9,277 matches
-
o impalpabilă ploaie de plumb topit îl făcură să se gândească la numeroasele greșeli pe care le comisese atunci când plănuise ceea ce, la început, părea a fi o obișnuită operațiune de cercetare și capturare. Era evident că recunoscuta sa experiență în nesfârșitul și epuizantul război din Ciad nu-i folosea la nimic, deoarece acel deșert aspru unde luptaseră și unde le lipseau atâtea lucruri putea fi considerat o adevărată grădină în comparație cu pietroasa fortăreață naturală cu care se înfruntau în acele momente. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bunică neglijată de cei din casă, ocupați mereu cu problemele lor, și să aștepți nerăbdătoare să se facă ziuă, să-ți iei lucrul de mînă și scăunelul și să stai la o șuetă cu madam Ionescu la lapte. Sublimă adaptabilitate, nesfîrșitele resurse de confort ale unei specii atît de perfect reglate la nevoile zilnice, Încît nici nu mai știi cine Învinge, cel care Înțelege sau cel care nu Înțelege, și cine este mai liber? țScurt dialog auzit la o coadă: Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta... țexistența În ficțiune ca și alcoolul sau fervoarea mistică aneantizează limitele generatoare de durere cine a zis asta Îmi citesc creierul cu un ochi fără văz felul acesta lejer de a păși Într-un spațiu abstract este de o nesfîrșită tandrețe, nu fac nici un efort nu deschid nici o ușă, nu frîng rezistența unui alt interior ca să aflu, aici nu există Înlăuntru sau afară totul se petrece concomitent e ca o revelație) — ...las-c-așa-i trebuie că s-a Înhăitat cu una tînără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scris temele pe murdar că pe curat știu ei premianții monotoniile ca aceste roți care vin din direcții opuse și nu Înaintează și eu Îmi vîr degetele pe gît floarea numelui tău stă acolo nu vrea să iasă porcării la nesfîrșit expurgații fără rezultat ca-n confesionale campaniile electorale sînt mult mai avantajoase acum călăresc simt că-l călăresc aș putea să alerg așa ca mașina de cusut pînă la terminarea papiotei fără rușine de bărbat de copil de vecini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă, eu mă și vedeam cu nouă kilograme de carne că-mi adusesem toată familia, vă dați seama, rasol de vită și fleică și pulpă — Da luași, că te văzui, ce luași? țnumai Întîmplări Împotriva firii cum ai Înghesui la nesfîrșit un gaz Într-o conductă fisurată și pe de altă parte glumele nesărate, rîzÎnd prostește, pretinzînd că Înțeleg totul, numai cînd li se arată bucățica cea mai bună) — ...că are și ei obligații, de, fo cinci chile la doctor, fo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pot procrea copii cu urechi de pisică numai iubind cu urechile o fată? Era ciudat, dar posibil. Nu toate felurile de a naște le erau cunoscute oamenilor, mai ales celor care semănau cu barmanul, ce umplea de dimineața până seara nesfârșite pahare care se goleau repede, încât parcă propriile gânduri îi erau băute odată cu alcoolul din ele. Dudu surâsese, trăgându-și puțin pe spate capișonul, ca și cum ar fi vrut să arate lumii întregi urechile lui de pisică. O femeie în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
patru. Deodată i se năzări ceva pe duna de vis-à-vis. Era ceva ca o oază, niște copaci, găleți, fântâni, imaginea fiind foarte tulbure, ca atunci când un copil năstrușnic își distruge cu o piatră propria reflecție din apă, creând cercuri concentrice, nesfârșite, neștiind că odată cu dispariția acelui el, din baltă, a murit ceva ce nicicând nu se va mai întoarce. Neștiind că acea imagine era corespondenta clipei respective altundeva și că tot făcând astfel de mici greșeli, își va distruge echilibrul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cineva și-am cam întârziat. Hai. Du-mă pân’ la ușă. Am deschis