9,057 matches
-
Nu se consumă apă nici la masă nici după masă! Ordinea corectă (după dr. Daniel Menrath) în care se mănâncă alimentele în timpul zilei: I. Sucuri de fructe și fructe poroaspete II. Sucuri proaspete de vegetale și salate III. Vegetale fierte, nuci crude, semințe IV. Cereale, pâine, cartofi, legume V. Carne, pui, pește, brânzeturi Dacă ne vom uita mai atent, vom observa că ordinea aceasta este ordinea crescătoare ca dificultate de digerare (de la fruct la carne). Este bine ca alimentele mai „grele
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
fructele uscate, și cu apa în care au stat. Adăugați 1-2 linguri de zeamă de lămâie și fructe proaspete rase sau zdrobite (mere, struguri, portocale etc) - cca. 100g. Pe deasupra, presărați o lingură de semințe măcinate: migdale, sâmburi de caisă, alune, nuci. Amestecul se poate îndulci după gust cu miere. Se consumă pe stomacul gol. Se poate clăti gura cu ulei dimineața, când ne trezim. Se ia o lingură de ulei de floarea soarelui în gură, se mestecă fără a înghiți nici o
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase sau le puse în saramură, sticluțe cu sirop de arțar, zmeură și mure stăteau frumos aliniate în beci, uscate mere din pădure, adunase alune și nuci. Uscase măceșe și alte plante aromate și tămăduitoare pentru ceai, că deh! În pădure crescuse o sumedenie de astfel de plante. Acum se gândea să facă o marmeladă de afine să o așeze în borcane ca să aibă ce mânca la
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
încă de dimineață de când se trezi și el: - Care e vestea? - Păi, au pregătit scările, coșurile și i-am auzit aseară. Spuneau doar atât „mâine culegem”. - N-am să las o nucă să se desprindă de pe crengile mele, zise supărat Nucul. - Mi-e indiferent. Tot gem de prune o să ajung! Acum sau mai târziu, zise tristă o... Prună. - Ce bucurie pe copii! La cuptor sau în compot. Da, bun, proaspăt, bun și în plăcintă, zise vesel Mărul! Eu mă bucur, așa
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ne putem cățăra în copaci, putem arunca în apă cu pietre năzdrăvane, putem culege margarete și sânziene de pe marginea drumului, putem alerga pe derdeluș și apoi putem să ne lipim obrajii dogoriți de scoarța rece a unui tei, salcâm sau nuc...putem!... suntem liberi, avem timp și putem cunoaște toate-n jur! Îmi pare rău pentru cei care locuiesc la oraș, poate pentru ei acest timp magic este mult mai scurt, dar nu trebuie să devină și la noi la fel
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
răbdare să umplu coșul cu fructe și flori, fără să sune vreun clopoțel, tu îmi dai timp să citesc, să alerg pe alte tărâmuri, tu mă lași să mă împrietenesc cu albinele, cu ploaia și cu grădina de zarzavat, cu nucul de la aleea cu macii roșii, cu poteca bătătorită ce dă spre vie sau cu somnul lanurilor de grâu! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a CUVINTE (LIRICE) MARI, ... DE LA CEI MICI! RIME DE CLASA A V-A Cartea- izvor străvechi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
de rotirea vizuală a vulturului pe culmi de munte, de negrul-verde uriaș al pădurii, pânzăria cascadelor, strălucirea macilor în câmpurile de grâu, arhitecturile mirifice ale flăcărilor în sobă, sticlirea vrăjitorească a ciupercilor otrăvitoare sub frunzișul umed, urmărirea norilor de sub umbra nucului, ori de lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
își freacă mânuțele înghețate. E Sfânta Noapte a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Ei știu că în alți ani, tatăl lor le tăia cel mai frumos brăduț din pădure, pe care-l așezau în mijlocul casei și-l împodobeau cu lumânărele, nuci aurite cu bronz, beteală și coșulețe cu dulciuri. Dar a fost sfâșiat în pădure de un urs și ei au rămas cu mama lor, care de supărare s-a îmbolnăvit. Și acum, se tem că o să-i părăsească și ea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă apere de ploaie, Și de-a secetei văpaie. Să fiu frumos precum cei vii, Căci te iubesc și-astept să vii!
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93419]
-
Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă apere de ploaie, Și de-a secetei văpaie. Să fiu frumos precum cei vii, Căci te iubesc și-astept să vii!
