2,642 matches
-
la P) alcătuind o scară de aproximativ două octave în registre vocale bărbătești: Întrucât cel mai grav sunet al sistemului era "La", acesta a fost notat cu prima literă din alfabet (A), așa cum se utilizează și azi în notația literală. Notația lui "cantus planus" (sec. VI-VII) reduce numărul "literelor-note" la șapte (de la A la G), observându-se că sunetele se repetă din octavă în octavă. Înscrierea lor se făcea pe portativ prin litere majuscule pentru octava gravă, litere normale pentru
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
în grav încă un sunet, "Sol", însemnat prin literea greacească "gamma" (Γ), iar cea de-a doua literă, "B", a reprezentat numai sunetul "Si bemol", pentru "Si natural" fiind introdusă în nomenclatura sunetelor, litera următoare din alfabet, "H". O asemenea notație avea neajunsul că nu se referea în nici un fel la durata sunetelor (ritmul), singurele indicii de această natură constând din accentele nescrise ale textului literar. În Evul Mediu timpuriu (sec. IX) se folosea notația cu neume - un sistem de linii
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
următoare din alfabet, "H". O asemenea notație avea neajunsul că nu se referea în nici un fel la durata sunetelor (ritmul), singurele indicii de această natură constând din accentele nescrise ale textului literar. În Evul Mediu timpuriu (sec. IX) se folosea notația cu neume - un sistem de linii și puncte ce se scriau deasupra sau dedesubtul textului literar - care indicau o inflexiune ascendentă sau descendentă a vocii. În mod incipient o astfel de notație sugera și ideea de ritm, fiind concepută pe
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
În Evul Mediu timpuriu (sec. IX) se folosea notația cu neume - un sistem de linii și puncte ce se scriau deasupra sau dedesubtul textului literar - care indicau o inflexiune ascendentă sau descendentă a vocii. În mod incipient o astfel de notație sugera și ideea de ritm, fiind concepută pe principiul accentelor gramaticale: accent grav, accent ascuțit, accent circumflex, fiecare în execuție primind o durată expresivă diferențiată, preluată din lectura solemnă a psalmilor. O notație cu neume speciale denumite kriuki este folosită
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
vocii. În mod incipient o astfel de notație sugera și ideea de ritm, fiind concepută pe principiul accentelor gramaticale: accent grav, accent ascuțit, accent circumflex, fiecare în execuție primind o durată expresivă diferențiată, preluată din lectura solemnă a psalmilor. O notație cu neume speciale denumite kriuki este folosită și în prezent de către lipoveni în muzica bisericească. Notația cu portativ și chei, atribuită de către unii teoreticieni lui "Guido D'Arezzo" (sec. IX), face un mare pas înainte: neumele sunt asociate cu portativul
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
principiul accentelor gramaticale: accent grav, accent ascuțit, accent circumflex, fiecare în execuție primind o durată expresivă diferențiată, preluată din lectura solemnă a psalmilor. O notație cu neume speciale denumite kriuki este folosită și în prezent de către lipoveni în muzica bisericească. Notația cu portativ și chei, atribuită de către unii teoreticieni lui "Guido D'Arezzo" (sec. IX), face un mare pas înainte: neumele sunt asociate cu portativul, putându-se astfel reda grafic atât "înălțimea" cât și "durata" aproximativă a sunetelor. Inițial cântările liturgice
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
utilizează un portativ de 4 linii cu două chei, "fa" și "do"; pe măsură însă ce ambitusul melodiei s-a extins în acut a fost nevoie de încă o cheie, "sol": Tot în această perioadă (sec. XI) se introduc în notație și denumirile silabice ale sunetelor - atribuită lui "Guido D'Arezzo". Denumirea silabică a sunetelor (980-1050) - provine dintr-un imn medieval pe care interpreții de "cantus planus" îl invocau în cinstea protectorului lor, Sf. Ioan, pentru a nu-și pierde vocea
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
din lume, ilustrând ingeniozitatea cu care Guido D'Arezzo a rezolvat, pentru veacuri, problema fixării deprinderii solfegierii, adică a însușirii unui sistem practic de citire și intonare a notelor muzicale. În stadiul următor (sec. XII și XIII) se ajunge la "notația măsurată" sau "notația proporționată", care consta din întrebuințarea unor figuri de note având între ele relații precise, matematice, privind durata, în acea artă denumită în termeni latini "ars cantus mersurabilis (figuralis)". Sunt create acum condițiile pentru ca expresia muzicală să devină
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