ușa cu frică. Nimeni acolo. Am respirat ușurat. Bogdan plecă, i-am urmărit ultima secundă de parpalac dispărând în lift și în clipa aceea m-am simțit nesfârșit de singur. Ca niciodată până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am zărit-o, prăfuită, pe bătrâna mea Jackson Randy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Bogdan, poate sperând ca această clipă de neuitat să oprească în sfârșit timpul, așa cum îmi doresc de o viață, sau nici eu nu mai știu eu ce sperând. Mă ridic. Suntem față în față. Ochii săi negri și mari sunt nesfârșiți, iar eu m-am pierdut deja. Și totuși de-aici trebuie să-l apuc, nu din altă parte, pentru că nu am cum. Purtat și îndurerat de imensa lor bunătate, iată, am și intrat înăuntrul lor, iar acum zbor spre Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu din altă parte, pentru că nu am cum. Purtat și îndurerat de imensa lor bunătate, iată, am și intrat înăuntrul lor, iar acum zbor spre Moartea Mea sau Înțelegerea Finală. Acorduri minore, prelungi, tonuri stelare calde și plăcute, armonii galactice nesfârșite îmi mângâie spiritul suferind. Unisonul ritmic a sute de darbouka mă poartă spre o lumină orbitoare. Așa cum bănuiam, este becul de la closetul lui Zappa. Pe Allah, ce mi se întâmplă? Trebuie să-mi revin. Și o și fac, pentru că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atât mai greu de descifrat cu cât este mai simplă - a Orânduirii. Văzu înfățișarea a ceea ce am numit Întreg, situându-se instantaneu în afara oricăror acuze de speculații metafizice - un vagin triplu, stelar, infinit, atât de mare încât înțelese că era nesfârșit, iar oamenii vor fi pentru multă vreme incapabili de a-l numi ori măsura. O vulvă maiestuoasă, ce acoperea o distanță cosmologică revoltător de mare. Un clitoris zerovalent, refringent. O pizdă John Johnsonică. Din ea sosea Lumina, a cărei vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
imposibil de anticipat la o privire din exterior. De-acolo părea o obișnuită clădire neorenascentistă franceză; e-adevărat însă, nu chiar ca una franceză, ci o palidă copie, întrucât ne aflam în Jackson City, nicăieri altundeva. În timp ce tocmai admiram satisfăcut nesfârșitele oglinzi ce păreau că se rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ne cuprinde tuturor sufletele? Și ce nume are forța asta cu desăvârșire străină care ne otrăvește ființele, sugerându-ne multora dintre noi să ne punem mai degrabă capăt zilelor decât să mai acceptăm fie și o clipă prizonieratul în dictatura nesfârșită a vieții? Cine e demonul ăsta necunoscut și cum de a pătruns atât de adânc în lume? De ce nu-l oprește nimeni? Cum de nimeni nu i se opune și cum de nimeni nu-i face față? Ce e el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi scapă. Nu înțeleg și din acest motiv încontrări fioroase îndreptate împotriva acestei proiecții nesfârșite de lumină izvorâtă de nicăieri, datorită căreia a fost posibilă viața, îmi bântuie imaginația de dincolo de moarte. Cine e Dumnezeul ăsta potrivit căruia orice alt drum decât drumul Lui înseamnă pieirea? Și cum a putut fi atât de înțelept, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al Omului, și adu-mă pe mine, un biet nemernic, printre cei care mă iubesc! Numai că negura cumplită a templului în care am intrat, încă viu fiind, mă cuprinde definitiv, stâlcindu-mi ființa. Voi muri în curând, asemeni celorlalte nesfârșite suflete neizbăvite care n-au reușit să plece din această lume și poate și din altele în pace. Natura grea și rece a falsului templu prin care, rătăcind, am ajuns aici, se strânge în și pe corpul meu, supunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ia spune ce-i aceea muzică“ șoptesc buzele mele. În gât, toată bucuria se strânge într-un ghem care saltă isteric. „Muzica este reprezentarea fonică a sentimentului mișcării și, în același timp, a mișcării sentimentului.