2,578 matches
-
tratat de vânătoare", poetul este retoric și obosit; spațial este pădurea, un fel de Arcadie, castelul devine casa preotului, iubita pe care o adoră are părul lung și negru, e tandră, capricioasă, dulce și amară. Lipsesc din acest volum elementele oculte, bocetele, stampele și goblenurile medievale, poetul se îndepărtează de universul caracteristic poeziei lui. "Hăitașii sunt plecați de mult de acasă/ Prin pământuri pletoase și oarbe ei zac/ în cimitire cu forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O caracteristică a poeziei lui este spiritul bogomilic, prezent și în poezia interbelică la Lucian Blaga și la alți poeți ai perioadei", caracteristică remarcată de E. Simion, în lucrarea "Scriitori români de azi". La Ion Gheorghe simțim mai pronunțată atmosfera ocultă, prin care mișună specii fabuloase, vrăjitorii, descântece, blesteme și bocete, toate aduse cu un scop, și anume, redescoperirea ființei noastre culturale constante în ciuda vitregiei sorții. Dinamica realității și reportajul Încă din "Căile pământului", întâlnim elemente de transcriere directă, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
le poartă". Poetul este pătruns de orgoliul cunoașterii, un anumit fast al înțelegerii revelă mecanica lumii, un entuziasm al înțelegerii, dar și o nostalgie a condiționării individului în atingerea "sinelui". Inspirat de Bleriot și Georg Cantor, poetul scrutează și practici oculte, invocându-l pe marele Aleph sau pe "Marele Gând" (în formularea lui Păunescu), pe "Marele Anonim", cum îl numește pe demiurg Lucian Blaga: "Aleph! De bobotează arunc/ plumbul topit în apă rece,/ și iată-mă ghicesc viitorul". Ciclul ptolemaeic și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înghite marea: imagine desprinsă de pe retina unui ochi deschis în apă care va percepe altfel lumea; cer aurifer, lacuri senine, marea tulbure; iată că natura este plină de mister, sau, cum putem observa și în alte poeme, guvernată de elemente oculte. "Singurătatea finală" este ilustrativă în acest sens: izolarea se realizează într-un univers osteologic. Precum la Macedonski sau, mai târziu, la Nichita Stănescu, universul este straniu, împodobit cu cai uscați, "fluturi stranii", palizi, cranii care joacă într-o concentrică horă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-se deasupra ei. Din acest motiv, este imposibil ca el să poată fi schimbat. Fiind ceva adânc, imperceptibil, și imposibil de gândit, destinul transcende empiricul. În spiritul gândirii lui N. Ionescu, V. Băncilă susține că destinul este ceva „substanțial și ocult”, ceva „profund intim și mai mare decât noi”, el fiind de fapt „o direcție de ființare la care ne raportăm permanent”. Realitatea destinului este cuprinsă În următoarele trei aspecte, care reprezintă părțile sale constitutive, și anume: determinismul, fatalitatea și libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la semnificațiile sale ascunse. în contrast cu aurul, care e sacru, solar, benefic, plumbul e infernal, nocturn, malefic. în nu puține predici despre iad, una din pedepse e arderea cu „plumb topit”. Plumbul îl conține pe Antihrist. „Fermecătorii” și „vrăjitorii” tatonau puterile oculte vărsînd „plumb, cositor sau ceară”21). în învățăturile lui Isus Sirah plumbul e asociat cu nebunia 22). în înțelesul său ultim și cel mai dramatic, plumbul reprezintă fatalitatea, ireversibilul. Scris bărbătește, „Plumb” e „Mortua est” sau „Dormi în pace” a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
substanța multor opere de ficțiune. Pentru Yourcenar, mai degrabă realitățile perene ale conduitei umane decât șansa aleatorie a sexului biologic rămân cheia dezlegării misterului identității și căutărilor sale. Obișnuia să identifice o problemă în condiția umană de exemplu, rolul forțelor oculte și apoi căuta să localizeze un moment istoric când problema ieșise temporar în evidență, ca de exemplu în Renaștere. Acest proces, în fel și chip, a format baza unui proces de o viață pe care l-a denumit deschiderea ochilor
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
primei întâlniri a lui Hadrian cu Antinous în 127. Aceasta a marcat începutul anilor fabuloși. Cartea îl poartă pe cititor mai departe în Saeculum Aureum (Vârsta de Aur), înecarea lui Antinous și analizele morții lui. Hadrian se retrage în preocupări oculte după pierderea iubitului său (anii lui de Disciplina Augusta învățătură augustă). Yourcenar cataloghează reînnoita credință a lui Hadrian, mai curând în toate lucrurile grecești decât în cele romane, ca o formă de nostalgie cât și ca o diferență între cele
