5,412 matches
-
dorindu-mi să plec, mă gîndesc că Într-adevăr am făcut alegerea greșită. De regulă, mă trezesc de dimineață și sentimentele respective au dispărut, s-au risipit odată cu Întunericul, și Înclin să nu le acord importanță, numindu-le fricile mele nocturne. Dar e posibil să nu fie așa. Poate că nu e normal să mă simt atît de diferită, poate că asta Înseamnă că am făcut alegerea greșită. Căsătoria greșită. Dar, apoi, Îmi fuge gîndul la Lisa. Și la Trish. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vecin a semnalat aceste țipete - altercație, bufnituri suspecte. Iar ei s-au deplasat imediat la fața locului. În holul hotelului nu este nimeni - În spatele ghișeului de la recepție e doar panoul pentru chei, gol: clienții nu par să profite de invitațiile nocturne ale Romei și s-au retras deja În camere. Pe plăcuța interfonului sunt câteva nume străine, probabil poloneze, iar pe o etichetă scrisă cu pixul, un nume șters, aproape ilizibil, care le pare totuși cunoscut: BUONOCORE. Agentul principal speră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căci ea nu voia să-i vorbească și nu-i Îngăduise nici măcar un cuvânt. Se prinse de șnur și făcu să cadă, cu zgomot, jaluzelele. a cincea oră Emma se băgă În pat. Trase de pătura care, În timpul zbuciumului ei nocturn, ajunsese pe partea mamei și, pentru câteva clipe - cu ochii pe cifrele fosforescente ale ceasului -, speră ca Olimpia să o Întrebe ce se Întâmplase. Avea nevoie să se confeseze cuiva, chiar dacă Olimpia nu era persoana cea mai indicată. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iau iarăși În mine, unde nu i se va mai putea Întâmpla, niciodată, nimic rău. — Sunt aici, totu-i În regulă, hakuna matatta - dormi. Umezeala saltelei o făcu să tremure. Poate că trebuia să vorbească despre această problemă de enurezie nocturnă cu un pediatru, dar singurul pe care Îl cunoștea lua o sută de mii de lire pentru o vizită de un sfert de oră, bani pe care acum nu-i avea. — Și nu pleci c-c-când o s-s-adorm? — Tacă-ți fleanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acolo, sau de unde veneau. Îi părea că visase bomba, explozia, flăcările. Dar cioburile care-i scânteiau Încă pe hanorac stăteau mărturie faptului că totul se Întâmplase cu adevărat. Coborî geamul. Îl izbi un miros urât de gunoaie, apoi un autobuz nocturn, complet gol - În afară de șofer și de un om adormit cu capul pe fereastră -, trecu prin dreapta și o stradă pustie fugi cu secretele ei, iar apoi o cruce se dovedi a fi firma unei farmacii, apoi o motocicletă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
treacă să ia dihorul. Flies are waiting/ in the shadows/ of the Valley of Death, Îi cântă În față, aprobând din cap. Oricum se puseseră deja de acord, ea și Kevin - pe care ea Îl botezase dihor, din cauza mirosului său nocturn pe care-l emana și care-l făcea să semene cu micuțul mamifer speriat. Cu câteva luni În urmă făcuseră un contract secret. Valentina Îi dădea câteva mii pentru jocurile pe mașinuțe sau pentru video game, iar Kevin nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-se prin vitrinele luminate chiar dacă magazinele erau Închise, oprindu-se să admire obeliscul din Piața Panteonului, coloanele Înțesate de turiști japonezi și de vânzători ambulanți de cărți poștale. În ciuda orei târzii era Încă deschis, căci se desfășura o vizită organizată, nocturnă. În cupola templului era o gaură prin care se vedea un disc albastru Întunecat tăiat În două de umbra unui nor - cerul. De ce-au lăsat o gaură-n mijloc? Întrebă Kevin. Antonio nu știu să-i răspundă, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
