3,943 matches
-
un fel de tiară nepretențioasă a celor din clasa ei socială. Clarissa Nu-știu-cum. Arunc o privire pe foaia cu biografiile lor prescurtate și constat că Clarissa e licențiată În „studii moderne“ la Universitatea din Peterborough. Aranjament clar. Trebuie că e nepoata vreunuia dintre directori. Nu ajungi la EMF cu o astfel de diplomă decât dacă ești rudă de sânge cu Bill Gates. Fata de lângă ea pare mai interesantă. Născută și crescută În Sri Lanka, dar educată la pensionul Cheltenham Ladies și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aibă. (Am rîs În sinea mea, acum Încrezător că eroarea aceasta absurdă avea să fie curînd Îndreptată.) Unde au avut loc crimele astea? — În Estrella de Mar. La vila familiei Hollinger. Și cine erau victimele? — Domnul Hollinger, nevasta lui și nepoata lor. De asemenea, o tînără servitoare și secretarul. — E o nebunie, am decretat, luîndu-i servietele din mîini Înainte de-a mai apuca să le cîntărească din nou. De ce-ar vrea Frank să-i omoare? Lasă-mă să mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să plecăm. Îmi imaginez că e o tensiune cumplită pentru tine. — N-am nimic. Mă bucur că m-ai adus aici. (Mi-am apăsat palma pe balustrada de piatră, Încercînd să simt fierbințeala focului.) Spune-mi despre ceilalți - menajera și nepoata. Era și un secretar? — Roger Sansom, da. Un ins cumsecade, lucra cu ei de niște ani - le era aproape ca un fiu. Unde au fost găsiți? — La etajul Întîi. Fiecare În dormitorul lui. — Și nu-i puțintel cam ciudat? Incendiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
genul de tragedie care aduce lumea laolaltă. Estrella de Mar e mult mai intimă după toate astea. Continuau să sosească persoane În doliu; se aduna un public de dimensiuni notabile pentru o minoră localnică. Trupurile soților Hollinger și cel al nepoatei lor, Anne, Împreună cu al secretarului, Roger Sansom, fuseseră trimise cu avionul În Anglia și presupuneam că cei adunați la Înmormîntarea cameristei suedeze veniseră să omagieze toate cele cinci victime ale incendiului. Imediat În spatele zidului Înalt Începea cimitirul catolic, un vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Serios? Ciudat rendez-vous. Oarecum macabru. Nu prea are de ales - el zace sub o piatră de mormînt. A murit acum un an de la un soi nou de malarie luată de prin Java. — Dureros... Era apropiată de soții Hollinger? — Doar de nepoata lor și de Bibi Jansen. (Crawford aruncă o privire prin poartă către cimitirul protestant, unde groparii Își Încărcau cazmalele În cărucior.) Păcat de Bibi. Totuși... O să-ți placă de Paula. Femeia medic tipică - În aparență calmă și eficientă, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a fost Ioana d’Arc pentru ostășimea engleză. — Așa ceva. Deși nu m-am imaginat niciodată În postura Ioanei d’Arc. N-aud destule voci. — Și soții Hollinger? I-ai tratat și pe ei? Nu, dar eram prietenă bună cu Anne, nepoata lor, și am ajutat-o Într-un moment greu, cînd a luat o supradoză. Aceeași poveste cu-a lui Bibi Jansen. A stat În comă patru zile, aproape să dea colțul. Supradozele de heroină blochează sistemul respirator, chestie care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
grătarul de fier erau fîșii de pînză pîrjolite; cenușa fusese cernută și studiată cu atenție de criminaliști. Urmărindu-mă Îndeaproape, Cabrera continuă: — Totul e pregătit. Oaspeții sînt ocupați cu petrecerea lor de afară, nerăbdători să bea ultima șampanie. Soții Hollinger, nepoata lor, Anne, camerista suedeză și secretarul, domnul Sansom, s-au retras În camerele lor, unde e mai liniște. Incendiatorul Își ia sticla cu restul de benzină și eter și toarnă pe un covoraș pe care l-a pus În șemineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așa ceva. Sistemul de aer condiționat reasamblat... a fost treabă serioasă. Ne-am reîntîlnit cu Cabrera Într-o cameră aflată de cealaltă parte a palierului. Ușa dispăruse, suptă În văzduhul noptatic de un vîrtej de combustibil În flăcări. — Asta era camera nepoatei, Anne Hollinger, ne explică inspectorul, privind mohorît la carcasa golită de conținut. Continuă să vorbească pe un ton mai coborît; Îi