2,940 matches
-
Narcism sau narcissism întovărășit de o serie întreagă de tulburări afective cu sau fără devieri, cari duc la o pareză a afectivității față de toate impresiile ce-i vin din afară". Bolnavul prezintă "scindări și alterări de personalitate" cu forme de "nesiguranță de sine"; apare "reactivarea lumii infantile și proiecția ei în realitatea actuală, cu care se amestecă și se confundă"; sunt prezente "raptusuri hotărâri bruște, fără multă premeditare ca fugi (spre sau de-acasă), încercări de sinucidere", de asemenea "neglijență în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
iluziunilor de pe ochi, am simțit într-o clipa că s-a rupt firul cu trecutul și că de acum înainte o viața nouă, nu tot așa de îndemănatecă, începe pentru mine. Cu amarul despărțirei de casa părintească în inimă, cu nesiguranța zilei de mâni, mergând în întunericul necunoscutului, am plecat din Fălticeni la Iași într-o căruță de poștă, unde a încăput tot avutul meu. Nu erau tocmai vesele gândurile ce-mi treceau prin cap; dar la vrâsta de 20 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Golescu, Lascar Catargiu și colonel Neculai Haralambie. Această știre a fost primită de public cu o adevărată consternare, nu atât din cauza simpatiilor numeroase ce Vodă Cuza avea în Iași unde fusese ales și unde își petrecuse anii tinereților, cât din cauza nesiguranței în viitor, a prăpastiei ce se deschidea dinaintea țărilor abia unite și încă nu destul de bine contopite. Câte nu se puteau întâmpla din cauza multelor interese private atinse prin faptul Unirei, a compețiunelor la Domnie, a influenților străine rău voitoare. Intrasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perpetua starea de nestabilitate ce tulburase trecutul nostru. De aceea Principele Neculai Șutzu, om luminat și cu cele mai bune intențiuni pentru țară, a scris în memoriile sale din 1867-1871 că ceea ce se imputa lui Cuza, adică nestabilitatea în guvern, nesiguranța de a doua zi, continuă și sub noua domnie a Principelui Carol. Dacă însă ar fi trăit el zece ani mai mult, desigur ar fi revenit asupra celor scrise la 1867. În adevăr, nu puțin tact, nu puțină răbdare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a-i declara dorul ce mă ardea; îmi compuneam chiar fraze anume cum să încep vorba, dar din nenorocire planurile mele de noapte se evaporau a doua zi la ivirea soarelui odată cu roua dimineței. Ceea ce mă paraliza cu deosebire era nesiguranța dacă dânsa împărtășește simțirea mea, căci aș fi preferat de o mie de ori să mor decât să risc a fi respins sau luat în râs de dânsa. Ei bine, așa am petrecut cele două luni de vacanțe într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
social ca și celelalte. Este adevărat, recunoaște el, apariția societății industriale a dus la crearea unor noi sectoare ale muncii, care au rămas în afara normelor morale vechi. Această situație a provocat o stare anomică a societății, caracterizată prin neliniște și nesiguranță. Criza societății contemporane lui Durkheim era după părerea sa provocată de o criză morală. Ieșirea din criză presupunea realizarea solidarității sociale la care se ajunge prin normarea tuturor acțiunilor oamenilor, prin stabilirea regulilor, a preceptelor de conviețuire socială, deci prin
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
conducere ale fiecărui consilier. În plus, în două amendamente, Salmon a remarcat, în primul rând, periculoasa coexistență a unor aspecte precum: un electorat reticent, beneficiind de o recompensare inadecvată, consilieri bine pregătiți cu puteri crescute, conducere monopartidă în anumite regiuni, nesiguranța funcției ofițerilor-șefi, lipsa acțiunii din partea guvernului central privind standardele, precum și intensificarea competiției în muncă. În al doilea rând, a remarcat necesitatea perfecționării în privința depistării mitelor sectorului privat către sectorul public. În opinia lui Salmon, acestea erau deosebit de tentante pentru consilieri