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ca în Casa Buddenbrook, 1901) și tot ca ea permanent atent la dimensiunile erotice și tainice ale condiției umane. Anterior, când schița inițierea lui Hadrian în ritualurile secrete din Eleusis, manifestase curiozitate față de modul în care Mann trata magia și ocultul. Acum, la mijlocul anilor '50, după ce publicase cu succes Memoriile lui Hadrian și Electra și, mai recent, în 1956, Pomana lui Alcippus, a ajuns să creadă, parțial sub influența lui Mann, că aterizase pe o nouă temă din condiția umană, ceva
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Mann devenise, chiar înainte de moarte, un scriitor clasic; a doua parte oferind o analiză a magiei și ocultismului lui. Cea de-a doua parte din această anatomie a umanismului filosofic al lui Mann a fost principalul obiectiv al lui Yourcenar. Ocultul îl atrăsese pe biograficul Hadrian, absorbise fiecare aspect al vieții lui Zenon, iar Yourcenar l-a văzut de asemena infiltrându-se în opera lui Mann. Astfel, și-a deschis partea a doua a eseului ei cu aceste cuvinte: Ar fi
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
altă parte, la reprezentările ei despre magie și tăinuire: cheia pentru viziunea ei despre condiția umană. Toate scrierile lui Yourcenar, ca și stâlpii vieții ei, iubesc magia și deghizarea: acesta este motivul pentru care eroii ei masculini sunt obsedați de ocult și tăinuire. Faima literară a lui Yourcenar nu se bazează în principal pe proslăvirea iubirii homosexuale, ci pe înțelegerea condiției umane prin căile intuitive ale misterului și magiei. Prin asta ea a fost o voce complet originală. Hadrian reușește atât
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cea mai bună dintre opțiunile lui. Propriile memorii și corespondența lui Yourcenar cu alții dezvăluie femeia care a fost în linii fundamentale: iscoditoare și intuitivă, totdeauna secretoasă, obsedată de trecut, convinsă că ființa umană este măreață în virtutea calităților mistice și oculte care nu mor atunci când corpul fizic se descompune. În acest sens, a fost tot atât de neoplatoniciană contemporană, cât a fost o "scriitoare gay". Doar protagonistul ei Alexis aprobă orientarea sexuală drept o provocare monumentală a vieții lui. Oricât de bine meșteșugită
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
un refugiu în America unde să-și practice meseria. A tânjit după trei stări fundamentale: 1) libertatea de a iubi membri ai ambelor sexe; 2) libertatea de a explora laturile iraționale ale condiției umane în maniere variind de la mistic la ocult și spiritual, de obicei plasate în decoruri istorice; 3) posibilitatea de a continua să călătorească a fi tot timpul pe drum ca un mod de viață. Dragostea romantică pentru persoane de același sex, dar ai putea avea în față esența
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în general pe ideea morții lente, neiertătoare. Plămânul, ficatul, inima, creierul ("hermafroditul") nu încetează a amenința poetul cu spectrul neputinței de a "pricepe", de a da sens unui "cântec suveran", după un sisific efort de a dezgropa "arsenalul de unelte oculte" din carierele lumii. Sub tirul de acuzații, eul poetic se vede nevoit a constata, cu o amărăciune insuficient deghizată sub scutul (auto)ironiei, propriul prizonierat în fața delegaților androgini ai trupului -binecunoscuta echivalență, în definitiv, sôma-sêma: "Sunt deținutul/ plămânului ficatului inimii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol" se pierde, învăluindu-se în umbra unei seri cumane, reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de sânge/ târându-se oarbe, neștiind/ încotro mă îndrept"), iar pergamentele și incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei realități intens mediatizate, face parte din această categorie. Probabil nu întîmplător el a și fost supus foarte repede, după căderea Zidului, unui proces de demitizare, în forme diferite, în mai toate societățile post-comuniste: demitizare dirijată de grupuri, de regulă oculte, ale fostelor poliții secrete, dar și provocată de confruntarea cu adevărul istoric integral al represiunii comuniste. O represiune mult mai feroce și mai extinsă decît s-a știut, atunci cînd nu exista o posibilitate de protecție, fie "din afară", din partea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceea a sfintei conjurații. Dacă există o umbră amenințătoare, există și o umbră protectoare și Fiii luminii caută adesea noaptea pentru a lupta. Numai complotul ar putea să dejoace complotul. Secretul, masca, taina inițiatică, comunitatea celor demni de încredere, acțiunea ocultă, tot ceea ce este denunțat și inspiră teamă altuia dobîndește, cînd se opune acestuia, o înfățișare atrăgătoare... Dubla legendă pe care, de asemenea, în mod obligatoriu o creează imaginarul în jurul prezenței sau al memoriei Eroului istoric atestă un fenomen asemănător. Legenda