dispăruse aerul de conferențiar la academia de poliție și părea că experiența vizitării acestor Încăperi ale morții Îl secase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Paula. — Arșița era atît de puternică, Încît fata n-a mai avut sorți de scăpare. De vreme ce sistemul de aer condiționat furniza aer rece, toate ferestrele erau bine Închise. Echipa de criminaliști dezasamblase patul, probabil pentru a separa rămășițele carbonizate ale nepoatei de bucățile de saltea. — Unde au găsit-o? am Întrebat. Era Întinsă pe pat? — Nu - și ea tot În baie a murit. Deși nu În jacuzzi. Era așezată pe closet - o postură macabră, semăna cu GÎnditorul lui Rodin. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
puțin din valoare. L-am lăsat pe inspector să-și bage nasul prin sertarele noptierei și mi-am văzut de drum pe podețul de scînduri, În căutarea Paulei. Dormitorul doamnei Hollinger era gol, dar cînd am trecut prin dreptul camerei nepoatei am auzit vocea Paulei de pe terasa de jos. Mă aștepta lîngă mașină, vorbind cu Miguel, care se muncea să deblocheze gurile de evacuare ale piscinei. M-am dus la fereastră și m-am aplecat printre resturile carbonizate ale tendei. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
relaxează“ cu iubita suedeză a lui Andersson, care e gravidă cu nu se știe cine. Cu Hollinger? Cine știe, poate era fertil. Doamna Hollinger Împarte patul cu secretarul, partenerul ei În niște jocuri bizare care implică o pereche de pantofi. Nepoata lor Își bagă-n venă, la baie. Gospodărie serioasă. Mai pe șleau, În casa Hollinger nu domnea decența ireproșabilă. — Nu domnește ea În toată Estrella de Mar, și nici altundeva. Eu n-aș suporta să Înceapă unii să răscolească prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fermecătoare vedetă de cinema. — Asta a fost acum patruzeci de ani. Pe-atunci era o starletă supraevaluată, cu o voce stilată. Alice Hollinger asta care locuia În Estrella de Mar era mai degrabă genul mămos. — Și-n sfîrșit, mai e nepoata, care se uita pentru ultima dată la televizor În timp ce-și băga În venă stînd pe toaletă. Unde-s droguri sînt și traficanți. Ăștia de felul lor devin paranoici cînd le rămîi dator fie și-un bănuț. Îi vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
părea să-l provoace pe fotograf să-i surprindă spiritul febril. Ultima dată o văzusem pe ecranul televizorului din apartamentul lui Frank, zîmbind curajos În fața altui obiectiv. — Interesant personaj..., am spus arătînd către portretul de grup. E fiica soților Hollinger? — Nepoata lor, Anne. (Doamna Shand zîmbi trist, mai mult pentru sine, și atinse rama fotografiei.) A murit Împreună cu ei În incendiu. Era o frumusețe. Ar fi putut ajunge actriță de film — Poate a și fost. Șoferul aștepta lîngă portiera din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar altminteri camera avea o goliciune aproape aseptică, de parcă s-ar fi grăbit s-o sterilizeze după terminarea filmului. Stînd cu spatele la polița căminului, aproape reușeam să vizualizez patul cu așternutul de satin albastru și ursulețul de pluș, ca și pe nepoata soților Hollinger, cu rochia ei de mireasă și sinistrele ei domnișoare de onoare. Mi-am făcut un cadru cu degetele În fața ochilor, Încercînd să mă plasez exact În locul În care stătuse femeia cu camera. Dar În camera asta perspectivele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am dus după ele pe tărîmul acela și le-am adus Înapoi, și-am Încercat să dau cît de cît un sens vieții lor. În cîteva cazuri, asta a Însemnat să mă implic la nivel personal. Cu altele - Bibi și nepoata soților Hollinger - n-am fost decît ghid și consilier. — Anne Hollinger? am Întrebat, strîmbîndu-mă la amintirea dormitorului distrus. Pe ea n-ați adus-o Înapoi, era dependentă de heroină. — Nici vorbă de-așa ceva, spuse Sanger răspicat, parcă aducîndu-i corecții unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
