37,536 matches
-
primele două cazuri erau excluse, rămânea cel de-al treilea motiv. Cu mintea lui hîrșită în tot felul de chițibușuri ale firii omenești, Radul Popianu știa că există cel puțin două feluri de a te ascunde. Primul, și cel mai obișnuit, era să te ascunzi ca să nu fii găsit. Iar al doilea era să te ascunzi pentru a fi căutat. Întîi trebuia să lămurească acest amănunt, dacă August Stoicescu și Artur Stavri se ascundeau înVladia pentru că îi căuta cineva (asta însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adjutant disciplinat, a întocmit, în chiar aceeași seară cînd a avut conversația cumva lămuritoare cu cei doi bătrînei, a întocmit un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei de jandarmi, căpitanul Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită, rugîndu-l adică pe domnul Iacobovici să depună la biroul de informații al unității plicul sigilat cu ceară roșie și șnur, conform regulamentului. Nu scrisese mare lucru, doar că în localitate și-au făcut apariția doi ofițeri în retragere sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui că a depus plicul în bună regulă unde trebuia. Ba, mai mult, a trecut de fiecare dată cînd a avut treabă în Comana pe la biroul respectiv, după cum era obișnuința, și n-a găsit nimic pentru Vladia, nici o corespondență, nici măcar obișnuitele circulare și afișe de propagandă. Nimic. În schimb, Radul Popianu a văzut cu ochii săi primele măsuri puse în practică planului ce i se prezentase în odăile dinspre grădină ale Vilei Katerina. Întîi au fost închise cîteva dughene de mărunțișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Fericiți cei neștiutori..." * Basarab Cantacuzino aștepta de mai bine de două luni telefonul acesta. Încă de cînd îl văzuse pe Șerban Pangratty apărînd la recepția dată în onoarea lui Italo Balbo însoțit de un ins boțit, șters, oricum, nu un obișnuit al saloanelor, un clopoțel de argint a clinchenit în complicatul său aparat de evaluare a situației. Din lene ori din șiretenie, nu se prea străduia să le despartă, cu vremea observase că lenea ajută tot atît de mult cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi și de a gîndi v-a ajutat să vă păstrați funcția, dar nu și demnitatea." Privirea opacă a prințului Basarab Cantacuzino au avea nici o legătură cu incisivitatea cuvintelor lui și acest lucru îl deruta cu totul pe Mihai Mihail, obișnuit să citească mai degrabă în privirea cuiva decît în spusele acestuia. Se ghemui, își strînse umerii și înjură în gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înfruntă cu moartea, față în față, ochi în ochi, ar mai fi interesat în intrigi politice. Cum să vă explic, un aviator se găsește încă de la primul său zbor la capătul drumului, toate experiențele omenești sînt deja în spatele lui, viața obișnuită e cumva ca un peisaj văzut cu privirea aruncată peste umăr, undeva jos și neapărat în spate. El e la capăt și de fiecare dată cînd se ridică în aer lovește, se proptește ca să zic așa, într-o poartă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rămasbun, Tapú Tetuanúi ieși din apă și își relua drumul, pe cărarea cea largă care ducea către casă frumoasei Maiana. Preferă să ajungă după lăsarea întunericului, ca Maiana să nu-i poată vedea primul tatuaj, fiindcă o fată că ea, obișnuită să facă dragoste cu zeci de barbati ale căror corpuri erau complet acoperite cu desene atrăgătoare, nu putea decât să râdă de nimicul acela care îi murdărea lui brațul. Se întreba încă o dată dacă Maiana va accepta vreodată să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndoială, autoritatea supremă în materie. — Ce șanse avem să-i găsim pe acei barbari? întreba Roonuí-Roonuí. Așa cum bine a spus Hiro Tavaeárii, oceanul este imens și pe el există mii de insule, răspunse acesta, cu glasul sau apăsat, de om obișnuit să vorbească puțin. Însă e clar că, dacă ei au putut ajunge până la noi, si noi putem ajunge până la ascunzișul lor. —Ai comandă navă? —Bine-nțeles. Însă nu vă pot garanta victoria. Nici macar întoarcerea. —De victorie avem grijă noi, războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un ucenic de