soarelui ne fac cu mâna și ne anunță venirea surorii sale Luna. Luna albă, ca o regină moartă a nopții, veghează pădurea. Grația de stele a apărut pe întunecatul cer. Visul dulce al animalelor nu este perturbat de nici un zgomot nocturn. Stelele par a fi slujnicele reginei Luna. Unda argintoasă a stelelor luminează negrii nori. În răsfoirea tristă a pomilor te pierzi. Lacurile încep a-și spune poveștile. Copacii sunt fantasmele negre ale nopții. Florile pline de rouă strălucesc ca diamantele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de la lumina orbitoare a lunii. Dintr-o dată acest vis se sfârșește, iar Soarele vrea să se trezească și să îi i-a locul surorii sale întunecate. Pe cer este un război de lumină aurie și argintie, acest război transformă tabloul nocturn intr-unul cu totul și cu totul magic și strălucitor. Iarba se leagănă pe melodia vântului. O ploaie puternică de lumină se așterne peste pădure. Luna a plecat și l-a lăsat pe fratele ei, Soarele, să împrăștie peste pădure
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul lui apartament din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă lumină verde. Pe piatra plată a dolmenului, o siluetă ghemuită În poziție fetală era cuprinsă de spasme. * * * Lucas vorbea la telefon cu SRPJ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Măcar de-aș ști de ce am mereu acest coșmar... - Ce coșmar? Întrebă Lucas. TÎnăra femeie se Întunecă la față văzîndu-l că apare. Era Într-adevăr ultimul om căruia ar fi avut chef să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face bucăți fără nici o jenă. Ryan Îi prinse privirea și, preț de o clipă, păru mîhnit cînd declară că el fusese cel care prevenise jandarmeria. - Ce s-a Întîmplat? Întrebă Lucas, reținînd pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spun... fizic. În trupul meu... Făcu o strîmbătură, arătînd că știa bine că e vorba de ceva irațional. Lucas stărui. - De cînd ai coșmarul ăsta? - Eram foarte mică, mama m-a dus chiar la un medic, el a diagnosticat spaime nocturne, destul de banale la copiii mici... Mi-a trecut pe la opt-nouă ani, și apoi a reînceput, foarte violent, În noaptea În care a fost ucis Gildas. O privi cu o seriozitate și o concentrare care contrastau cu cele două șuvițe rebele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bruno se apropie În tăcere. Bazinul avea trei metri În diametru. Lângă marginea opusă, era un cuplu Înlănțuit; femeia părea să fie călare pe bărbat. „E dreptul meu...”, se gândi Bruno furios. Își scoase repede hainele, intră În jacuzzi. Aerul nocturn era răcoros, iar apa, prin contrast, delicios de caldă. Deasupra bazinului, prin rețeaua ramurilor de pin, se vedeau stelele; Bruno se relaxă puțin. Cuplul nu-i dădea nici o atenție; femeia continua să se miște deasupra bărbatului, Începea să geamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
umane, comunicabile omului, ne dezvoltăm și murim. În spațiu, În spațiul uman, efectuăm măsurări; iar prin aceste măsurări creăm spațiul, spațiul dintre instrumentele noastre. Omul lipsit de instrucție, continuă Djerzinski, e Îngrozit de ideea de spațiu; și-l imaginează imens, nocturn și căscat. Își imaginează ființele sub forma elementară de sferă, izolată În spațiu, chircită În spațiu, strivită de eterna prezență a celor trei dimensiuni. Îngrozite de ideea spațiului, ființele umane se chircesc; le e frig, le e frică. În cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a văzut‑o pe Rosamund Învelind Într‑un șervețel micile sfere presărate cu praf de cacao și vârându‑le În poșetă. - Ia‑le! Ia‑le pe toate! a Îndemnat‑o Ravelstein, comediantul evreu. Apoi, ridicându‑și vocea spartă, de petrecăreț nocturn: Astea sunt suveniruri comestibile. Fiecare trufă pe care ai s‑o Înghiți o să‑ți Învie În minte ospățul din seara asta. Poți să‑ți notezi În jurnalul tău intim ca să‑ți aduci aminte cât de Îndrăzneață și de avansată ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
putea pierde timpul ca să ceară o carte de séjour la birocratica primărie pariziană. Așa Încât, Într‑o seară când polițiștii l‑au oprit cerându‑i să‑și prezinte actele, nu a avut asupra sa nici un document și au urmat lungi discuții nocturne. Le‑a cerut polițiștilor să se intereseze de el la Marchizul Cutare și Cutare, proprietarul lui. Se poate spune câte ceva pentru tot ce s‑a Întâmplat pe acele străzi. La Paris, până și inconvenientele se petrec la nivel Înalt. În comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În gânditorii germani. Dar aceștia nu‑l Înflăcărau niciodată la fel de mult ca femeile, și de la moartea soției lui avusese o legătură durabilă cu o doamnă, al cărei soț nu foarte răbdător trebuise să se Învețe cu lungile lor convorbiri telefonice nocturne. Fără telefon, ce‑ar mai fi fost viața spirituală a lui Morris? Ravelstein, așa cum am mai spus, prefera expresiile franțuzești. Spunea: - Nu l‑aș numi pe Morris un crai. El e un real homme ŕ femmes. Dacă nici asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