ingeniozitatea cu care Guido D'Arezzo a rezolvat, pentru veacuri, problema fixării deprinderii solfegierii, adică a însușirii unui sistem practic de citire și intonare a notelor muzicale. În stadiul următor (sec. XII și XIII) se ajunge la "notația măsurată" sau "notația proporționată", care consta din întrebuințarea unor figuri de note având între ele relații precise, matematice, privind durata, în acea artă denumită în termeni latini "ars cantus mersurabilis (figuralis)". Sunt create acum condițiile pentru ca expresia muzicală să devină relativ autonomă față de
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
având între ele relații precise, matematice, privind durata, în acea artă denumită în termeni latini "ars cantus mersurabilis (figuralis)". Sunt create acum condițiile pentru ca expresia muzicală să devină relativ autonomă față de textul literar și de accentele sale gramaticale, cerând o notație specifică, independentă. Invenția tiparului în anul 1436 de către Johannes Gutenberg și a celui de note muzicale în anul 1501, datorită italianului Ottaviano Petrucci, conjugate cu perfecționarea instrumentelor - mai ales a celor cu corzi - constituie un salt remarcabil în evoluția scrisului
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
independentă. Invenția tiparului în anul 1436 de către Johannes Gutenberg și a celui de note muzicale în anul 1501, datorită italianului Ottaviano Petrucci, conjugate cu perfecționarea instrumentelor - mai ales a celor cu corzi - constituie un salt remarcabil în evoluția scrisului muzical. Notația mai parcurge o serie de transformări, ajungând în secolele XVII-XVIII la "forma sa rombică", ultimul stadiu de evoluție înaintea celui actual. În acest stadiu se poate observa ușor apropierea și corespondeța cu semnele notației muzicale actuale de formă ovală. "Notația
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
salt remarcabil în evoluția scrisului muzical. Notația mai parcurge o serie de transformări, ajungând în secolele XVII-XVIII la "forma sa rombică", ultimul stadiu de evoluție înaintea celui actual. În acest stadiu se poate observa ușor apropierea și corespondeța cu semnele notației muzicale actuale de formă ovală. "Notația tradițională" (descrisă mai jos) coexistă astăzi cu procedee noi în scrierea muzicală contemporană. În zilele noastre arta muzicală a ajuns la moduri de exprimare sonoră cu totul până de curând inedite, ce nu mai
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
Notația mai parcurge o serie de transformări, ajungând în secolele XVII-XVIII la "forma sa rombică", ultimul stadiu de evoluție înaintea celui actual. În acest stadiu se poate observa ușor apropierea și corespondeța cu semnele notației muzicale actuale de formă ovală. "Notația tradițională" (descrisă mai jos) coexistă astăzi cu procedee noi în scrierea muzicală contemporană. În zilele noastre arta muzicală a ajuns la moduri de exprimare sonoră cu totul până de curând inedite, ce nu mai pot fi redate grafic prin semne
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
noi în scrierea muzicală contemporană. În zilele noastre arta muzicală a ajuns la moduri de exprimare sonoră cu totul până de curând inedite, ce nu mai pot fi redate grafic prin semne tradiționale. În practica de astăzi unii compozitori folosesc notația tradițională, alții combinații ale notației tradiționale cu procedee noi de scriere, iar alții, aparținând mai ales domeniului muzicii experimentale, își creează sisteme proprii de notare în care nu mai apar legături cu cel tradițional, clasic. Deocamdată sistemele și procedeele grafice
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
În zilele noastre arta muzicală a ajuns la moduri de exprimare sonoră cu totul până de curând inedite, ce nu mai pot fi redate grafic prin semne tradiționale. În practica de astăzi unii compozitori folosesc notația tradițională, alții combinații ale notației tradiționale cu procedee noi de scriere, iar alții, aparținând mai ales domeniului muzicii experimentale, își creează sisteme proprii de notare în care nu mai apar legături cu cel tradițional, clasic. Deocamdată sistemele și procedeele grafice repective coexistă, ca și genurile
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
își creează sisteme proprii de notare în care nu mai apar legături cu cel tradițional, clasic. Deocamdată sistemele și procedeele grafice repective coexistă, ca și genurile de creație pe care le reprezintă. Înălțimea sunetelor se reprezintă - în sistemul tradițional de notație - prin următoarele elemente grafice: Durata sunetelor, respectiv combinările dintre durate în alcătuirea ritmului, se reprezintă în scris prin următoarele elemente: Dinamica este reprezentată prin prescurtări "pp" (pianissimo), "f" (forte), "sf" (subito forte), etc. Se mai folosesc, de asemenea, și alte
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
Notele muzicale sunt o reprezentare grafică a sunetelor muzicale; se folosesc la notația în scris a pieselor de muzică. Notele reprezintă pentru muzică ceea ce literele reprezintă pentru vorbire. Reprezentarea înălțimilor sonore în sistemul tradițional de notație se face după cerințele (principiile) temperanței sonore, pornindu-se de la ideea că semitonul este cel mai mic
