7,995 matches
-
în București, trăiește acum într-un vagon de muncitori. Nu poate să facă copii. Nu știu de ce-și dorește un copil în condițiile ei. Cine sunt? De ce decid? Marile fericiri le strivim cu deznădejdea. Am putea sa continuăm. Respirăm neputința. O scară. Valori întâmplătoare le ridicăm pe umeri. Vrem să fim verticali, vrem să ucidem ascunsul. De ce ne ascundem visele? - Domnule, dă și mie, să-ți trăiască familia. - Ce vrei să-ți dau? - O țigară, domnu'. - Auzi, câți ani ai
CHIŞTOC DE VIAŢĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366731_a_368060]
-
vinovat... Îmi strigi din brazda : -Nu te teme, Copila, pentru tine m-am rugat Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai ; Lucrează, nu ai vreme ca să stai ! -Părinte al meu, duhovnice și tata, Îngenunchez, mă rog și strig mereu. Tu neputința mea, te rog, o iartă Când mă rânește clopotul cu plânsul sau! Îmi este dor de tine și de clipe sfinte, Prin ține căpătam putere... Aș vrea să fie totul ca-nainte. Nu mai găsesc la nimeni mângâiere. Mai roagă
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
de țara în care s-a născut. Noua ordine mondială a contemporaneității nu i-a adus, iată, decât singurătate și moarte. Cele două lumi în care s-a zbătut să mânânce o pâine umilă l-au lăsat pradă propriei lui neputințe de a lupta contra acestora cu armele murdare ale cinismului și ale urii, două concepte pe care Luca nu le învățase deloc între timp. De fapt, el refuza vehement să-și însușească o asemenea tehnică murdară de a fi din partea
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
din când în când, atât la propriu cât și la figurat. Renunță să îi mai dea vreun sfat ... oricare ar fi, ar fi nepotrivit. Îi pune doar o mână pe umăr exprimându-și dorința de a-l ajuta și totodată neputința și este înțeles. Starea de indecizie are urmări direct asupra lui. Echilibrul fragil dintre rațiune și nebunie are de suferit în străduința lui de a refuza orice gând care să întineze imaginea Ericăi. Astfel de gânduri îl asaltează și nu
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate de timpul nemilos, Cocoșate de veri aride și ierni aspre, Abia le mai aud respirația bolnăvicioasa. Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic. Doar icoane, tablouri cu fețe triste, Moartea ce-și pune pecetea pe pereții caselor, Pe unde suflete-a mai secerat. Totul e tăcere, pustiu, gol, uitare. Unde e satul ce eu l-am lăsat Când dealurile erau verzi
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
oamenii i-arată din când în când disprețul: Purtând făclii îl umplu cu scuipat. Și-o zi e de ajuns Cât de frumoși par anii când sunt tot mai puțini! Ești liber să faci doar ceea ce-ți place chiar dacă neputința, durerea nu-ți dau pace încerci ca de dorinți să fie plini. Eșecul nu-ți mai iese surâzâtor în drum și nici un vis nu are vastitate când vezi că-ntotdeauna faci numai ce se poate înfăptui în clipa de acum
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365640_a_366969]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎNAINTEZ SAU STAU... Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului înaintez sau stau între două necuprinsuri cu neputința de a mă contura alunec înafară într-un cineva care rămâne mereu altcineva pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi înafara inimii e absența neauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul
ÎNAINTEZ SAU STAU... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365660_a_366989]
-
n-am stat două mii de ani cu mâinile în sân, amintirile despre tine, măcar pentru un timp, în memoria apropiaților. Eu? de ce să am așteptări speciale, nu există așa ceva! până la urmă eu cam ce atitudini am avut? Compasiune, milă, regret, neputință , vinovăție chiar, tristeți, poate un tablou de trăiri dureroase în tăceri de o zi, două, trei și acceptarea cu resemnare, altfel cum? altceva ce? tot așa și acum, hai, liniștește-te, sigur e sfâșietor dorul și gândul că nu ne
DANCING QUEEN! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365665_a_366994]
-
Autorului simfonie sublimă a dimineții încărcată de sfințenie cu mirul veșniciei soarele singurul în drept să intervină cu discreție divină în zestrea primordială el suflet în esență tânjește la raiul cel astral înnobilat de pastelul culorilor proiectate în universul lăuntric neputință fără corespondente în lumea pământeană a ființei efemere! Referință Bibliografică: Simfonie sublimă a dimineții / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 681, Anul II, 11 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SIMFONIE SUBLIMĂ A DIMINEŢII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365699_a_367028]