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mă doare și-mi dau lacrimile. Doamne, de ce nu putem noi oamenii să înțelegem, să prețuim și să iubim natura în mijlocul căreia trăim? De ce nu putem înțelege că animalele, păsările și chiar plantele, sunt construite tot ca noi, cunosc teama, nesiguranța, suferința fizică și adesea și pe cea sufletească. Ați văzut vreodată cum plânge un copil de câine, abandonat, flămând, adesea rănit sau bătut? Nu ați remarcat asemănarea lui cu copiii oamenilor? Nu ați încercat sentimentul de compasiune, dorința de a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în evidență în primul rînd faptul că Peninsula Balcanică era acoperită în secolul al optsprezecelea de păduri întinse și de mari întinderi de pămînt nelucrat. În a doua jumătate a secolului, războaiele, banditismul și bolile au provocat o depopulare masivă. Nesiguranța politică și existența mai multor pășuni necorespunzătoare au dus la o situație în care țăranii din majoritatea regiunilor erau nevoiți să se ocupe în primul rînd de creșterea animalelor. Ei creșteau vite, oi și porci. În cazul în care condițiile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a ajuns vrînd-nevrînd la concluzia că războiul nu putea fi evitat. La 16 aprilie a fost semnată convenția cu România, iar la 24 aprilie trupele rusești au trecut Prutul. Oamenii de stat ruși încercaseră să evite declanșarea unui război din cauza nesiguranței lor față de reacția celorlalte puteri, și a neîncrederii în propria lor capacitate militară. Reformele începute în deceniul al șaptelea nu fuseseră duse la bun sfîrșit, iar sistemele defensive de la Marea Neagră nu erau gata. În timpul războiului, flota otomană a dominat apele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
s-a ridicat, l-a bătut iar pe umăr și a plecat așa cum venise, tăcut și zâmbitor. Din noaptea aceea, vreme de câțiva ani vizitele îngerului nu s-au mai repetat. Deși îngerul îi provocase o stare de frică, de nesiguranță cum nu mai simțise el vreodată, tovarășul Cameniță a ajuns curând să-și dorească să i se mai arate îngerul. A ajuns să-l aștepte pe înger. Se întreba ce anume îl atrăgea la el și își răspundea că poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șterge tot timpul firimiturile sau nu le-aș șterge deloc. Avea oare rost să-mi bat capul să deduc ceva din felul în care cele două femei își ștergeau firimiturile? Poate că toată această analiză nu demonstra decât propria-mi nesiguranță în fața altora, arătând cât eram de străină și cum căutam cu tot dinadinsul să-mi ocup mintea cu ceva, vrând să deosebesc între adevăr și falsitate pe temeiul unor nimicuri. Oricâte gânduri mi-ar fi trecut însă prin cap despre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îl putea introduce în orice clipă în meniu drept o gustare delicioasă la micul dejun. Da. E foarte adevărat ce se spune: "Când vrea Domnul, cu săracul, dintr-o bubă-i umple capul." (Proverb) Trăiam într-o permanentă stare de nesiguranță. Eram complet demoralizați, neștiind dacă vom mai scăpa cu viață. Ne stăpânea aceeași stare de slăbiciune și de tulburare ca în momentul arestării, când, după ce s-a închis oblonul și a țăcănit metalic cârligul de siguranță, eram convinși că destinația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în Israelul lui Amos Oz. Acolo, într-adevăr, au făcut minuni. Au scos aur din piatră seacă. Dar prea multă exaltare, prea multă diversitate contrastantă a populației, prea multă aroganță a celor bogați, prea mult instinct de superioritate. Prea multă nesiguranță. În Anglia, în schimb, da, în Anglia aș putea trăi. De altfel, am foarte mulți prieteni acolo. Dar nu în Anglia cosmopolită a lui Durrell, ci în cea tradiționalistă a lui Galsworthy. Datorită trilogiei Sfârșit de capitol pe care am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
vindecat de frica instituțională pentru totdeauna. N-am reușit însă niciodată să înțeleg de unde venea, dincolo de aplecarea către despotism care-i caracteriza stilul profesoral, disperata dorință a acestei femei de a ne ține în frâu sexualitatea hormonal-adolescentină. Avea doamna M. nesiguranțe legate de propria feminitate? Îi era teamă că „se trece“, ne simțea pe noi ca pe-o amenințare? Știa că îmbătrânește; și nu îmbătrânea frumos. Am văzut-o o singură dată nemachiată, îmbrăcată „de casă“ (mă dusesem la „dirigu’“ în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de cheltuielile războiului, iar viața oamenilor de rând, a femeilor și copiilor era profund marcată de sărăcie, de spaima bombardamentelor și de listele tot mai lungi cu morți și dispăruți, publicate de ziarele vremii. În această atmosferă tulbure, dominată de nesiguranță și lipsuri, în toamna anului 1942 am început să învăț la Școala Normală „Al. Vlahuță” din Șendricenii Dorohoiului, la școala cunoscutului cărturar și om de cultură C.N. Iancu, având ca țel declarat să mă fac învățător și să mă întorc
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
