că sursa râsului este, în acest caz, „eroarea placată pe viu”..., iar spectatorul se veselește văzând erorile personajului și le taxează cu râsul său nepăsător, chiar crud. Fiindcă spectatorul știe sau are măcar sentimentul că derapajele acestea nu vor avea niciodată consecințe grave, funeste. Că totul se va aranja până la urmă... că greșeala va fi îndreptată. Durerea e aici trecătoare, zbuciumul nu ține mult, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
formând un spațiu aparte cu deschideri spre înțelegerea și aprofundarea actului poetic. De pildă, când este analizată poezia Ninei Cassian, comentariul devine poezie pe marginea poeziei: "Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge"". Analiza poeziei feminine este subtilă, ea urmărește în paralel cu analiza textului un portret psihologic; în cazul Ninei Cassian aproape că realizează o fișă psihanalitică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile, suflul emoțional, o anume trăire senzorială
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vârstă bucuroasă de zăpadă/ cu frigul convertit ornamental,/ abur de aur, fastuos apel,/ netemător de unda nomadă." Poeta este încă departe de iubire, ca de Styx. Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge". Piese reprezentative: I. "Roman..." o posibilă "biografie a iubirii". Imaginea mării ca peisaj al iubirii, lupta cu sentimentele ca un înot adânc pe țărmurile erotice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nivelurile,/ Dumnezeu este deznădăjduit,/ Mă uit în ochii lui goi și mă pierd în ei./ El alunecă vâjâind în prăpastiile morților mele" ("Prieteni"). În dosul acestor măști se află o lume tristă, pe care poetul o descoperă, dar se vrea nepăsător, precum în poemul "Norii": "Curge lumea pe deasupra mea?/ Așa privind în sus/ Am străbătut cea mai mare parte/ din ea.". "Tehnica scamatorului" care scoate obiecte imprevizibile în volumul "Tușiți" este înlocuită cu tonul reținut și crește relativ doza de ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
metafizică, care este cea ce mă trimite la ideea că solidaritatea dintre oameni face ca fiecare să fie coresponsabil de nedreptățile comise În lume În prezența sa, la care fie că nu participă, fie că le ignoră, nu poate „trece” nepăsător pe lângă ele; acest tip de vinovăție este, În final, tot o problemă de conștiință filosofică. Comparând păcatul cu vinovăția, constatăm următoarele: aă În cazul vinovăției, ideile, intențiile și actele noastre nu pot fi separate de conștiința morală; bă În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acei învinși, pe veci pierduți...” și, respectiv, ” O, genii întristate care mor”. în fine, similitudinile pot fi extinse comparînd versul 4 din „Vobiscum” („Și de nimic, pe lume, nu tresar”) cu versul 2 din „Cu voi...”, „Pierdut să te retragi nepăsător”, amîndouă concluzive și, aparent, dintr-un gen de hotărîri comun cu cel din „Glossa” lui Eminescu: „Tu rămîi la toate rece”. Asemănările menționate nu estompează complet diferențele dintre cele două poeme. „Vobiscum” e mai personal și are o dicție mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deși - surprinzător - unele nedumeresc. Amatorii de subtilități au răsucit în fel și chip, de pildă, versul „Dormea întors amorul meu de plumb”. Evident, aceasta nu înseamnă dormea cu fața în jos, supărat, ci dormea adînc, profund („somn de plumb”), zăcea nepăsător. De ce „întors” și nu „neîntors”? Dintr-un motiv banal. Pentru că primul cuvînt era curent, iar al doilea - rar în limbajul de la începutul secolului XX. Dovadă: nici Șăineanu și nici Candrea nu-l înregistrează.24)La nu puțini li se pare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Gratie și Palamon”, în Viața Romînească, 8, vol.31, 1913, p. 88: „Pe sub sprîncenele lui stufoase, călugărul privea rostogolirea rară și măreață de pe Arșiță, clădăraia din ce în ce mai înaltă a munților din față și toată uriașa revărsare a codrilor, ca un stăpîn nepăsător și sătul. Nici un fior, nici o descumpănire în el”. Cu totul diferită e reacția tovarășului său de drum, om tînăr și curios. 14. Opere, p. 50. 15. Ibidem, p. 83. 16. Ibidem, p. 110. 17. Ibidem, p. 104. 18. Ibidem, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]