-
să se meargă la biserică pentru a lua binecuvântarea lui Dumnezeu pentru tot anul. Creștinii ortodocși știu că în această zi se citesc rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare, care sunt foarte folositoare pentru purificarea sufletului și tămăduirea trupului de anumite neputințe. Tot în primele zile ale anului, în special în Transilvania, umblă preotul cu crucea pe la casele creștinilor ortodocși, binecuvântându-i pe ei și gospodăriile acestora. Binecuvântarea preotului și stropirea cu apă sfințită sunt un semn de bun augur pentru familia
LA MULŢI ANI, 2014! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365722_a_367051]
-
viață Motto:„Și ce a mai rămas din strălucirea noastră de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici două suflete care se caută etern pentru a se mistui, pentru a arde în neputința acestei deșertăciuni, la fel ca și atunci când eram o stea.”( Sorin Cerin ) Familia e o corabie ce plutește pe “oceanul vieții”, ocean plin de pericole: vânturi potrivnice, furtuni ce se stârnesc din senin, stânci ascunse și periculoase dar, mai ales
FAMILIA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365771_a_367100]
-
Articolele Autorului nu sunt făcută să te fac robul meu să duc a foame de iasomie aroma îmi aduc aminte de jugul dintre noi îți scriu sonete desuete de o vreme sonetele mele au gust de noapte neodihna genunchilor și neputința glasului ca să te strig m-aș retrage mă tem să nu mă jignească pasul timida mea grijă și oblojeala somnului pierdut cât țineam eu la copii!!!!! sonetista ... Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNET 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SONETE CU RĂSUNET 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366124_a_367453]
-
a fi o soluție comodă. Să fim rezultatul războiului Fiarei cu Dumnezeu? Să fim armistițiul în lucru dintre bine și rău? - C. Costin: “Sânt om și toate cele ce sânt omenești n-au cum să-mi fie străine”- și-ntru această “neputință” de a nu fi decât om, prea om, tare ar trebui să ne cerem iertare unii altora pentru toate legile noastre, în numele legii nefericitului nostru CREATOR...” (Omenește, prea omenește) - Filozofia pune ordine în lucrurile lumii. Temele filozofiei s-au amplificat
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
joc, dar în realitate o structură îndelung gândită: „Dacă nu mi-aș uita versurile/ nu aș mai putea scrie/ precum o gamă, doar opt note/ permutându-le în combinații/ dai naștere la un fel de loterie/ a simțurilor/ excitate de neputința primirii ofrandei”. (Îmi dau seama că nu e simplu). Cele opt note sunt clasicele drumuri ale căutării de sine. Iubirea revine cel mai des, așa cum tonica nu lipsește dintr-un acord. Dar revenirea nu e totdeauna ușoară și maestrul care
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
de față, găsim și împlinirea ca pe o încununare a vieții:” Tu dai un sens aparte vieții mele, / Mi-ai dăruit albastru infinit;/ În ochii tăi e-un țărm nemărginit,/ Când te privesc mă’nalț până la stele”. („Sonet II”). Toate neputințele în iubire, teama din primul capitol, se întorc, iată, sub forma unui bumerang, clădite din iubire pură, adevărată, cu credință și încredere: „ Te urmăresc să-mi vindeci neputința,/ De umbra mea nicicând să nu te temi,/ Voi fi mereu acolo
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
țărm nemărginit,/ Când te privesc mă’nalț până la stele”. („Sonet II”). Toate neputințele în iubire, teama din primul capitol, se întorc, iată, sub forma unui bumerang, clădite din iubire pură, adevărată, cu credință și încredere: „ Te urmăresc să-mi vindeci neputința,/ De umbra mea nicicând să nu te temi,/ Voi fi mereu acolo când mă chemi/Și puntea dintre noi va fi credința.” („Sonet VII”). Capitolul trei intitulat „Rondeluri”, iată, un alt gen de poezie, care, ca și sonetele, autoarea are
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
cu dorul dobândirii vieții veșnice. Nu în cele din urmă, vreau să dau mărturie despre iubirea nemărginită pe care o avea față de aproapele, despre durerea acută pe care o resimțea văzând suferința din jur și despre blândețea și înțelegerea față de neputințele semenilor. Mi-au rămas adânc întipărite în minte și în inimă cuvintele sale despre cei care urcau, zi de zi, treptele spre chilia sa de la Mănăstirea Sihăstria: „Ei vin, săracii, aduși de îngerii lor păzitori..., fiecare cu năcazuâ lui..., el