“ Buzele mele repetă, șoptesc la nesfârșit aceste cuvinte. Inundat de fericire, pătrund în sensul lor, tot mai mult, tot mai adânc. Vreau să oftez, dar mă simt atât de încordat, atât de întinși mi-s mușchii încât inspir și expir precipitat. Aș vrea să iau cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai meșterească câte ceva. Pleca târziu, uneori după miezul nopții, târându-se cu greu spre casă unde mai prindea câteva ore de somn. Băiete, îi spusese într-o dimineață șeful de coloană, să nu crezi că lucrurile pot merge așa la nesfârșit! Ești obosit și asta nu-i în regulă. Meseria asta-i periculoasă iar noi nu vrem să se petreacă o nenorocire. Ori te odihnești ca lumea și vii "fresh" la lucru ori ne despărțim! Plecase capul în jos, lăsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În regulă dar, în cazul în care să presupunem că izbutim să facem asta, fără să ne pierdem viața, te-ai gândit ce facem cu vâlva mai departe? Cred că ești de acord că nu poate rămâne în plasă la nesfârșit. Nu uita că e destul de puternică și ar putea rupe plasa. Ca să nu mai spun că, cel puțin deocamdată, nu avem această plasă ori poate o ai tu ascunsă în buzunare? Nu, n-o am. No, atunci șezi colea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metode foarte bine puse la punct. Haidamaci, care să bată până ce scoteau untul din tine, se găseau din belșug. Știa că, acolo, Boris al său nu putea face mare lucru, interlopii locali erau prea puternici. Nimeni nu putea rezista la nesfârșit torturii, până la urmă ar fi semnat orice îi cereau, inclusiv un testament, numai să-l lase în pace. După aceea, cadavrul i-ar fi fost descoperit plutind în apele Nevei, ori nu l-ar mai fi găsit deloc pentru că mafioții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cobora abrupt. De acum putea să vadă fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și neumblată cât vedea cu ochii. Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care au Întocmit Enciclopedia - niciodată nu se repetă nimic În istoria ființelor umane, to ceea ce pare aidoma la prima vedere abia dacă se asemuiește; fiecare făptură Își are steaua sa, totul se petrece mereu și nicicînd, totul se repetă la nesfîrșit și este irepetabil. De aceea realizatorii Enciclopediei morților, măreț monument al diversității, insistă asupra detaliilor, căci fiecare creatură umană are ceva sfînt.) Oare, de fapt, n-o fi vorba de acea idee obsesivă a realizatorilor despre irepetabilitatea oricărei creaturi umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau comuna Filipeni. Cel mai valoros material documentar scos la lumină de Olimpia Bădăluță de la Academia Român este Fondul de documente Vasile Rosetti, o sută de documente care se referă la moșia Filipeni, la familia de boieri Rosetti, la judecățile nesfârșite cu răzeșii din Fruntești și Oțelești, la cumpărări de pământ, la hotarele moșiei. Aceste documente, unele scrise în limba română cu caractere chirilice, altele în slavonă, au fost traduse, transcrise, corectate și cercetate (completate) de Olimpia Bădăluță, ajutată de specialiștii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
3. Moara lui C. șarălungă - 2.500 kg grâu și 10.000 kg porumb 4. Moara lui D-tru Cojocaru - 1.500 kg grâu și 9.000 kg porumb 55 Aceste mori au funcționat și după instalarea regimului comunist, prilej de nesfârșite abuzuri ale unor organe de partid și de stat locale, care condiționau dreptul de măcinat de îndeplinirea unor obligații: achitarea cotelor obligatorii, aducerea propriului combustibil și altele, impuse după bunul placă al celor care se considerau stăpânăi pe soarta altora
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]