3,544 matches
-
femeile și femeile nu strâmbă din nas, cei întregi la trup nu-i nesocotesc pe betegi iar suferinzii nu-i privesc pe sănătoși cu răutate. Da, sunt rare aceste autobuze, e drept, dar ele există, întocmite pesemne în vreun ceas norocos, sub ocrotirea unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de Nivea, și m-am clătit cu apă. O privire îndreptată în jos arăta un piept dalmațian, punctat cu mici nișe de păr care, în următoarele zile, vor continua să crească și să crească, iar unele din ele, mai puțin norocoase, se vor închide și se vor acoperi cu o pungă semilichidă albă. Acum, la câteva zile de la mica întâmplare, am depășit supărările date de iritații și, deși încă posed buburuze roșii, mărturisesc că nu sunt foarte dureroase și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
luni, ca și mine, de altfel. Cel puțin, eu fusesem nevoită să fac duș în mod regulat, să-mi scot șpanul din păr și să-mi curăț fața după cazne îndelungi cu masca de sudură. Bucătăria nu fusese așa de norocoasă; mă hrănisem cu mâncare din oraș, deja gătită, ca să evit curățatul resturilor din materialul cu care lucram de pe diferitele suprafețe. Când vine vorba de spații deschise, asta e problema: totul ajunge peste tot... — Și locuiești tot aici? Primul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
novice, la câți oameni erau în jurul mesei, s-ar fi putut pune în scenă tot Război și pace, inclusiv scenele de război, dar Matthew zise, plin de sine: —Păi, George Bradley n-a putut să ajungă pentru că filmează săptămâna asta. —Norocosul de George! se auzi o voce. —Nu-i mare brânză, doar The Bill, observă Hugo. E omul potrivit pentru rolul inspectorului dolofan din Hicksville-in-the-Marsh. —Și nici Violet Tranter nu-i aici. Nu știu de ce. — La dracu cu Violet, spuse MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
teatrul era totul pentru Steve; venea la zece, în fiecare dimineață, chiar și atunci când era complet inutil, și rămânea adesea până noaptea târziu. — Abia aștept să lucrăm împreună, Steve, spuse MM, simplu. Teatrul Cross e un spațiu minunat. Sunt foarte norocoasă că-l pot folosi. Steve își bombă pieptul, cu mândrie, trăgându-și umerii în spate. Avea părul gri-oțel, tuns foarte scurt și un cap lunguieț; dintr-odată, mi l-am imaginat ca pe un cadet, ascultând ordinele a nenumărați superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
până la mine. O tipă i-a trecut pe după gât un boa de pene, pe drum, chicotind către el, cu cochetărie. N-ai cum să sugrumi pe cineva cu un boa de pene; s-ar rupe. Ar trebui să se considere norocoasă. Te-ar tenta o plimbare cu mine, până la baie? zise Hugo, cu subînțeles. Am fost deja. Dar mulțumesc de ofertă. Chiar știi cum să faci fetele să se simtă bine. M-a prins ușor de ceafă. — Atunci așteaptă-mă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar putea lansa într-un atac, lovindu-l peste piept și răsturnându-l în apă, unde ar deveni o pradă ușoară pentru miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea aceasta, doar o minune și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Brunetti clătină din cap În semn de aprobare tacită. Ce-ar putea face una ca asta? Întrebă el, Înclinând din cap spre rană. — Un cuțit. Cu lamă lată. Iar cel care-a făcut-o este fie foarte priceput, fie foarte norocos. — De ce spui asta? Întrebă Brunetti. — Nu vreau să scormonesc prea mult locul, nu până ce nu-l voi deschide și nu voi vedea clar despre ce-i vorba, zise Rizzardi. Dar dacă unghiul e bun, și așa pare din ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