asemenea apropiere să-i dăuneze prea mult. * În condițiile în care s-a desfășurat istoria principatelor noastre, bisericile, mânăstirile și cetățile sunt aproape singurele monumente arhitecturale care s-au putut produce și care reflectă spiritul, gândirea și aspirațiile noastre. Când nesiguranța politică și pericolele de din afară și-au pierdut din acuitatea și din iminența lor, când viața a devenit favorabilă unei organizații mai bune, mai sigură în orice caz, alături de arta aceasta aproape exclusiv religioasă, Iașul a văzut înflorind în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
titlu de glorie și de recunoștință, ele rămân oricum o cauză de diminuare, de insuficiență și subiectiv de nemulțumire; căci oricât am reuși să ne punem la unison cu Apusul, mia de ani de izolare, de întuneric, de cotropiri, de nesiguranță, ca și mai târziu secolii de lupte, de împilare, de umilințe, de corupțiune, de decădere, n-au trecut fără a fi lăsat, cine știe pentru cât timp încă, urme și pliuri în sufletele noastre. Așadar, cultura noastră e străină: produs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
revin, poate, ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un sens vieții mele... Celebrul carpe diem al lui Horațiu n-are, desigur, nimic comun cu frigul resimțit de Împărații romani de după Marc Aureliu care, persecutați de nesiguranță, se aplecau cu violență sa epuizeze prezentul de toate voluptățile posibile. Și de ce m-aș justifica pentrul faptul că iubesc viața? De ce-aș spune „nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amărăciune. După un scurt timp reluă discuția. - M-am săturat să îl tot aștept să vină seara târziu acasă. Umblă cu toate țoapele pe la cluburi. De multe ori nici nu mai vine acasă. Nu vreau ca Victoria să crească în nesiguranța asta. De ar pleca odată afară din țară să știu una și bună. Cred că nici nu mă mai iubește! Iubirea nu înseamnă durere. Într-un mod dureros, Carlina conștientiza perfect cum stăteau lucrurile. Era dureros pentru o mamă dar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Lasă-mă, dă-mi pace! Mamă! Te rog! Gândurile i se învălmășeau amestecându-se ca un lichid în care pui un pumn de sare și dă în clocot. Încercă la următorul pas să fie calmă și să elimine din ea nesiguranța aceea care o bântuia de ceva vreme, cum că ar fi uitat-o Nicky. Își scutură capul involuntar ridicânduși bărbia mai sus, vrând cu tot dinadinsul să se debaraseze de astfel de gânduri negre care o torturau de ceva vreme
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
adâncuri necunoscute. Din loc în loc, se văd mici scobituri în pereți. Sunt locurile unde cei care trudeau, isi sprijineau opaițele pentru a le lumină calea. Cu cat pătrundem mai adânc, bolțile galeriilor sunt mai năruite, dând o senzație generală de nesiguranță vizitatorilor. Facem cale-ntoarsă pe acelaș drum, însetați de lumina soarelui. Odată ajunși la suprafață, trebuie să ne odihnim trupul, dar și sufletul răscolit de cele văzute în adâncuri. Vizităm expoziția în aer liber a instalațiilor și utilajelor folosite de-a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
parohiile menționate în calitate de administratori care sunt detașabile ad nutum Episcopului sau a Prefectului Apostolic. Transferul parohiilor se face în mod obișnuit prima duminică după Paști, atâta timp cât vreo circumstanță extraordinară nu constrânge la grăbirea mutației. Părinții misionari trăiesc în general cu nesiguranță, așa-zis cu donații de la credincioși și cu daniile date de către proprietarii din satele catolice. Reședința din Iași totuși are venituri anuale de circa 800 țechini care se folosesc pentru menținerea Episcopului sau Prefectului Apostolic de Misionarii PP. angajați la
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
îți va ajunge în preajma Crăciunului. Ce grele vor fi sărbătorile... ce triste. Le voi petrece singură. Invitația la Slatina nu-mi surâde, la Mangalia, dacă m’aș duce în pensiune la d-na Lemonide, aș avea nădejdea scrisorilor tale și nesiguranța că vor fi sosit ori nu... și nu aș putea trăi liniștită. Mihai pleacă, îmi pare, la Diham. Îmi amintesc Crăciunul nostru ultim la Paris, cu chemineul din rue de l’Arcade, cu imensa cutie a păpușii, cutie legată cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la curajul, la principiile lor să mai iște cuiva un surâs. Te iubesc mai presus de ce îi este îngăduit omului să simtă; am ajuns la o acuitate de dragoste și de suferință unice, exasperate de despărțire, de distanță și de nesiguranța zilei de mâine. P. S. De acum încolo, trimite scrisorile pe numele: D-na Bălăcioiu, poate așa vor sosi fără incidente; bineînțeles e vorba de poștă. Parcă putem ști? Mama 32/1948 II Vineri, 30 ianuarie [1948] [...] Mâine am să-ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]