Notă muzicală () [Corola-website/Science/311507_a_312836]
-
Notele muzicale sunt o reprezentare grafică a sunetelor muzicale; se folosesc la notația în scris a pieselor de muzică. Notele reprezintă pentru muzică ceea ce literele reprezintă pentru vorbire. Reprezentarea înălțimilor sonore în sistemul tradițional de notație se face după cerințele (principiile) temperanței sonore, pornindu-se de la ideea că semitonul este cel mai mic interval. Prin locul pe care îl ocupă pe portativ, notele determină înălțimea sunetelor: Notele muzicale se reprezintă de obicei cu ajutorul unor ovale (goale
Notă muzicală () [Corola-website/Science/311507_a_312836]
-
diviziunii se apropie de zero. Dacă formula 12 este o curbă continuă și derivabilă, integrala curbilinie poate fi evaluată ca integrală a unei funcții cu o singură variabilă: Când formula 12 este curbă închisă, adică punctul său final și cel inițial coincid, notația se folosește pentru integrala curbilinie a lui "f" pe curba formula 12. Integralele curbilinii ale funcțiilor complexe pot fi evaluate folosind mai multe tehnici: integrala poate fi descompusă în partea reală și partea imaginară reducând problema la evaluarea a două integrale
Integrală curbilinie () [Corola-website/Science/311527_a_312856]
-
unitate dă panta dealului în direcția vectorului. Aceasta se numește derivată direcțională. Gradientul (sau câmpul de vectori gradient) unei funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un câmp vectorial ale cărui componente sunt derivatele parțiale ale lui formula 14. Adică: Produsul scalar formula 16 al gradientului într-un punct "x" cu un vector "v" dă derivata direcțională
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
fost disprețuite și socotite naive și inferioare din punct de vedere estetic . Începând cu Simfonia a III-a, Eroica, Beethoven a explorat o varietate de moduri prin care muzica instrumentală ar putea evoca imagini și idei care depășesc lumea sunetului. Notația unei „idei poetice” a fost o constantă centrală în receptarea muzicii instrumentale ale lui Beethoven, iar exemplul cel mai bun îl regăsim în Simfonia a V-a. Dintr-o perspectivă mai tehnică, simfoniile lui Beethoven exploră o gamă largă de
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Problema transcrierii și uniformizării cântării psaltice în Biserică noastră, în ST, ăn. VIII, 1956, nr. 3-4, p. 241-249, - Combaterea inovațiilor în recitativul liturgic, în ST, ăn. IX, 1957, nr. 7-9, p. 562-573. Muzică psaltica: - Gramatică muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notația liniară, București, 1951, 206 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Ion Croitoru); Cântări liturgice omofrone și cântări la catcheze, pe ambele semiografii suprapuse, București, 1951, 118 p. (în colaborare cu Anton Uncu). - Cântări la catcheze, pe ambele semiografii
Nicolae Lungu () [Corola-website/Science/310973_a_312302]
-
În 1745 începe ea însăși - care îi plăcea să se autodenumească ""Emilia Newtonmania"" - să lucreze la traducerea " Principiilor...", la care va lucra până la sfârșitul vieții. În afara muncii de traducere din limba latină în franceză, ea transcrie argumentația lui Newton în notația calculului infinitezimal dezvoltată de Leibniz, care se răspândise în cercurile științifice europene, însoțind textul original cu un mare număr de comentarii. Deși s-a exprimat în mod critic cu privire la situația deosebită a femeii în societatea timpului său, Émilie du Châtelet
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
timp de o jumătate de an, a ținut cursuri speciale. A fost membru al Royal Society. A adus contribuții importante la dezvoltarea geometriei descriptive, algebrei, teoriei funcțiilor și teoriei invarianților, teoriei matricelor și a determinanților. Astfel, în 1841 a introdus notația modernă a determinanților, iar în 1844 a introdus determinanții speciali, noțiunile de determinanți strâmbi și strâmb simetrici, dându-le aplicații în algebră, geometrie și analiză matematică. În 1858 a precizat definiția și proprietățile fundamentale ale matricelor. A aplicat teoria invarianților
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
folosi în substituirea totală sau parțială a petro-dieselului. ul poate să se amestece cu motorină care provine din rafinarea petrolului în diferite cantități. Se folosesc abrevieri potrivit procentajului de biodiesel din amestec: B100 în cazul folosirii de 100% biodiesel, sau notații ca B5, B15 sau B30 unde numărul indică procentajul de volum biodiesel din amestec. La prima utilizare a biodieselului în mașină, acesta ar putea cauza eliberarea depozitelor din rezervor și pot duce la blocarea filtrului combustibilului. După această perioadă inițială
Biodiesel () [Corola-website/Science/311097_a_312426]