văd eu de aici, atunci criminalul a avut cale liberă drept spre inimă. Nu-i stătea În cale nici o coastă. Nimic. Cea mai ușoară apăsare, cea mai slabă presiune și omul e mort. Rizzardi repetă: — Fie foarte priceput, fie foarte norocos. Brunetti nu putea vedea decât lățimea rănii; habar nu avea de calea pe care ar fi urmat-o Înăuntrul corpului. — Nu-i posibil să fi fost altceva? Adică, În afară de-un cuțit? — Nu pot fi sigur până când nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea venind Încoace. Ați vrea să mergeți acolo acum? Nu, nu Încă. Aș vrea să mănânc ceva mai Întâi. — N-ați mai fost pe aici, domnule? — Nu, n-am fost. Tu ești aici de mult? — De șase ani. Dar sunt norocos că am fost trimis aici. Familia e din Schio, explică el, numind un oraș aflat la distanță de aproximativ o jumătate de oră. — E foarte ciudat, nu-i așa? Întrebă Brunetti, gesticulând cu o mână spre clădirile din jurul lor. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu mașina taman până acolo sus alături de el Într-o sâmbătă și să caut locul, să văd dacă nu-mi aduc aminte unde parcaserăm mașina. Și v-ați dus cu el? — Nici poveste. Am trei copii, soție și, dacă sunt norocos, o zi liberă pe săptămână. N-aveam de gând să-mi petrec una dintre ele hoinărind prin munți, căutând un loc unde ținusem cândva un picnic. În plus, atunci era perioada când Danny era la spital și nu aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spuneam cât de fericiți suntem eu și Paola că amândoi copiii noștri sunt așa sănătoși. Contele Îi aruncă o privire peste capul soției sale, dar ea zâmbi În sus spre amândoi, spunând: — Da, mulțumesc Domnului pentru asta. Suntem atât de norocoși că locuim Într-o țară sănătoasă cum e Italia. — Întocmai, se arătă de acord contele. — Ce să-i aduc din Capri? Întrebă contesa. — Doar Întoarcerea voastră În siguranță, zise Brunetti galant. Știți cum e acolo În Sud. Ea Îi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
focului. Să știi că și tu ai putea să faci asta. Ești liberă. Adică ești singură - nu-i așa? —E chiar așa de evident? —Deloc. De cum te-am văzut am început să mă uit prin preajmă ca să-l văd pe norocosul care e cu tine. —Ești prea bun. Jake i-a ignorat tonul ironic. Așa că vreau să spun că poți să faci orice vrei. Nu ești, ăăă, legată de nimeni. Și pun pariu că faci o grămadă de bani... Jake s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
covârșitoare încântare. Sigur, ar fi fost plăcut să fi avut posibilitatea să aleagă. Să fi plănuit sarcina alături de tată. Dar, sincer, date fiind vârsta și ovarele ei, astea nu mai erau decât niște lamentații nefundamentate. Nu era ea incredibil de norocoasă să i se fi oferit șansa asta? Abia acum, holbându-se la liniuța care îi indica viitorul copil, Alice a realizat cu câtă disperare își dorise un prunc. Și cât de mult se străduise să-și reprime ceea ce păruse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amanda, era probabil pe locul doi la capitolul frumusețe. — După părerea mea, copiii nu trebuie crescuți decât la țară, îi dădea înainte lordul Fairbourne. Aer curat, mult spațiu și o mai bună calitate a vieții. Suntem, cu-adevărat, teribil de norocoși! Într-adevăr, lordul Fairbourne avea o grămadă de spațiu la dispoziție, a sesizat Amanda. Și calitatea vieții lui probabil c-o făcea geloasă și pe regină. Dar ceea ce spunea el, de fapt, era că viața la țară era la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mă duc la New York. Dar..., protestase Hugo înspăimântat. Prea târziu. Clic. Bârr. Amanda închisese. —Spre sfârșitul săptămânii, i-a spus el Laurei cu hotărâre. E foarte ocupată la muncă. Genele încărcate cu mascara ale Laurei au fluturat în jos. —Muncă! Norocoasa. Trebuie să fie plăcut. —De ce trebuie să fie plăcut? a întrebat-o Hugo mohorât, amintindu-și cât de mult întârziase. Pentru că ai un sens în viață. Starea de spirit a Laurei se schimbase brusc. În glas i se simțea amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
