8,125 matches
-
că mă iubești, Trup și suflet înfloresc. Ești primăvara mea! Ești primăvara mea! Domnul și Păstorul meu Cel Bun! Mă scapi de toamna mea. Mă scoți din iarna-mi grea Și Îmi dai viață din belșug. Când mă-ntristez și obosesc Tu vii atunci și îmi zâmbești. Iar când prin Duhul Sfânt rodesc, Trup și suflet întineresc. Și anii curg sub ochii tăi. Eu merg înainte prin harul TĂU. Mă duc cântând mereu pe drum Slavă Ție, Doamne Bun! Ești primăvara
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
Să vă pun la încercare pe toți. Nu vedeți cum gloanțele zboară? Ce vreți, să cerșiți schilozi pe la porți?” „Dar vorbește, odată, limpede, mamă!” O rugă olteanul cu glas repezit. „Pe nepusă-masă ne cheamași să dăm seamă, Când și cocoșul obosi de cucurăgit?” „Ce tăt zâși, tu, cucoș fără grindă?” Îl luă moldoveanul la rost. „Iaca, d-aia n-o cloși găina în tindă, Că faci tu pă sântu în post!” „No, cum văz, îi bai astăzi la noi!” Începu ardeleanul
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Acasa > Cultural > Traditii > LEGENDA MĂRȚIȘORULUI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Legenda mărțișorului Obosit de petrecerea dată în cinstea lui pe 24 februarie, Dragobete se odihnea pe un pat de cetină, aflat sub poala unui bătrân stejar. Dragobete, zis și Năvalnic, este zeul iubirii la români, o știe tot omul. Până și copiii o
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
Privind în spate, a zărit o creangă agățată de straiul său. - Ce-i, ce s-a întâmplat? a întrebat voinicul surprins. - Nu te speria, e timpul să-ți împărtășesc o taină, l-a liniștit bătrânul arbore. - Nu poți amâna? Sunt obosit, vreau să mă odihnesc. - Nu, nu pot amâna. Mâine voi fi sacrificat, sătenii mă vor tăia pe motiv că sunt prea bătrân. Oamenii nu mai respectă pădurea, n-o mai consideră sacră, așa cum au considerat-o strămoșii lor și nu
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR-18 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXII Ghiocel - prizonier la Palatul de Ghiață Veșnică După ce se bătură în neștire, până la urmă, cei doi viteji, Viscorilă și Nămețilă, obosiră și se așezară amândoi pe o culme de deal, uitându-se plictisiți unul la altul. - Mă, de ce ne băturăm noi? întrebă Viscorilă. - Păi, asta te-ntreb și eu! răspunse Nămețilă. -Mă, tu știi că ne-am bătut degeaba, ca niște
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
învins tâlharii. În fond, eu i-am îngropat în nămeți. -Dar cu ajutorul meu, bă, tăntălăule! Dacă mă gândesc bine, numai eu am învins tâlharii! -Ba, eu! -Ba, eu! Iar se luară la harță, iar începură să-și care pumni, până obosiră. Scârbit, Viscorilă spuse: -Mă, tu știi ceva? Amândoi am învins tâlharii. -Păi, de ce n-ai spus de la început? Nu ne mai băteam atâta. -Acum mi-a venit ideea. Dar, știi ceva? Ne trebuie probe. -Păi, nu i-am congelat pe
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
spălat și curățat de zgură mă întreb sub ce totem și lupte m-am născut ca o rană vie de umblu după harfe pierdute prin nisipul anticului egipt prin sarcofagele vremii se lasă lumina peste clopotele de la notre-dame de paris obosite de-atâta trudă arama lor plânge iluziile din per la chez mai tainice decât taina se-aud leturghii negre și oamenii ca niște sfinți stau la rând pentru a-și primi eterna cuminecătură pe drumuri fără întoarcere se-aude orga
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
alinarea prin speranță și visare. Pornind de la indivizi, până și popoarele pot fi plictisite, respectiv plictisitoare. După secolul de aur al culturii lor ( secV-IV î.e.n.), grecii și-au putut permite să devină sceptici prin renunțare până la declin și să fie obosiți până la plictiseală, căci renunțarea provine din preaplinul spiritului, iar scepticismul exprimă inevitabila plictiseală stoarsă de destin din oboseala unei culturi mari. Dar grecii au devenit sâcâitori și plictisitori de-abia când din palma întinsă a istoriei (epoca medievală și modernă
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