adică era responsabilul nostru de bloc, ca să fiu mai explicit. Că de la eveniment a rămas cu halucinații. Nevastă-sa, doamna Smărăndița, vinde bilete la autobuze, în stație la spital. Poate ați văzut-o. Una, așa, rumeioară. Cam neprelucrată la activitățile nocturne, dar soție bună. Auzisem că băgase divorț de responsabil, dar acuma cu chestia asta cu evenimentu’ și enigma cred că se retrage. Doamna Smărăndița îl duce două săptămâni pe lună la doctor, profesorul Egherte, bioterapeutul venit din Basarabia.“ Chicoti, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Capitolul patrutc " Capitolul patru" Hugo făcu o glumă asemănătoare când trecu pe la teatru câteva zile mai târziu. Prin ochelarii de sudură abia dacă puteam distinge că cineva coborâse pe scări - lentilele verzi îmi aduceau tot timpul aminte de ochelarii ucigașului nocturn din Tăcerea mieilor. Totuși, identificarea oamenilor într-un subsol mare și aglomerat era peste puterile lor și, în plus, mă concentram prea mult pe ce făceam ca să mijesc ochii. — Credeam că bateți ouă pe aici, spuse Hugo, când îmi ridicai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
maimuțe-capucin se ghemuia pe furcile unui cedru gigantic, pregătită pentru încă o noapte de coșmar, dormind cu ochiul și urechea atente la prezența animalelor de pradă: cele o sută de familii de șerpi, jaguarul, ocelotul și norii de „lilieci-vampiri“. Orchestra nocturnă începu să își acordeze instrumentele, odată încheiat concertul diurn al junglei. Broaștele, cu partea dinapoi în apă și capul scos la suprafață, dădură drumul primelor râgâituri, în vreme ce o îndepărtată „pasăre-bombardier“ se trezea fluierând în căutarea perechii cu care să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dens, din ce în ce mai întunecat, și pe măsură ce ochii încetau să mai vadă, i se ascuțeau celelalte simțuri. Lumea mlaștinii îl năpădea prin miros, prin auz, prin piele și chiar din parfumul aerului, dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
miros, prin auz, prin piele și chiar din parfumul aerului, dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de îndată ce se întuneca și nu se aventurau pe râurile mari. Când veneau noaptea la coliba omului alb, o făceau ca să se convingă că și el dormea și că nu rătăcea în întuneric ca aliat al spiritelor răului. Pentru asemenea escapade nocturne, războinicii aveau nevoie de o zi întreagă să se pregătească, să stea la soare ore întregi și să se îmbibe cu forța lui binefăcătoare, forță care îi va ocroti apoi de Taré. Cu timpul, va afla că, în zilele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înțelege, m-am educat printre albi și cunosc modul lor de a gândi. Înțeleg și mi se pare inteligent. Dar războinicii n-or să vrea... Taré ai nopții și ai apelor sunt prea puternici... Războinicul care moare într-un atac nocturn nu-și găsește odihna în vecii vecilor. Nu vor accepta. — Trebuie să accepte. Inti și cu mine vom intra în tabără la noapte, coborând pe râu și avem nevoie de zece dintre cei mai curajoși din trib. Nu există zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care se deschideau lin la bătaia padelei... Ultimii stârci căutară adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemui pe furcile unui cedru gigantic, pregătită să petreacă o altă noapte plină de spaime. Orchestra nocturnă începu să-și acordeze instrumentele, odată încheiat concertul zilnic al selvei. Broaștele, cu partea dinapoi în apă și capul scos la suprafață, dădură drumul primelor râgâituri, în vreme ce o îndepărtată pasăre-bombardier se trezea fluierând în căutarea perechii cu care să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]