3,829 matches
-
procesul de entropizare, propriu Însăși naturii, de fapt motorul evoluției, adică a esenței Vieții, creează subiecte de taifas pentru multă vreme, iar aceasta fie și numai pentru a ne găsi locul cuvenit În natură, pentru a evita nefericita postură a nucii din perete. “Radiosfera”, 9 decembrie 1996, ora 12,26 109. Invadatori, vegetali și nu numai Astăzi am să vă rețin atenția cu cronica unui război. Al unuia nu atât de gălăgios ca acelea pe care le purtăm noi, oamenii, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un pom în curtea aia, preferă să expună niște arbuști în ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o nucă în perete, nu respectă o ordine, ci o somează, o strică dizgrațios. Și-atunci m-am gândit și io așa. Am învățat la școală că modernitatea începe în momentul în care francezii taie capul Regelui. Adică din acel moment nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul de biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
iute, piper, untdelemn, oțet și un pumn de măsline la un loc, și din care să mănânci, vorba ceea, până omori puricele pe burtă și dai cu căciula după câini; după care venea tradiționala mazăre bătută și cu ulei de nucă de la noi, din Argeș, iar alături o inimă gălbuie de varză acră cu zeama ca spirtul - să-ți sară căciula din cap, nu altceva - și cu puțin ulei, ardei pisat, hrean și măs line; apoi, pilafurile de raci, de mânătărci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
colorat și Înfipte pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind, În cămașa lor sticloasă, Înfipte de asemenea pe băț; sau bigi-bigi, roșu ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă de caisă, Întins ca o piele de drac și făcut vălătuc; sau susanul și miezurile de nucă Încre menite În pasta tare de zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și miez de nucă, Înșirat pe sforicele lungi; sau pistilul acrișor din pulpă de caisă, Întins ca o piele de drac și făcut vălătuc; sau susanul și miezurile de nucă Încre menite În pasta tare de zahăr topit pe lespedea de marmoră; atâtea și atâtea, care mai de care și ca din povești, imaginate de Osman, vestit bragagiu de pe Calea Plevnei colț cu știrbei Vodă, personaj fudul și aspru cu noi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
amantă confortabilă și cu coc la ceafă, răsărită În iureșul voluptuos de după război; și până, În sfârșit, la acea up to date, apariție lilială Înspre chindiile vieții mele, impertinent de juvenilă cu trupul ei adolescent, picioarele subțiri și călcâile ca nuca, versatilă În ochii lumii, onestă, gravă și hotărâtă În fapte, ireductibilă În urile ei feminine, bună și loială camaradă, entuziastă prietenă și amantă. Ultim dar al Providenței mele, acceptat de mine cu resemnare și umilința cuvenită, și cu armele la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu baiere Înflorate și petrecute apoi, cu cor delele lor lungi și Îm pletite, tot din piele de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de dor! 1983 (Radu Cârneci - Un spațiu de dor, Editura Albatros, 1980); Editorului, istoricului literar, criticului Cornel Galben În semn de prietenie și de aleasă prețuire, Viorel Savin, la Bacău În 17 nov. 2000. (Evanghelia eretică sau Melec, purtătorul de nucă și nývas, Editura Junimea, 2000). 13 iulie 2012 Deși Cifrocomedia, „proza teatrală“ a aceluiași prolific autor nu figurează În sumarul celor 7 volume de autor, renunț și la Jocuri (de unul, de doi...), volumul ce o include, așa că păstrez doar
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Lazarus se află lângă mine. Mi-a vegheat somnul, visul. -Nu-i așa că nu e adevărat visul, spune-mi, Lazarus, nu-i așa?! țip eu și mă simt slab, nevolnic, un fir de nisip, o frunză în vânt, o coajă de nucă pe valuri, un nimic. Lazarus coboară privirea și nu zice nimic. Știu exact cum trebuie să interpretez tăcerea lui. Nu e în stare să mă mintă, deși în momentul acesta am atâta nevoie să fiu mințit. Dacă mama chiar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