DIALOG DESPRE MARII DUHOVNICI AI ROMÂNIEI CU TEOLOGUL ŞI PUBLICISTUL STELIAN GOMBOŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366106_a_367435]
-
în aspirația spre Absolut și de aceea, iubirea, cel mai nobil dintre toate sentimentele, este de o frumusețe unică în poemele autoarei. Poeta se revoltă împotriva caracterului contradictoriu al vieții noastre. Această dihotomie o răscolește: “Amintirile, grădina fermecată,/ Sunt strigătul neputinței mele/ De a deveni lumină/ Din lumină adevărată” (Istorie). Ea crede că dragostea are putere nemărginită: “Tot plumbul meu din suflet s-ar topi,/ De ți-aș simți pe-aripi de vânt chemarea!” (Desfrunzire). Atingerea absolutului este pentru poetă fericirea
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
a iubi). Ceea ce e cu adevărat remarcabil. Că Alexandra Mihalache a descoperit „Taina unei taine” - este sigur: „În trena lunii visul se ascunse/ Când stele ard pe ramuri de dorinți,/ Lucesc în văi acorduri nepătrunse/ Iar norii se aștern în neputinți.// Se spulberă prin vălul de răcoare/ Miresmele ce curg din infinit,/ Romanțe care capătă culoare/ Rescriu durerea nopții în zenit.// Tulpini de dor se-nalță către soare,/ Luceferi de lumină fremătând,/ În pumni de rouă zace o scrisoare -/ Izvorul meu
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
care am scris-o și am uitat-o dacă nu mi-aș uita versurile nu aș mai putea scrie, precum o gamă, doar opt note permutându-le în combinații dai naștere la un fel de loterie a simțurilor excitate de neputința primirii ofrandei. אֲנִי מוֹדַעַת שֶאֵין זֶה פָּשוּט אֲנִי מוֹדַעַת ש
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
întruchipări ale irealului de dincolo de rațiuni pătrunse ale firescului uman, pentru o clipă pământeană conducând spiritul printre alei ale lumii invizibile ce transcende granițe tangibile ale imaginației limitate de sfârșirea, undeva printre stele, a cugetării lumești... Înlănțuite în zale ale neputinței firii, date a exista într-o permanentă încătușare a ființei în propriul trup biruit fiind, mereu, de către propriile înfrângeri, simțiri ce curg prelung, din ulciorul înclinat al infinitului călătorind prin spațiul multidimensional, în mărginirea acestuia în sinele stăpânitor individual al
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
Maria, Măiastra din Carpați, își are locul pe veșnicie în sufletul Neamului său și în istoria cea adevărată a cântecului românesc, fapt ce nu a depins niciodată de părerea celor ce, încercând să urce artistic, reușesc să coboare ca oameni, neputința fiind uneori greu de învins! (sfârșitul primei părți) ----------------------------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi-Neamț 31 Noiembrie 2013 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - MARIA TĂNASE - REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
este tema de bază. Cu cât construcția ordonată de Marele Rege se ridică, cu atât se scufundă mai mult, „O lume ce pe nesimțite cade”, cum zice Eminescu. Eșecul luptelor duse de Xerxe, având la bază trădarea, dar mai ales neputința de a nivela „Calea luminii”, a dreptății ca echilibru al existenței în propriei conștiință, a dezamăgirii în fața vicleniei istoriei, îl face pe acesta să vadă în orice întreprindere umană o efemeritate, în ciuda faptului că el se află pe un piedestal
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361725_a_363054]
-
în testamentul său, dat nesfârșitului cosmic, onoarea posterității: Copiii noștri, peste veacuri, / Onoare ne vor da, o știm! De fapt , această carte nu putea fi scrisă de cineva care nu știe ce e onoarea). Aceste registre ale îndurerării nu exprimă neputința ființei în fața nenorocului istoriei, retragerea din linia întâi a adevărului, ci, dimpotrivă, tărie de caracter, neînfricare și demnitate. Arderea durerii însoțește credința în trăinicia românească, zădărnicirea celor mici de zile, mari de patimi și speranța redeșteptării naționale. În cartea Marianei
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
cântec O țintă făr greș Nesățiosul pântec Pe cât de meschin totuși Avar din cale afară Când un buchet de lotuși Înseamnă primăvară Te miri dacă mai poate La câte furtuni pomul Ispitele cu toate Îngenunchează omul Zadarnică o scuză De neputințe plină Cu jarul tras pe spuză Și vina fără vină Că nimeni nu mai vinde Permise de noroc Și-n traista cu merinde Doar lipsuri se mai coc Războiul care-l poartă Hazardul, călăreții Cu cei ce cad din soartă
RĂZBOIUL PERPETUU de ION UNTARU în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351798_a_353127]