2,422 matches
-
tendințele retrograde, reacționare, care vor să izoleze arta de popor”" și preaslăvește "“marea lumină care a răsărit în octombrie 1917”"; autor prolific de compoziții omagiale la adresa liderilor, partidului comunist și ideologiei comuniste, între care “Simfonia a III-a, Reconstrucția” (1949), oda “Cântec pentru Stalin” (1950), poemul simfonic “Prăbușirea Doftanei” (1950), piesele “Zorii secerătorilor”, “Cântec pentru marea prietenie” [româno-sovietică], cantata “Glasul lui Lenin” (1957) ș.a.
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
sale datează din anii 1750 și 1760 când stilul baroc era înlocuit de stiluri mai simple dar care erau populare la vremea respectivă și după aceea. Printre aceste lucrări se numără "Der Tod Jesu" ("Moartea lui Iisus", 1755), "Die Donner-Ode" ("Odă Tunetului", 1756), "Die Auferstehung und Himmelfahrt Jesu" ("Învierea și Înălțarea lui Iisus", 1760) și "Der Tag des Gerichts" ("Ziua Judecății", 1762).
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
mawlawiya) a caror tehnică spirituală se bazează pe puterea transformantă a muzucii și a dansului sacru (sama): În ritmurile muzicii este ascuns un secret. Dacă l-aș dezvălui, el ar nimici lumea.”" Printre lucrările sale esențiale se află culegerea de ode închinate iubirii mistice evocându-l pe maestrul sau dispărut Diwan-e Shams-e Tabrizi, opusul doctrinar în distihuri Mathnawi, Fihi-ma-fihi (în trad. franceză "Cartea Înlăuntrului”) și celebrele catrene Ruba’iyat. Cunoscut că "cel mai mare maestru" (esh-sheikh el-akbar) al Sufismului. Opera să
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
râul Garonne, teritoriile sale erau de la râul Loara și până la munții Pirinei, cu capitala la Toulouse. Viața sa dinainte de a deveni conducător este obscură, precum etnia și familia sa. Mai mulți duci ai Aquitaniei se numeau ca și tatăl lui Odo: Boggis sau Bertrand, deoarece unii istoricii consideră a avea origini merovingine: probabil din Charibert al II-lea sau ducele Lupus I. Odo este, după carta frauduloasă Charte d'Alaon, fratele lui Hubertus. Odo l-a succedat la tronul ducal poate
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
este obscură, precum etnia și familia sa. Mai mulți duci ai Aquitaniei se numeau ca și tatăl lui Odo: Boggis sau Bertrand, deoarece unii istoricii consideră a avea origini merovingine: probabil din Charibert al II-lea sau ducele Lupus I. Odo este, după carta frauduloasă Charte d'Alaon, fratele lui Hubertus. Odo l-a succedat la tronul ducal poate mai devreme în 679, probabil, la data morții lui Lupus, sau în 688. Alte date sunt posibile, inclusiv 692, dar a fost
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
Aquitaniei se numeau ca și tatăl lui Odo: Boggis sau Bertrand, deoarece unii istoricii consideră a avea origini merovingine: probabil din Charibert al II-lea sau ducele Lupus I. Odo este, după carta frauduloasă Charte d'Alaon, fratele lui Hubertus. Odo l-a succedat la tronul ducal poate mai devreme în 679, probabil, la data morții lui Lupus, sau în 688. Alte date sunt posibile, inclusiv 692, dar a fost cu siguranță conducător din 700. Istoricul Jean de Jaurgain îl citează
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
ar fi putut recunoaște domnia sa peste Aquitaine. Au luptat împotriva majordomului austrasian a palatului, Charles Martel, dar după înfrângerea lui Chilperic la Soissons în acel an, el a făcut pace cu Charles, predându-l pe regel neustrian și comorile sale. Odo a fost, de asemenea, obligat să lupte atât cu umayyazii, cât și cu francii care i-au invadat regatul. La data de 9 iunie 721, i-a provocat o mare înfrângere lui Al-Samh ibn Malik al-Khawlani în bătălia de la Toulouse
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
ibn Naissa, numit "Munuza" de franci, guvernatorul adjunct a ceea ce avea să devină mai târziu Catalonia. În 731, francul Charles Martel, după ce i-a învins pe saxonii, și-a îndreptat atenția spre teritoriul rival din Aquitania, a denunțat alianța lui Odo cu Uthman ibn Naissa, a trecut Loara, rupând tratatul de pace cu Odo. Liderul franc a jefuit Aquitania de două ori, Odo angajându-și trupele în luptă cu francii, însă a fost învins. Dar Charles s-a întors la Francia
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