13 marti 1999, i am povestit drama pe care o trăiește măicuța Natalia Ilașcu. Am făcut multe copii după caseta din 2 oct. 1998 și am dat profesorului Ioan Alexa, Elvirei Opran, în SUA, la Chișinău lui Nicolae Dabija, Sergiu Nucă, Lidiei Bobână, Luminița Dumbrăveanu, ambele de la Radio Chișinău, ziaristei Gabriela Doboș de la ziarul „Adevărul”, Mihai Vicol, lui Nicolae Tomescu, Mihai Neacșu, ambii de la Radioul Iași, Doina Boghian—Suceava—am dat mai multora, în speranța că numai așa se pot sensibiliza
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pe loc hotărârea să publice în „Literatura și Arta” o relatare despre acest eveniment. O pagină specială a apărut în numărul din 24 iunie 1999, sub titlul: „Rugă pentru fiu, din mănăstire în mănăstire”, pagină realizată de bunul ziarist, Sergiu Nucă. Reproduc câteva din rândurile introductive ale redactorului: „Aș vrea, dragă cititorule, să nu par patetic. Mă străduiesc din răsputeri, dar sentimentele mi-o iau buluc înainte. Pesemne din cauza acelor vremuri de grea cumpănă pe care le-am trăit pe viu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
șarpele, șarpele casei. Ce n am avut eu de la moșneag-tot mi-au furat, topor, tot, tot!...” Mergând spre cimitir, măicuța primește de la poștaș un plic mare de la Chișinău, cu mai multe numere din revista „Literatura și Arta”, expediate de Sergiu Nucă. Intrăm în cimitir și aprindem lumânări la mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu: „Ai venit în țărâna asta, moșnege? și nu mai ieși de aici? Eugenia de câte ori vine aici zice: <Hai, tată, acasă, ce stai aici?>. Am să-i
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ciment. Măcar așa, oleacă să-i fac.” Doamna Rugină citește la mormânt un articol publicat în „Literatura și Arta”, scris de Vlad Ciubuciu, conferențiar universitar, care le-a fost profesor Ninei și lui Ilie Ilașcu. Citim și scrisoarea lui Sergiu Nucă: „Bună ziua, măicuță Natalia! Vă scrie câteva cuvinte autorul acestui pelerinaj al dvs., în România, S. Nucă. Dl. Chirilă mi-a pus la dispoziție și ziare de la Suceava și fotografii. în rest, am scris eu cu gândul la dumneata, mama lui
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Literatura și Arta”, scris de Vlad Ciubuciu, conferențiar universitar, care le-a fost profesor Ninei și lui Ilie Ilașcu. Citim și scrisoarea lui Sergiu Nucă: „Bună ziua, măicuță Natalia! Vă scrie câteva cuvinte autorul acestui pelerinaj al dvs., în România, S. Nucă. Dl. Chirilă mi-a pus la dispoziție și ziare de la Suceava și fotografii. în rest, am scris eu cu gândul la dumneata, mama lui Ilie... Cunosc foarte bine ce înseamnă durerea de mamă, dorul după copil. Am crescut de mic
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
lucru. Toți oamenii patrioți , ai neamului vor lupta pentru eliberarea lui Ilie! Mare e puterea lui Dumnezeu. Adevărul trebuie să biruie. De când e lumea binele a biruit asupra răului! Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Vă îmbrățișez cu drag! Sergiu Nucă 30—06 -1999 Continuăm discuția de suflet la mormânt. Măicuța nu-și putea stăpâni lacrimile de durere. La un moment dat doamne prof. Rugină zice: „Ce s-ar mai putea adăuga ? Mi se pare mie orice cuvânt este de prisos
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nimica”. Eu îi zic: „Ba va da , și încă ce va da, se va afla unde duc ițile și care din ele trebuie retezate”. Rog colegii să ridice această problemă, ori măcar să citească adresarea mea în plenul Parlamentului. și, ca nuca de perete, fug toți de scandal. Iată, așa și trăim cu toții, din mandat în mandat.... Când eram copil și locuiam la Taxobeni, la cei 25 de km. de Iași, undele de radio și TV de la Chișinău nu ajungeau până la noi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