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
că 1-a luat dracu! . . ." Gam acestea erau etapele nerăbdării pe care le petrecuse doamna Vera. Băgând însă de seamă că brise-bise-le, tot săltîndu-le, făcuse dungi, le potrivise cu grijă la loc, și se retrăsese în mijlocul odăiei la masa de nuc, unde făcea pasiențe. în interesul cucoanei Vera, Lică ocupa un loc însemnat. Era viața privită din observatorul fix al unei camere bine scuturate, fără de oaspeți, fără de întîmplări, și cu lumina primită pe o singură fereastră. Doamna Vera, în urma unui atac
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai trăi nu voi înceta să iubesc satul nașterii mele, cu gospodari încercați care au sporit prin muncă stăruitoare rodnicia colinelor din jur pline cu vii nobile, precum și sporul de recoltă obținut pe loturile îndepărtate de la Nenecșoaia, Țapu sau Valea Nucului. Cu dragostea de totdeauna, vă salut din inimă și urez adunării spor în discuții de suflet și alte noi adunări care să facă și mai strânsă legătura dintre cei plecați cât și între cei care viețuiesc permanent pe meleagurile natale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
apărându-și pielea și perpetuându-și neamul. Deci, în această vizită porneam de la casa părintească pe drumul obișnuit în pantă spre răscrucea de nord a drumurilor, coteam spre stânga, urcând și mai mult prin capul viei tatălui meu, cu un nuc masiv, monumental, ce dădea umbră drumeților și ne dăruia anual și nouă câțiva saci cu nuci, atât de bune pentru traiul nostru zilnic. Urcam și mai mult în pantă drumul sfârtecat de torenți, treceam pe lângă via cea mare a cunoscuților
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
drumul obișnuit în pantă spre răscrucea de nord a drumurilor, coteam spre stânga, urcând și mai mult prin capul viei tatălui meu, cu un nuc masiv, monumental, ce dădea umbră drumeților și ne dăruia anual și nouă câțiva saci cu nuci, atât de bune pentru traiul nostru zilnic. Urcam și mai mult în pantă drumul sfârtecat de torenți, treceam pe lângă via cea mare a cunoscuților mei până la o fântână cu apă rece, tocmai pe creasta dealului de unde vedeam ca „în palmă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
la o localitate, ci ca la temelia ființei mele. Și mi-ar fi imposibil să vorbesc despre copilăria mea altfel decât ca despre partea mea de paradis. Trebuie să recunosc, însă, că acest paradis mirosea nu numai a frunză de nuc și a fân încins, ci și a rachiu prost. Și că am trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-l ia, și că, în mașină, va rămâne un loc și pentru mine, mi-am dat seama că pericolul era iminent. În primele zile din septembrie, nu mă mai gândeam decât cum să scap. Aerul mirosea a frunză de nuc și a fân uscat, cerul nu mai era spălăcit ca în lunile cu călduri mari, căpătase o anumită gravitate în care se presimțea toamna, deși pădurile nu erau, încă, înroșite. Mă prefăceam mai departe că învățam, ca să nu dau de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
poți sui pe ea nici cu piciorul. N-o mai folosește nimeni, e un drum mort, părăsit. Nu mai există nici gardul pe care am stat în cumpănă. E o plasă de sârmă ghimpată acolo, cu mărăcini. Au dispărut și nucii sub care, pe o măsuță cu picioarele înfipte în pământ, am scris, în două veri, o parte din "Reabilitarea Evului Mediu". Dar progresul, cu părțile lui bune și părțile lui proaste, este o fatalitate, chiar și pentru un defazat sentimental
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fără un sfert, pălăria metalică s-a pornit să zbârnâie. Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe gardul din capătul grădinii. Țin minte și mirosul acelei zile. Pluteau în aer arome grele de nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cristina Oprea sfârșit de sezon - doar luna mai ascultă șoaptele mării ecouri de clopot - între cer și pământ crizantemele nuc fără frunze - pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
e vechi cântecu’ ăsta, nea Fănică?! Noi nu l-am auzit până acuma de la nimenea. Aoleu, unde-oi fi pus eu reteveiu’ ăla, dom-le? Păi ce mă eu sunt nimenea? Ai? Cin’ ți-a dat ție și covrig, și nuci, și sarailie, și bomboane, și bani, ai? Nimenea? Ia, dă-i încoace, dac-așa ne e vorba! Stai, nea Fănică, nu te supăra pe noi... Auzi, colo, cică să nu mă supăr! Grijania lor de țânci, făcea el pe supăratul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lua cu tine ? Hai, recunoaște că m-ai lua să trăiesc cu tine în casa ta de lemn. Aș putea să-ți fiu sclav... — Toma, piei ! Nu mai cumpăr verze, nu mai cumpăr pepeni galbeni. Nici gulii, conopidă și nici nuci de cocos. Din octombrie nu m-am mai atins de ele. Nu mai cumpăr nimic de mărimea unui cap de nou-născut. Mă apucă amețeala și îmi vine să vomit. Nu mai cumpăr nimic tare și rotund care ar putea să
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
le-ai citit: păi n-am Învățat noi să ne facem toate singuri și să creștem plantele cu care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem coaja de sumac, și de nuc, și coji de nuci și de soc ca să facem vopsele și să limpezim lîna În apă cu vitriol pînă căpăta un negru lucios, pe care nu-l mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-am Învățat noi să ne facem toate singuri și să creștem plantele cu care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem coaja de sumac, și de nuc, și coji de nuci și de soc ca să facem vopsele și să limpezim lîna În apă cu vitriol pînă căpăta un negru lucios, pe care nu-l mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]