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Logica manipulării se vede înlocuită de accidentele imprevizibile ale istoriei. În taina complotului, un făptaș necunoscut va dispune de evenimente în funcție de un plan prestabilit, al cărui deznodămînt inevitabil îl cunoaște numai el. LUPTA PENTRU STĂPÎNIREA LUMII Trei povestiri, trei organizații oculte, trei comploturi: complotul evreiesc, complotul iezuit, complotul masonic. Se știe cum, cu ce putere, spectrul fiecăruia dintre aceste comploturi nu a încetat să fie o obsesie a imaginarului politic al secolului nostru și al celui trecut. Se cunoaște, de asemenea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mitologică, beneficiind de o arhitectură coerentă, ale cărei linii de forță sînt de neclintit. Astfel, e posibilă realizarea unei grile de lectură a cărei utilizare poate fi extinsă asupra a tot ceea ce ține de configurația de legendă a complotului. Planurile oculte ale Dr. No, demascate de James Bond în cel mai celebru serial al romanului contemporan de spionaj, se integrează în aceeași schemă, la fel și alte nenumărate romane de aventuri sau filme de spionaj. Variantele narative sînt numeroase, susceptibile de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
text singular extras din Evreul rătăcitor al lui Eugène Sue, din care vom cita cîteva pasaje mai ample. Se știe, probabil, că dincolo de agitația intrigilor și a personajelor, epicul romanului-foileton al lui Eugène Sue următește în primul rîtid o afacere ocultă de acaparare a unei moșteniri. E vorba de o bogăție fabuloasă, lăsată ca moștenire, la sfirșitul secolului al XVII-lea, de un oarecare Rennepont, și pe care Compania lui Isus vrea să pună mîna eliminîndu-i pe moștenitorii de drept prin
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
prezentîndu-se ca un contracomplot, ca o contraacțiune de manifestare clandestină. Exemplară în această privință într-un fel și comică, văzută retrospectiv este acea dezbatere din Camera deputaților, din 17 iulie 1904, cînd, la atacurile furioase ale dreptei care denunță influența ocultă a masoneriei, acuzații răspund aproape în aceiași termeni, invocînd necesitatea de a combate cu aceleași arme manevrele subterane, practicile de delațiune ale congregațiilor și societăților cucernice 19. Putem constata deci această fascinație care face ca secolul al XIX-lea european
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceluiași ideal, suficient de onești pentru a nu trăda, avînd suficient simț politic pentru a disimula legăturile sacre care îi uneau, suficient de puternici pentru a fi deasupra tuturor legilor...", astfel începe, exemplar, Istoria celor treisprezece a lui Balzac. Puterea ocultă, "exorbitantă" la care pretind cei treisprezece conjurați și "împotriva căreia ordinea socială ar fi fără apărare" nu vizează nimic altceva, precizează Balzac, decît "să dea fiecăruia puterea tuturora", să "satisfacă în alt fel poftele lor personale de plăceri și de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
încoace mai ales, numai ei stăpîneau lojile." A se citi, pe această temă, Copin-Albanelli, Conspirația evreiască în lumea creștină, La Renaissance franșaise, Paris, 1909; Mgr. Ernest lonin, Pericolul iudeomasonic, Emile-Paul, Paris, 1920, vol. I; sau și Leon de Poncins, Forțele oculte în lumea modernă, Paris, 1943. Pe de altă parte, referitor la apropierile ce se pot face de marile vînători de vrăjitoare din secolul al XVI-lea și al XVII-lea, vezi mai ales Julio Caro Baroja, Vrăjitoarele și lumea lor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Spranger să se vadă ȘT. BÂRSĂNESCU, Unitatea pedagogiei contemporane ca știință, E.D.P., București, 1976, pp. 149, 158, 224-225. 7. Cf. EDUARD SCHURÉ, Marii inițiați, Editura Lotus, București, 1994. 8. Creștinismul ca realitate mistică (1902), Introducere în cunoașterea suprasensibilului (1904), Știința ocultă (1904), Treptele inițierii, Reîncarnarea și Karma viața după moarte etc. 9. HEINER ULLRICH, "Rudolph Steiner", în vol. Quinze pédagogues, sub direcția lui Jean Haussaye, Ed. Armand Colin, Paris, 1994. 10. R. STEINER, Introducere în cunoașterea suprasensibilului, Ed. Arhetip Renașterea Spirituală
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
într-una din serile trecute, la o asemenea procesiune, care spune mai mult despre clipa de față decât toată presa. Ea atestă că societatea civilă e un fapt, chiar dacă mărginit încă la asemenea zone, protejate numai simbolic de agresiunea forțelor oculte ale vechiului regim. Altare improvizate amintesc de morții din Decembrie, ca un tragic memento, ca o provocare la angajament social. Lozinci fără număr dau expresia noului crez politic, zidurile cenușii ale Universității rezumă parcă un "discurs" structurat de spiritul libertar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]