navigator decât să-și petreacă nopțile la picioarele miticului erou care se întorsese de unul singur din locul în care până și apa se solidifica? De unde putea învăța mai mult decât de pe aceste buze, atât de puțin obișnuite să vorbească? Cine i-ar mai putea refuza titlul de Mare Navigator, după ce va fi petrecut luni - sau poate ani - privind prin ochii aceluia care văzuse atâtea? Tapú Tetuanúi inspiră adânc aerul sărat și umed, în care pluteau arome de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am spus că ultima parte nu depinde de mine. Vahíne Auté și Vahíne Tipanié sunt foarte frumoase. Și tu ești foarte frumoasă, remarcă Tapú Tetuanúi. Haide, fii serios! îl contrazise ea amuzata. Am aproape douăzeci și cinci de ani, iar pentru cineva obișnuit să facă dragoste cu Maiana, trebuie să par un fel de hoașca bătrână. Eu nu m-am obișnuit niciodată să fac dragoste cu Maiana, răspunse băiatul cu toată sinceritatea. Niciodată. Asta sună foarte romantic. O iubești mult? Nu aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care ne-a uimit a fost ca, după două sau trei zile, încă nu începuseră să se descompună sau să miroasă urât, ci au rămas intacți, de parcă ar fi dormit. Această chiar că depășea puterea de înțelegere a unor oameni obișnuiți că, în căldură tropicală a insulei Bora Bora, cadavrele să înceapă să se descompună după numai câteva ore, de aceea se lasă o tăcere care dădea de înțeles că scepticismul cel mai profund pusese stăpânire pe Marara. Nu se descompuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de aceea lui Tapú Tetuanúi i se părea absolut de neînțeles cum era posibil că aceste ființe pe care, instinctiv, continuă să le considere superioare să se dovedească, totuși, atât de nepricepute și de vulnerabile în fața unor greutăți - consideră el - obișnuite ale vietii de zi cu zi. Îl surprindea mai ales teamă care se putea citi pe fețele lor, care nu părea să se datoreze faptului că n-ar fi reușit încă să-și revină după ororile naufragiului, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în timp ce dulgherul și ajutoarele sale munceau, ceilalți ascultau într-o tăcere respectuoasa relatarea plină de amărăciune a captivității fetelor, o povestire cutremurătoare, care îi făcea să se căiasca pentru că nu trecuseră prin ascuțișurile săbiilor toată rasă aceea de ființe abominabile, obișnuite să comită actele cele mai inumane. În prima zi, începu Ihona, regele Octar, care exercită o dominație tiranica asupra oamenilor lui, ne-a violat pe patru dintre noi, iar pe sora mea Purúa a rănit-o atât de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
degenerate, a unor bolnavi pe care un violent foc interior părea să-i consume clipă de clipă, pe care ii stăpânea o nevoie flamanda de a se devora unul pe celălalt, care nu contenea niciodată. Pentru cei din Bora Bora, obișnuiți dintotdeauna cu gândul că dragostea și sexul reprezintă ceva frumos, simplu și natural, și că fuseseră create de bunul zeu Taaroa pentru că odraslele lui să se bucure de ele, acea absurdă relație între un monstru uriaș și plin de tatuaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de picior, nici o crenguța franța, nici un rahat în desiș. Nimic! Viața noastră depinde de astă. Îi privi cu atenție. Gândiți-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate da de gol, fiindcă sălbaticii ăștia sunt niște vânători înnăscuți, obișnuiți să ia urma prăzii. În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi putut lucra, condusă de un bătrân muribund pe nume Whittier, până n-a mai fost ce-ar fi trebuit. Și-ar fi trebuit să scriem poezii. Poezii drăguțe. Gașca asta a noastră, elevii lui talentați, închiși departe de lumea obișnuită timp de trei luni. Și ne-am dat unii altora porecle, de pildă „Pețitorul”. Sau „Veriga Lipsă”. Sau „Mama Natură”. Nume prostești. Asociații libere. Așa cum inventai, când erai mic, nume pentru plantele și animalele din lumea ta. Peoniilor lipicioase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Personal a programului meu, spune ea, am să vă arăt cum să dați afară ce-ați înghițit. Un stomac plin cu înghețată de piersici, o pungă de Halloween cu minibatoane de ciocolată, șase gogoși cu glazură, doi cheeseburgeri dubli. Chestiile obișnuite. Și uneori, spermă. Cu fața scăldată în licărele exercițiilor de aerobic, ambiția ei imediată e să reducă rezistența inițială a cumpărătorului. Cu un scop pe termen lung de-a deveni investiția pe termen lung a cuiva. Ca un bun durabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