destin din oboseala unei culturi mari. Dar grecii au devenit sâcâitori și plictisitori de-abia când din palma întinsă a istoriei (epoca medievală și modernă) s-au pornit să ciugulească firimiturile rămase de la festinul spiritual al strămoșilor lor. Tot așa, obosiți de greutatea veacurilor de cultură și civilizație pe care au le-au purtat pretutindeni în lume din generație în generație, englezii, francezii și germanii zilelor noastre au dreptul la vacanțe ale spiritului, petrecute în tabere ale scepticismului și plictiselii. Nu
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
îngrijorări destule și trebuie să o reiau, dar nu sunt încă în stare. Am idei, am adunat destul de multe, am schițat chiar și personajele, conflictele, mijloacele tehnice, gramaticale, de frazare, numai că nu stau la masa de scris. Nu pot, obosesc și las pe altă dată. Cred că odată cu mărirea zilei, cu perioada asta frumoasă a iernii să trec la o activitate mai susținută și să ajung la o stare, cât de cât normală. Am de făcut, desigur, și alte lucruri
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
la munte. Așa s-a terminat prima parte a zilei de Sâmbăta Mare,a Paștelui. Se vor întâlni din nou la cină și apoi aproape de miezul nopții vor merge la sărbătoarea Învierii Domnului. Sebastian se trezi din somnul care-l doborâse, obosit de stresul mersului pe șoselele patriei nu întotdeauna cele mai bune din Europa. După cina servită în pensiune a preferat să se întindă pe pat și să se uite la televizor, însă fără să vrea îl furase somnul. Se uită
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
de 5 anișori se joacă în parc. Pune un sportiv de performanță să facă tot, dar absolut tot ce face copilul. Copilul se joacă, dar sportivul muncește. După nici 20 minute sportivul cu toate antrenamentele făcute, se dă bătut. A obosit! Copilul se joacă mai departe și ore în șir. Așadar munca și joaca sunt noțiuni similare. Joaca este o muncă de care simți plăcere. Joaca nu te obosește. Din contră, prin auto emulație îți dă vigoare. Munca este tot o
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
nici 20 minute sportivul cu toate antrenamentele făcute, se dă bătut. A obosit! Copilul se joacă mai departe și ore în șir. Așadar munca și joaca sunt noțiuni similare. Joaca este o muncă de care simți plăcere. Joaca nu te obosește. Din contră, prin auto emulație îți dă vigoare. Munca este tot o joacă pe care o faci la dorința unui terț. Probabil terțului îi face plăcere munca ta, dar nu și ție. Din această cauză obosești.Vorba soției: "De s-
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
plăcere. Joaca nu te obosește. Din contră, prin auto emulație îți dă vigoare. Munca este tot o joacă pe care o faci la dorința unui terț. Probabil terțului îi face plăcere munca ta, dar nu și ție. Din această cauză obosești.Vorba soției: "De s-ar termina odată concediul să mă odihnesc puțin" Ca orice copil bine crescut mă spală dimineața pe față și pe dinți cu apă caldă sau rece după cum dă Domnul (primar). Este o muncă de rutină, în
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
muncește ca să trăiască. Dacă n-ar munci ar muri de foame cu întreaga sa familie. Există oameni care trăiesc ca să muncească. Aceștia iau munca drept o joacă și practic, deși fac tot ce fac toți poate mult mai mult, nu obosesc. Or fi acești oameni roboți, oricum altfel decât noi muritorii de rând care obosim după primul sac cărat? Nu! Este doar un principiu de viață însușit din fragedă copilărie. În amintirile cele mai intime mama este legată de poveștile pe
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
familie. Există oameni care trăiesc ca să muncească. Aceștia iau munca drept o joacă și practic, deși fac tot ce fac toți poate mult mai mult, nu obosesc. Or fi acești oameni roboți, oricum altfel decât noi muritorii de rând care obosim după primul sac cărat? Nu! Este doar un principiu de viață însușit din fragedă copilărie. În amintirile cele mai intime mama este legată de poveștile pe care seară de seară ni le spunea mie și frățioarei cum îi spunem eu
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
aceste fleacuri au intrat în sânge. Și astăzi la 80 îmi caut de lucru, altfel crăp. Și viața nu mi-a presărat flori în cale. Munceam pe șantier sau în birou, cărând deseori saci (la figurat). Niciodată nu am ajuns obosit acasă unde așteptau treburile casnice împărțite frățește între toți, o carte sau alte activități comune. Aveam timp până și de teatru, chiar operă. Și pe atunci se lucrau 6 din 7 nu se beau cfeluțe numai cinci zile pe săptămână