rămâne între noi și el, acolo unde este. Mulțumesc. Vă sunt extrem de recunoscătoare. Și eu la fel. Mai mult decât îți poți imagina. Pentru că mi-ai oferit bucuria pe care nu o mai credeam posibilă. Aceea de a-mi regăsi nepoatele. Acum, dă-mi voi să mă sprijin pe brațul tău și să mergem. Cu cea mai mare plăcere. Când doamna Hagiaturian intră în camera de primire, își îndreaptă imediat privirea spre cele două fetițe numai pistrui și zulufi castanii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Încîntată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcîndu-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tînărul judecător, după atîția ani de cînd locuia aici. Soneria zbîrnîi. Judecătorul răsări În fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mîna! Întîmpină cu vădită bucurie, mirîndu-se el Însuși de exuberanța afișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, Înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o Îmbrățișă pe Marga, rostindu-și Încîntările față de „dulcea ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o Îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel Își plesni fruntea cu palma: - Bine că mi-am adus aminte! umplu din nou paharele, și, ușor nostalgic, rosti: Să ciocnim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din cer, de noua lui viață, căci nu văd de ce, ca ființă a lui Dumnezeu, n-ar avea dreptul și el să se bucure de veșnicie... Învățătorul, adus la conversații despre familie, gîndea melancolic la trecerea timpului, la fiicele și nepoata lui. Ana avea acum 39 de ani, sora ei 35, iar fiica 17, era elevă la un liceu cu internat, În București, pentru că În municipiul-capitală a județului, unde mă aflam, nu exista un asemenea liceu. Era În ultima clasă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se schimbau sub ochii lor. - Bucureștiul e prea departe pentru noi, domnule judecător. Și ea și soțul vin din cînd În cînd, foarte rar; mai merge nevastă-mea cam o dată pe an. Dar au grijă, și ea și soțul, de nepoată, ne-au ajutat s-o vîrÎm la internat; mare lucru! - Viața Își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
plăcea să Întoarcă timpul care a fost, ca pe-o arătură, se simțea stăpîn pe el, singurul teritoriu - timpul - În care opera - era sigur - cu vădită competență, mai ales față de noile generații În care o număra Întîi pe Marga, „răsfățata nepoată a nevestei”, apoi pe mine - cît ar fi ei de școliți, Își spunea - Încurajat de neabătuta noastră atenție, de interesul nostru real. Găsea Însă cui să vorbească și În oraș, sau printre vecini, cu toate opreliștile nescrise, cîte erau (procedînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu seamă că ei Înșiși deveniseră preocupați de preconizata plecare a Anei la oraș, ca și cum urma să se Întîmple unu din cele mai importante evenimente pe plan mondial. Trebuie, spunea soția Învățătorului, cea mai emoționată din toți, ca fiica și nepoata să facă impresie bună soților Pavel pe care nu-i cunoștea și care fuseseră atît de amabili că se oferiseră să le găzduiască, și de asemenea medicului la care Ana se va duce cu judecătorul, poate e un prieten sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dimineață, o doamnă În jur de patruzeci de ani, Îmbrăcată În doliu, bătu la ușa biroului meu, la tribunal, deschise, o poftii Înăuntru, vorbi: - Mă iertați domnule judecător, sunteți domnul... (Îmi rosti numele). Eu confirmai, după care ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mine ori de cîte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumînări și așezai flori la mormîntul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mîngîiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la Întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită În doliu atunci, slabă, plăcută la Înfățișare, cu ochii adînciți În orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios În odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui În seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind acasă și văzînd toate luminile aprinse În apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea În vizită pe nepoată, Marga Popescu, tînăra profesoară de altădată. Era acum În vîrstă, dar o anume știință a vieții o ajuta să Întîrzie ivirea semnelor de amurg. Pleca În Franța. Venise să ne anunțe plecarea. - Cum așa? o Întrebai. - La invitația unor cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]