mai târziu Catalonia. În 731, francul Charles Martel, după ce i-a învins pe saxonii, și-a îndreptat atenția spre teritoriul rival din Aquitania, a denunțat alianța lui Odo cu Uthman ibn Naissa, a trecut Loara, rupând tratatul de pace cu Odo. Liderul franc a jefuit Aquitania de două ori, Odo angajându-și trupele în luptă cu francii, însă a fost învins. Dar Charles s-a întors la Francia. Între timp, umayyazii își adunau forțele pentru a ataca aliatul lui Odo din
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
i-a învins pe saxonii, și-a îndreptat atenția spre teritoriul rival din Aquitania, a denunțat alianța lui Odo cu Uthman ibn Naissa, a trecut Loara, rupând tratatul de pace cu Odo. Liderul franc a jefuit Aquitania de două ori, Odo angajându-și trupele în luptă cu francii, însă a fost învins. Dar Charles s-a întors la Francia. Între timp, umayyazii își adunau forțele pentru a ataca aliatul lui Odo din regiunea Cerdanya din Pirinei (probabil Catalonia), Uthman ibn Naissa
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
cu Odo. Liderul franc a jefuit Aquitania de două ori, Odo angajându-și trupele în luptă cu francii, însă a fost învins. Dar Charles s-a întors la Francia. Între timp, umayyazii își adunau forțele pentru a ataca aliatul lui Odo din regiunea Cerdanya din Pirinei (probabil Catalonia), Uthman ibn Naissa. În 731, conducătorul berber a fost supus în campania condusă de Abdul Rahman Al Ghafiqi, ucigându-l, de asemenea, i-a capturat fiica lui Odo, trimițând-o prizonieră într-un
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
pentru a ataca aliatul lui Odo din regiunea Cerdanya din Pirinei (probabil Catalonia), Uthman ibn Naissa. În 731, conducătorul berber a fost supus în campania condusă de Abdul Rahman Al Ghafiqi, ucigându-l, de asemenea, i-a capturat fiica lui Odo, trimițând-o prizonieră într-un harem din Damasc. Odo, ocupat cu apărarea de expansiunea francă a lui Charles, nu l-a putut ajuta pe aliatul său. În 732, trupele lui Abdul Rahman Al Ghafiqi au jefuit și ocupat Țara Bascilor
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
din Pirinei (probabil Catalonia), Uthman ibn Naissa. În 731, conducătorul berber a fost supus în campania condusă de Abdul Rahman Al Ghafiqi, ucigându-l, de asemenea, i-a capturat fiica lui Odo, trimițând-o prizonieră într-un harem din Damasc. Odo, ocupat cu apărarea de expansiunea francă a lui Charles, nu l-a putut ajuta pe aliatul său. În 732, trupele lui Abdul Rahman Al Ghafiqi au jefuit și ocupat Țara Bascilor, avansând în continuare spre Bordeaux, jefuind orașul. Odo a
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
Damasc. Odo, ocupat cu apărarea de expansiunea francă a lui Charles, nu l-a putut ajuta pe aliatul său. În 732, trupele lui Abdul Rahman Al Ghafiqi au jefuit și ocupat Țara Bascilor, avansând în continuare spre Bordeaux, jefuind orașul. Odo a încercat să se apere, dar a fost învins în apropiere de Bordeaux de umayyazi. În urma înfrângerii, Odo a fugit spre nord pentru a-l avertiza pe Charles Martel, majordom peste Neustria și Austrasia, de amenințare iminentă și de a
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
său. În 732, trupele lui Abdul Rahman Al Ghafiqi au jefuit și ocupat Țara Bascilor, avansând în continuare spre Bordeaux, jefuind orașul. Odo a încercat să se apere, dar a fost învins în apropiere de Bordeaux de umayyazi. În urma înfrângerii, Odo a fugit spre nord pentru a-l avertiza pe Charles Martel, majordom peste Neustria și Austrasia, de amenințare iminentă și de a face apel pentru asistență în combaterea avansului arab, care a primit în schimbul acceptării suzeranității france. Ducele, în vârstă
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
80 de ani, și-a reorganizat forțele sale împrăștiate, alăturându-le trupelor lui Charles Martel, care au luptat pe flancul franc stâng. Alianța i-a învins pe umayyazi în bătălia de la Tours în 732, respingându-i pe musulmani din Aquitania. Odo și-a condus trupele, jucând un rol important în distrugerea armatei musulmane. Oddone a murit în 735. Data este confirmată de "Annales Francorum Ludovici Dufour" subliniind că, în același an, Charles Martel a invadat Țara Bascilor, în același timp "'Ex
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