orice urmă de viață. Totuși, am presupus că, fiind În apropierea orașului, trebuie să existe vreo colibă sau ceva de genul ăsta și, impulsionați de această iluzie, am continuat să mergem. În curînd s-a lăsat o beznă ca-n nucă și Încă nu Întîlniserăm nici măcar un semn de civilizație. Mai grav, nu aveam nici apă cu care să ne facem de mîncare sau să ne fierbem un mate. Frigul se Întețea; climatul deșertic și altitudinea la care ajunseserăm ne cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Mă căuta acolo unde sfârșea pământul învelit al orașului. Pândea la hotarele orașului, care erau poate și hotarele copilăriei mele: pe tejghelele de beton ale pieței de zarzavaturi, acolo unde niște muntence bătrâne vindeau piersici amărui cu perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor - niște babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spus. Așa trebuie, a zis, asta blonzește părul. A doua zi tot capul mi-era o rană. Uimitor de rapid, pielea a format o crustă. Pe care apoi două săptămâni în șir am purtat-o ca pe o coajă de nucă pe cap; după care s-a fărâmițat la pieptănat ca o crustă de pâine proaspătă. Începuse să-mi treacă - deja crusta nu se mai zărea sub păr -, când am fost chemată la un nou interogatoriu. Iar securistul mi-a zis
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Nu te mai uita atât de des în oglindă“, îmi spunea bunica, „nu te mai îngâmfa atât, că uite, colo atârnă Cheia cerului“. Pesemne că avea dreptate, căci toate oglinzile din casă erau pătate, în ele pluteau nori de mărimea nucii. Cerul cobora în oglindă să-mi muște din față de fiecare dată când mă priveam. Îl lăsam să-mi pătrundă în păr, peste obraji, să se apropie de nas și de gât. Eram însă cu mare băgare de seamă ca nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
astăzi frumoasa vârstă de 100 de ani. L-am văzut în cadrul jurnalului televizat France 3. Este ciufut și ciufulit rău, și-a cam pierdut din pene, dar încă mai spune Hello cu ușurință celui care-l milostivește cu câte o nucă. Din vreme în vreme își găsește timp să-l injure pe Hitler, dar acest lucru se întâmplă din ce în ce mai rar, ne asigură prezentatorul știrilor. "Tout ce qui est pluralité est inquiétude" Paracelsus, Archidoxe. 26 ianuarie 2004 Am consultat astăzi pagina Interent
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prăjiturile pe care le pregăteau se numesc baclava și că ibric se numește vasul în care se fierbe cafeaua. Acest lucru le-a plăcut, se pare, foarte mult. Așa că m-au înecat în zeci de feluri de prăjiturici cu miere, nucă, scorțisoară. Sentimente ciudate încerc, așa, așezat la masă în mijlocul lor. Nu înțelegeam o iotă din araba mitraliată printre dinți, dar le puteam vedea surâsul de oameni mulțumiți, care și-au făcut datoria către semenul lor sărac, pofticios, singur. Până aici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de-al lui a greșit“), măcar să mă recom penseze cu ceva. Discursul lui mi-a întărit convin gerea că eram un geniu neînțeles și m-a îndîrjit, cu atît mai mult cu cît omul repeta din trei în trei mi nute : „Nu te încrede în nimeni, decît în tine însuți, în nebunia ta ! ! Fii lup singuratic ! !“ (formulă pe care, desigur, o dată ajuns la Pitești, am notat-o în caietul cu ziceri filozofice). Biroul era întunecos, iar decanul tras la față și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de mare om de presă pe care io invocă, respectuoși, toți cei cu care vine în contact. Îi ascult întrebările pe care le pune grav, pătruns de importanța a ceea ce zice, dar în care de cele mai multe ori dă, inteligent, cu nuca în perete. De exemplu, duminica trecută, la emisiunea sa Deschide România, când a abordat cazul Tanacu. Felul cum a fost fă cută această emisiune, după ureche, era cu atât mai evident, cu cât în platou se afla și un adevărat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]