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
se poate mai sinistră, Vei continua drumul în viață, Cu o turnură tot mai tristă. Nu știu cine îți va da, Alte cuvinte mai frumoase? Șterge-mă din mintea ta, Ca pe ceva care miroase. *** Oricât mă ispitește vinul, Ochii îmi sunt obosiți, Iar limba suge veninul, Din trandafirii otrăviți. Ce să mai caut în viitor, Nici voi nimic nu o să găsiți, Nu mai văd lucirea stelelor, Vor fi doar trandafirii otrăviți. Stele nu mai văd pe cer, Ochii îmi sunt foarte obosiți
TRANDAFIRI OTRĂVIŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365301_a_366630]
-
o valiză în brațe, după câteva mișcări repetate, cu intenție, dă drumul valizei, cât mai de sus. Soldatul din corpul de gardă, ce-l supune la suplicii, îl lovește cu sete : - De ce i-ai dat drumul ?! - Mi-a scăpat. Sunt obosit ... Înțelege, din privirea sergentului Trandafir, că acestea sunt ordinele primite, să fie supus caznelor. Sergentul ridică din sprâncene către alt soldat din corpul de gardă. Are grijă să nu fie văzut de ceilalți după care a are grijă să nu
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
camera de arest unde i se coboară „țambalul” pe care va avea să doarmă. Gornistul batalionului sunase ora stingerii. Lumina din arest nu va fi însă stinsă. Se ghemuiește pe țambal simțind acut disconfortul scândurilor rare și goale. Oricât de obosit este, o grămadă de lenjerie din colțul arestului îi atrage atenția. Cu mișcări controlate doar de instinct trage toată lenjeria peste scândurile tari, se culcușește și ațipește. Numai un țipăt isteric îi mai poate alunga somnul. Soldatul ce-i ținuse
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
labagiule ?! Nu prea înviase. Starea de șoc l-a măcinat mult mai mult decăt pe cel care se simte în largul lui zburdând pe terenul de instrucție, executându-i comenzile idioate. - Robert, f...-l tu în continuare că eu am obosit ! - Bine. Preia tu comanda plutonului și mă ocup eu de el ! Sodatul Bert are însă o zi de excepție fiind de neobosit, avănd puterea să zâmbească, radiind cu fața către soarele ce pare să îi înzecească puterile, amuzându-se de
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
pareze loviturile, atât cât putea, cu încăpățânarea de a rămâne stăpân pe glia lui. Nu avea ca armă decât privirea cu care străfulgera când pe unul când pe altul încercând să-i facă să simtă cât sunt de nemernici. Milițienilor, obosiți de atâta efort, nu le rămânea decât să-și încalece bicicletele și să se ducă iar Albert se alegea cu vânătăi și cu batjocura celor ce fugiseră înainte de a fi altoiți. Ce știau ei, câte cruzimi înduraseră înaintașii lor pentru
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă pe picioare și cu o mână agățată de bara de susținere a plasei pentru bagaje, în fața ei, împingând-o cu bastonul pentru a o atenționa. Am obosit, maică... E zăpușeală rău în droaga asta, a încercat ea să se justifice, ducându-și din nou, cu o mișcare tremurătoare, batista peste frunte. Cealaltă femeie, bine legată și îndrăzneț îmbrăcată pentru cei aproape 60 de ani purtați cu semeție
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
două fiice ale doamnei Eleonora Dumitrache: Ecaterina și Evdochia, împreună cu soții lor, și ceilalți doi fii, Vasile și Costică. - Ei, hai, că nu suntem la circ! V-a apucat dragu’ de mine, ce să zic, soro! a exclamat doamna Eleonora obosită de manifestările nebănuite și neașteptate ale copiilor ce veniseră cu soțiile și soții lor. Hai să intrăm, că ne-apucă noaptea aici, i-a îndemnat ea, aranjându-și pălăria cu mâna ce-i tremura mai rău ca de obicei. - De ce să
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
12.00... E mult de așteptat, a intervenit fiul cel mare, Costică. S-a uitat doctorul pe listă, a lămurit el, observând că cei sosiți din capitală îl privesc nedumeriți. - Oricum, nu putem sta în stradă, sub soare. Mama e obosită deja. Nu se simte bine, i-a prevenit Florica, cu adevărat neliniștită de starea bătrânei. Nu putem fi primiți mai repede? - Nu cred, a zis Vasile morocănos, privind într-o parte. Au programul afișat pe ușă. - Nu se poate vorbi
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]