un rol important în distrugerea armatei musulmane. Oddone a murit în 735. Data este confirmată de "Annales Francorum Ludovici Dufour" subliniind că, în același an, Charles Martel a invadat Țara Bascilor, în același timp "'Ex Chronico Sigeberti monachi" afirmă că Odo și-a pierdut ducatul și viața. Odo, duce de Aquitania a fost succedat de fiul său cel mare, Hunaldo. Odo a avut cu soția sa Valtrude, fiica lui Walchiso (fiul lui Arnulf de Metz), patru copii:
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
Oddone a murit în 735. Data este confirmată de "Annales Francorum Ludovici Dufour" subliniind că, în același an, Charles Martel a invadat Țara Bascilor, în același timp "'Ex Chronico Sigeberti monachi" afirmă că Odo și-a pierdut ducatul și viața. Odo, duce de Aquitania a fost succedat de fiul său cel mare, Hunaldo. Odo a avut cu soția sa Valtrude, fiica lui Walchiso (fiul lui Arnulf de Metz), patru copii:
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
subliniind că, în același an, Charles Martel a invadat Țara Bascilor, în același timp "'Ex Chronico Sigeberti monachi" afirmă că Odo și-a pierdut ducatul și viața. Odo, duce de Aquitania a fost succedat de fiul său cel mare, Hunaldo. Odo a avut cu soția sa Valtrude, fiica lui Walchiso (fiul lui Arnulf de Metz), patru copii:
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
absida și din tabernacolul mărturisirii lui Arnolfo di Cambio aparțin secolului al XIII-lea. În vechea bazilica fiecare papă își avea propriul portret într-o porțiune ce se întindea deasupra coloanelor, despărțind cele patru arcade de navă. În 937, cănd Odo de Cluny a venit la Romă, Alberic ÎI de Spoleto, patrician din Romă, a încredințat mănăstirea și bazilica congregației acestuia, iar Odo l-a așezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papă Grigore al VII-lea a fost abate
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
portret într-o porțiune ce se întindea deasupra coloanelor, despărțind cele patru arcade de navă. În 937, cănd Odo de Cluny a venit la Romă, Alberic ÎI de Spoleto, patrician din Romă, a încredințat mănăstirea și bazilica congregației acestuia, iar Odo l-a așezat la conducere pe Balduino de Monte Cassino. Papă Grigore al VII-lea a fost abate al mănăstirii. În timpul lui au fost executate porțile de bronz ale bazilicii, de către un artist constantinopolitan. Papă Martin al V-lea a
Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor () [Corola-website/Science/329199_a_330528]
-
spus: "Tu faci un pas înainte,un pas înapoi." Poetul a răspuns: "Sfinte Tata, cum poate cineva,în secolul al XX-lea,scrie poezie religioasă diferit?" Papă a zâmbit[16] Câțiva ani mai tarziu,în 2000, Miłosz a dedicat o oda mai degrabă simplă lui Ioan Paul al II-lea cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Papei.[ 17] Moartea și moștenirea Czesław Miłosz a murit în ziua de 14 august 2004 în casa sa din Cracovia la vârsta
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
Udo (sau Odo) a fost un nobil din Francia răsăriteana din secolul al IX-lea, care a domnit în Neustria. Udo era contelui Gebhard de Lahngau și frate mai mare al lui Berengar I de Neustria. El și fratele său au primit poziții
Udo de Neustria () [Corola-website/Science/328522_a_329851]
-
fratele său au primit poziții importante în Marca de Neustria atât ca urmare a relației de rudenie cu seneșalul Adalard cît și favorurilor din partea regelui Carol cel Pleșuv. Alături de frații săi, Berengar și abatele Waldo de Sfanțul Maximin din Trier, Odo a luat parte la revoltă din 861 a lui Carloman de Bavaria, care este posibil să fi fost vărul sau prin alianță matrimoniala, împotriva regelui Ludovic Germanul. Revoltă a fost zdrobita, iar cei trei frați au fost nevoiti sa caue
Udo de Neustria () [Corola-website/Science/328522_a_329851]
-
Zwentibold în 895, însă a rupt relațiile în 898, după ce acesta din urmă a devenit rege. El și alți magnați care constituiseră baza pentru alegerea lui Zwentibold cu trei ani mai devreme, au profitat de ocazia ivită de moartea lui Odo al Franciei occidentale, pentru a-l invita pe Carol cel Simplu să devină rege în Lotharingia. Pământurile sale au fost confiscate, însă el a refuzat să le abandoneze și s-a baricadat la Durfost, în aval de Maastricht. Reprezentanții lui
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]