blonda noastră zice — Nu vreau să fiu doar o sfrijită și-atât. Cât despre faptul că părul ei e prea “incendiar”, îi spune spilcuitul: — De-asta nu vezi roșcate naturale în filmele porno. Nu le poți ilumina corect lângă oameni obișnuiți. Asta vrea să fie tipul: camera din spatele camerei din spatele camerei, enunțând adevărul ultim. Toți vrem să fim observatorul aflat la distanță. Cel a cărui treabă e să spună ce e bine și ce e rău. Ce e corect și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
false cumpărate pe publicitate gratuită. Pe monitorul cu transmisiunea rețelei, prezentatoarea de la studioul național îi pasează din nou legătura celei de la studioul local, care trece direct la un promo preînregistrat al emisiunii de a doua zi, în care o femeie obișnuită va suferi o transformare radicală a propriei imagini, apoi momentul de tranziție: un cadru estetic cu ploaia de afară, câteva acorduri, și apoi direct publicitate. Vaporul s-a scufundat, sunt sute de victime. La ora unsprezece, film artistic. Spilcuitul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lungă. Inky spunea mereu că a absenta este noul mod de-a fi prezent. Ieșind într-o seară de la o recepție pentru victimelor armelor de foc, soții Keyes, Packer și Evelyn, coboară scările muzeului de artă și dau de coada obișnuită de nulități în haine de blană așteptând ca valeții să le aducă mașinile. Se întâmplă pe trotuar, chiar lângă o stație de autobuz. Pe bancă sunt așezați un bețivan și o zdrențăroasă pe care toți ceilalți încearcă de zor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier. Ei vor deține adevărul absolut, însă doar despre noaptea aceea. Idioții ăia, săracii, au dat vrabia din mână. Cu toții am văzut anunțul, dar în feluri diferite. Pe diferite panouri din oraș, anunțul spunea: TABĂRĂ DE SCRIITORI ABANDONAȚI-VĂ VIAȚA OBIȘNUITĂ TIMP DE TREI LUNI Faceți-vă nevăzuți. Lăsați în urmă tot ce vă împiedică să vă scrieți capodopera. Slujba, familia, căminul, toate obligațiile și distragerile - puneți-le în paranteze timp de trei luni. Trăiți printre oameni care au aceleași năzuințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Chiar dacă nu ne-a venit nici o idee grozavă, nu ne-am scris capodopera, astea trei luni închiși împreună vor fi de ajuns pentru niște memorii. Pentru un film. Pentru un viitor în care nu vom avea nevoie de o slujbă obișnuită. Pentru a fi pur și simplu faimoși. Pentru o poveste care merită spusă. Pe moment, strânși în jurul șemineului cu jar de sticlă, bifăm detaliile pe care va trebui să ni le amintim pentru a recrea această scenă la televiziunea națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o nouă vizită la Doctorul Ken, care spune, sigur, săptămâna viitoare e foarte bine pentru interviu. Dar mă avertizează că viața lui nu-i foarte palpitantă. Îi spun să aibă încredere în mine. A scrie bine înseamnă a lua lucrurile obișnuite și a le prezenta într-un mod apetisant. Să nu-și facă griji în privința poveștii despre viața lui, îi spun, asta e treaba mea. În perioada asta chiar am nevoie să găsesc un subiect interesant. De vreo câțiva ani sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
regulă, pentru mini jack) și USB out (figura 9.4). De asemenea, unele camere digitale au și o ieșire pentru controlul de la distanță. Ieșirea audio-video out generează un semnal audio-video care poate fi vizualizat și auzit pe un monitor TV obișnuit, iar cea USB face posibil transferul imaginilor în computer prin intermediul unui cablu de date USB. Pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie ca driverul camerei digitale să fie instalat în computer. Cardul ROM pentru stocarea imaginilor are diferite standarde, dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]