încercăm să facem relația asta să funcționeze, de dragul Rosei. Până la urmă, Jake e tatăl ei, iar eu vreau ca fiica mea să se simtă în siguranță, așa cum m-am simțit și eu, lângă doi părinți iubitori. Nici nu știi ce norocoasă ești că niciodată n-a trebuit să te cerți cu tata. — Dar dacă mi-ați spune cine o caută... a plutit de la parter vocea iritată a lui Jake. E încă la telefon, a realizat Alice revenindu-și din visare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pe tăvița din bambus împletit și s-a decis s-o impulsioneze. Era vital să pună lucrurile în mișcare. Laura, în calitate de mamă care stă acasă, evident că avea la dispoziție tot timpul din lume. Sincer vorbind, habar n-avea ce norocoasă era. — Ar cam trebui să mă îmbrac, a oftat Amanda. N-am vreme să lenevesc. Mă așteaptă o după-amiază grea. —Ce-o să faci? a întrebat-o Laura nesesizând apropoul. Maxilarul bine hidratat și ușor bronzat mastica cu seriozitate somonul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cuvânt. —Ei bine, eu cred că ar trebui să te consideri privilegiată. Laura a oftat. —Știu. Am un fiu sănătos, o casă frumoasă și așa mai departe. Nu e vorba numai de asta, a sărit Amanda vioaie. Gândește-te ce norocoasă ești față de mine, de exemplu. Să știi că eu te invidiez. Sincer. — Da? Laura era uluită. — Sigur că da. Te invidiez pentru faptul că tu nu pari a avea nevoie să-ți stimulezi creierul prin intermediul unei cariere. Laura a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu un imprimeu cu pătrățele. Toți priveau de jur împrejur cu ochi care parcă-și cereau scuze. Acesta e soțul meu, a spus Amanda când Hugo a coborât scările. Jurnalista i-a zâmbit de complezență. — Deci, tu ești bărbatul cel norocos? Bărbatul căsătorit cu superfemeia asta? a zis ea indicând-o pe Amanda. Îmi închipui că uneori nu te simți prea comod. Ăăă, da, a recunoscut Hugo. Cu siguranță că rareori se simțise mai puțin comod decât în clipele alea. Ziarista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de șmecherie oricât aș fi de ocupat cu agenți imobiliari norocoși peste care pică geamantane cu bani. Am auzit destule prostii, dar asta chiar trebuie povestită la birou. Le întrece pe toate. Ieși din casă și înjură ploaia fără menajamente. Deschise portiera mașinii, se așeză pe banchetă, introduse cheia în contact
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fabricat” și puțin vin ca să se poată toasta. Era În ziua de 1 septembrie 1961, când Carmen Împlinea 20 de ani. Peste un an și ceva această „rara avis” avea să fie mireasă, făcându-l neasemuit de fericit pe foarte norocosul Octav. După 43 de ani de matrimoniu exemplar, preafericitul Octav Bjoza are, nici vorbă, temei să rostească fraza optimistă „Suntem și vom rămâne Împreună până la capăt”. Așa să le ajute Dumnezeu! Poate că vreunul dintre nepoți, probabil Diana, se va
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
drept, semn că Începea să se Încingă. Du-te Într-o țară din Africa să vezi acolo mizerie. Du-te Într-o țară din Arabia, să vezi acolo cum sunt tratate femeile. Abia atunci o să-ți dai seama cât de norocoasă ești că te-ai născut În românia ! la asta n-am mai avut ce să zic. Nu fusesem niciodată În Africa și În Arabia, iar faptul că existau unii mai bătuți de soartă ca noi nu mă făcea să mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de turnura neașteptată a discuției. Aveți răbdare, o să cunoașteți treptat pe toată lumea, inclusiv pe cei care v‑ar putea da un sfat În privința asta, a adăugat ea cu diplomație. — Ei, dar să lăsĂm afacerile acum, spuse Priză schimbând tonul. Ce norocos sunt să stau la masă cu două domnișoare atât de simpatice, a spus el zâmbind cu gura până la urechi. Unde mergem ? Îmi venea să sar de gâtul lui Priză și să‑l pup. Nu m‑aș fi așteptat să mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar În piață, asistând resem‑ nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le‑am spus eu și le‑am dat toate tuburile de graffiti. Adina Dabija 96 Și iarăși am Început să iubesc haosul gri‑colorat al Bucureștiului, superficialitatea plină de adevăr a poeților bețivi și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]